Principala » cazania » Duminica mulțumirii. Vindecarea celor 10 leproși.

Duminica mulțumirii. Vindecarea celor 10 leproși.

Łepra este o boală cumplită, molipsitoare, care se întîlneşte rar prin tinuturile noastre, dar care face mare prăpăd printre oamenii din ținuturile calde. Lepra este o boală care face să apară pe trupul omului o mulțime de pete şi de bube care, cu timpul, distrug tesăturile pielii, produc umflături uricioase, care de multe ori iau înfăţişarea unor răni deschise. Ea sluteşte pe om şi-l face nesuferit la înfăţişare, atît din cauza umflăturilor şi rănilor deschise, cît şi din cauza mirosului urît pe care-l împrăştie în jurul său. Cînd lepra ajunge la deplină dezvoltare, nu se mai poate vindeca. Se vindeca uneori, la iudei, după cum vedem din Legea lui Moise, dacă se luau unele măsuri de pază, de la început, cînd se ivea şi nu apuca să crească şi să se întindă peste tot trupul celui bolnav. O astfel de boală, pricinuitoare de stricăciuni şi plină de urîciune a vindecat Iisus, redînd sănătatea nu la unul, nici la doi, ci la zece leproşi, fără nici o nădejde de vindecare şi curățindu-i deodată, într-un minut, cu puterea Sa cea atotstăpînitoare şi cu dragostea Sa de oameni cea nesfîrşită. Cum s-a întîmplat aceasta, ați auzit din Evanghelia care s-a citit astăzi şi care ne spune că:

,,În vremea aceea intrînd lisus într-un sat, L-au întîmpinat zece leproşi, care se țineau departe, şi care au ridicat glasul şi au zis: lisuse, Mîntuitorule, fie-ți milă de noi!” (Luca 17:12-13).

Satul, despre care este vorba, se găsea între Samaria şi Galileea, căci Domnul nostru Iisus Hristos, cînd mergea la Ierusalim, a ajuns în acest sat trecînd prin Samaria şi prin Galileea. Înainte de a intra într-însul, l-au întîmpinat cei zece bărbați leproşi, care stăteau departe, neîndrăznind să se apropie de Iisus Hristos, ca să cadă la picioarele Lui, pentru că Legea iudeilor oprea pe cei leproşi să se amestece şi să trăiască la un loc cu cei curaţi. De aceea, Iosif Flaviu, un scriitor iudeu de la începuturile creştinismului, a zis despre Moise: ,,Iar pe cei leproşi i-a izgonit cu totul din cetate, care cu nimeni împreună nu vietuiau şi de mort cu nimic nu se deosebeau”. Fiindcă erau leproşi şi stăteau departe de Iisus Hristos, ca să-i audă, ei au ridicat glasul lor şi cu glas mare au strigat: Învățătorule, adică, Doamne, Purtătorule de grijă, fie-ți milă de noi! Ei auziseră de mulțimea minunilor săvîrşite de Iisus Hristos, şi de aceea, crezînd că poate să-i vindece, cereau de la Dînsul tămăduirea bolii lor, strigînd cu glas mare: ,,Fie-ți milă de noi!”

,,lar Iisus văzîndu-i, le-a spus: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor! Dar pe cînd ei se duceau, s-au curăţit de lepră” (Luca 17:14).

Cînd se ivea întîiul semn pe trupul omului şi era bănuială de lepră, omul mergea îndată înaintea preotului, iar preotul, cercetînd cu deamănuntul boala, timp de paisprezece zile, hotăra dacă boala aceea este lepră, sau nu. Iar dacă, după cercetare, se dovedea că omul era într-adevăr lepros, îl despărțea de ceilalţi, scotîndu-l afară din oraş sau din sat, ca să nu molipsească pe ceilalţi. După aceea, dacă omul socotea că s-a vindecat, mergea iarăşi la preot, care îl cerceta din nou şi dacă se încredinţa că s-a vindecat, aducea jertfele cele rînduite pentru curăţenia lui şi declarîndu-l curăţit de lepră, îi da voie să intre în orașul sau satul său şi în casa sa.

