Principala » cazania » Poporul care stătea în întuneric a văzut Lumină mare

Poporul care stătea în întuneric a văzut Lumină mare

Sfînta Biserică a rînduit ca, la fiecare praznic mare, să fie prăznuire şi înainte şi după praznic, pentru ca înainte de praznic să ne pregătim prin pocăinţă şi prin fapte bune, iar după praznic să aducem mulțumire lui Dumnezeu care ne-a învrednicit să prăznuim cu toată vrednicia creştinească. Sfinţii Părinți au rînduit ca Evangheliile, care se citesc în zilele dinaintea praznicelor, cît şi cele care se citesc în zilele de după praznice, să aibă potrivire şi asemănare cu scopul praznicului. De aceea în Duminica înainte de Botez s-au citit cuvintele Evangheliei care cuprind viața și traiul Sfîntului Ioan Botezătorul, iar astăzi s-a citit Evanghelia care istoriseşte despre prinderea şi închiderea Sfîntului Ioan Botezătorul şi despre ce a făcut Domnul după aceasta.

„În vremea aceea, auzind lisus că Ioan a fost dus în închisoare, a plecat în Galileea” (Matei 4:12).

Sfîntul Ioan Botezătorul mustra pe Irod, cel care stăpînea a patra parte din Palestina, fiindcă, trăind fratele său Filip, îi luase pe soția lui, Irodiada. Pentru aceasta, Ioan îi zicea lui Irod: ,,nu-ți este îngăduit să ții pe femeia fratelui tău”. ,,Însă Irod, spune Sfîntul Evanghelist Luca, fiind mustrat de Sfîntul Ioan pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său, şi pentru toate relele care le făcuse Irod, a adăugat la toate celelalte rele şi pe acela că a închis pe loan în temniţă”. Deci, cînd a auzit Iisus că Irod a închis pe Ioan în temniţă, atunci a plecat din Iudeea în Galileea, unde locuiau atunci şi iudei şi păgîni. Iisus Hristos a plecat din Iudeea, nu de teama primejdiei, şi vrăjmăşiei lui Irod, căci de cine avea să se teamă Acela, de Care se înfricoşează şi se cutremură cele cereşti şi cele pămînteşti? A plecat, nu pentru că s-a temut de iudeii care-L zavistuiau, că-L vor da în mîinile lui Irod să-L închidă în temniţă, ca şi pe Ioan, căci cînd a voit El, atunci de bunăvoie s-a dat în mîinile lor şi a pătimit şi s-a răstignit şi a murit. Ci a plecat din Iudeea ca să arate şi cu fapta ceea ce a învățat prin cuvinte, zicînd: ,,Cînd vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă”. A plecat din Iudeea ca să ne învețe că nu se cade să stăm în calea mîniei, ci să fugim din locul unde este în primejdie sufletul sau viața noastră.

„Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lîngă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftalim” (Matei 4:13).

Iisus Hristos a crescut în Nazaret, unde a stat multă vreme. Pentru aceasta mulți socoteau că Nazaretul este patria Lui şi îl numeau Nazarinean. Insă Iisus a plecat din Nazaret, cînd a auzit că l-au închis pe Ioan în temniţă şi a venit de a locuit în Capernaum, care era un oraş în Galileea, lîngă mare, în hotarele pămîntului urmaşilor lui Zabulon şi ai lui Neftalim. A descris evanghelistul cu amănunte provincia, cu starea locului şi hotarele Capernaumului, ca să arate că s-au împlinit cuvintele cele proorocite de proorocul Isaia cu privire la aceasta. A plecat din Nazaret şi s-a dus în Capernaum, nu numai ca să ne învețe pe noi să fugim din calea primejdiilor, ci, aşa cum spune evanghelistul mai departe

„Ca să se împlinească ceea ce s-a zis prin Isaia proorocul, care zice: pămîntul lui Zabulon şi pămîntul lui Neftalim, cum mergi spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor, poporul care stătea în întuneric, a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morții, lumina le-a răsărit” (Matei 4:14-16).

Locuind în Capernaum, Iisus a împlinit deci proorocia lui Isaia, care a proorocit spunînd că pămîntul lui Zabulon şi pămîntul lui Neftalim, adică pămîntul acestor două neamuri, care se află în calea ce duce pe lîngă mare, dincolo de Iordan, unde este Galileea, în care locuiau şi păgîni, va vedea lumină mare. Pămîntul lui Zabulon şi pămîntul lui Neftalim, adică iudeii cei din neamul lui Zabulon şi al lui Neftalim, din Galileea în care locuiau neamurile păgîne, şedeau în întuneric, fiindcă nu cunoşteau pe Iisus Hristos, deşi proorocii L-au vestit de mult şi L-au propovăduit. Dar cînd a venit Iisus în pămîntul lui Zabulon şi al lui Neftalim şi i-a chemat, au văzut şi au cunoscut că Iisus este lumina cea mare, lumina cea fără de început, care luminează pe tot omul ce vine în lume, adică El este Dumnezeul cel adevărat. Atunci, au crezut în El cei mai aleşi dintre apostoli: Petru, Andrei, Iacob şi Ioan, care erau din Galileea şi pescuiau în marea de care vorbeşte proorocul Isaia. Astfel, poporul lui Israel din aceste părți, care şedea în întuneric, a văzut lumină mare. Despre păgânii acelor locuri, proorocul spune că şedeau în latura, adică se aflau în necredinţă, neînchinindu-se adevăratului Dumnezeu, şi în umbra morții, adică în păcat, care se mai numeşte şi umbra morții fiindcă omoară sufletul, fără să-l risipească, precum risipeşte moartea trupul. Acestor păgîni, le-a răsărit lumina, adică pe neaşteptate li s-a arătat Hristos şi i-a luminat, deşi ei nici nu nădăjduiau şi nici nu aşteptau pe Izbăvitorul şi Mîntuitorul lumii.

,,De atunci, a început lisus să propovăduiască şi să spună: pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor” (Matei 4:17).

Abia după ce l-au închis pe Ioan în temniţă, a început Domnul propovăduirea Sa, nu mai de vreme, pentru că era nevoie să propovăduiască mai întîi Ioan Botezătorul despre Hristos. Ioan a grăit între multe alte mărturii, și pe aceasta: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii!”, mărturisind pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu şi Mîntuitor al neamului omenesc. Deci Iisus Hristos n-a propovăduit pocăinţa cît timp a propovăduit Sfîntul Ioan Botezătorul, pentru ca întîi el, împlinidu-şi dregătoria sa de prooroc şi de Înaintemergător, să pregătească inimile oamenilor spre primirea învăţăturilor evanghelice. Cînd însă l-au închis în temniţă pe Ioan şi l-au dat spre moarte, el a săvîrşit lucrul său şi a încetat proorocia şi propovăduirea Legii, că toţi proorocii, pînă la Ioan, au proorocit Vechea Lege. După aceea, a început Iisus să propovăduiască şi să zică: oameni, pocăiţi-vă, întoarceţi-vă din înşelăciune şi vă sculaţi din adîncul păcatelor voastre. El a zis că s-a apropiat Împărăţia cerurilor, pentru că mai înainte de întruparea Sa şi de propovăduirea Evangheliei Lui, Împărăţia cerurilor era departe de oameni şi nimeni n-o moştenea, chiar dacă era drept sau sfînt. Pentru aceasta doreau sfinţii cei din Legea Veche să vadă cele ce au văzut şi au auzit apostolii, precum a spus Domnul apostolilor Săi, zicând: ,,Mulţi prooroci şi drepți au dorit să vadă cele ce vedeţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit”. Le-au văzut pe acestea numai în vedenii şi în închipuiri, ca patriarhul Avraam, cînd aducea lui Dumnezeu, spre jertfă, pe Isaac şi a văzut berbecele prins de coarne, pe care l-a adus jertfă, după îndemnul îngerului, în locul fiului său, după cum a rămas fără patimă Dumnezeirea lui Iisus în vremea patimilor pe Cruce, iar preasfîntul Lui trup s-a jertfit. ,,Avraam, părintele nostru, le spune lisus iudeilor, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a veselit”. Cînd Fiul cel Unul-Născut al lui Dumnezeu s-a întrupat şi s-a arătat în lume, învătînd mîntuirea oamenilor, atunci, s-a apropiat şi de ei Împărăţia cerurilor, ca şi de toţi cei ce au crezut în El şi s-au botezat, au păzit poruncile Lui cele sfinte şi s-au făcut împreună părtaşi şi moştenitori Împărăţiei Lui, după cum Însuşi Iisus Hristos a spus, zicînd: ,,Cel ce va crede şi se va boteza se va mîntui; iar cel ce nu va crede se va osîndi”. Amin!

К записи есть 1 комментарий