Acestea erau rînduite în Legea iudeilor. Deci cel lepros mergea de două ori înaintea preotului: cînd bănuia că este lepros, şi cînd socotea că s-a vindecat de lepră. Cei zece leproşi erau afară din satul unde L-au întimpinat pe Iisus Hristos şi fiindcă au îndrăznit să se apropie de El, se înţelege că ei merseseră mai întîi la preoţi, unde îşi arătaseră boala lor şi după a doua cercetare fuseseră declarați leproşi şi izgoniţi din sat. Deci Iisus, Care era Dumnezeu şi Om, văzînd că într-adevăr erau leproşi şi scoşi afară din sat, rînduind ca săvîrşirea minunii vindecării lor să se facă în timp ce ei se duceau din nou spre preoţi, i-a trimis la preoţi, nu ca să-i mai cerceteze de lepră, ci ca să constate că sînt sănătoşi şi curaţi. Şi s-a făcut precum Cel atotputernic a rînduit. Atunci, cînd mergeau pe drum, ei s-au curățit de lepră. Acest lucru este un mare exemplu pentru păcătosul care-şi are sufletul cuprins de lepra păcatului, cum erau cuprinse de lepră trupurile celor zece bărbați. Dacă însă cel păcătos strigă cu zdrobirea inimii ca şi cei zece leproşi: ,,lisuse, Fiul lui Dumnezeu, fie-Ţi milă de mine!”, atunci, prea Milostivul Iisus, ascultînd rugăciunea lui, îl miluieşte şi-i curăţeşte sufletul de lepra păcatelor lui, precum a curăţit trupurile celor zece bărbați de lepra lor.

„Iar unul dintre ei, văzînd că s-a vindecat, s-a întors şi cu glas mare slăvea pe Dumnezeu. Și a căzut la picioarele lui Iisus, cu faţa la pămînt şi I-a mulţumit. Iar el era samarinean” (Luca 17:15-16).

Din cei zece leproși care s-au vindecat, numai unul şi-a arătat recunoştinţa, căci văzînd că s-a vindecat de lepră, s-a întors îndată din drum şi slăvea cu glas mare pe Dumnezeu. Ajungînd în fața lui Iisus, a îngenunchiat lîngă picioarele Lui, cu fața la pămînt şi I-a mulţumit pentru binefacerea vindecării de lepră. Iar acesta era samarinean. Samarinenii nu erau întru totul de aceeaşi credință cu iudeii şi pe preoții lor nu-i respectau şi nici nu trăiau la un loc cu iudeii. Acest samarinean însă trăia la un loc cu cei nouă leproşi iudei şi a mers în grabă la preoții iudeilor, cînd a poruncit aceasta lisus Hristos. Se vede că, deşi era samarinean de neam, însă el era de aceeaşi credinţă cu iudeii, crezînd toate cîte le credeau şi ei.

,,Răspunzînd atunci lisus, a zis: au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sînt? Nu s-a găsit ca să se întoarcă, să dea mărire lui Dumnezeu, decît numai acesta de neam străin?” (Luca 17:17-18).

De cîte ori Domnul a vindecat bolnavi, sau a înviat morţi, sau a făcut alte minuni şi binefaceri, ca să ne învețe pe noi să fim cu gînd smerit şi să fugim de lauda oamenilor, El n-a cerut mulțumire de la nici unul, ci le-a poruncit să nu spună la nimeni binefacerea primită. Dar, ca să nu creadă cineva dintre noi că Dumnezeu nu aşteaptă de la noi nici o mulţumire pentru binefacerile primite de la El, pentru aceasta, cînd i-a adus mulţumire samarineanul care s-a vindecat de lepră, El a primit-o şi s-a întors atunci către cei care stăteau împrejur şi a făcut imputare celor nerecunoscători, zicînd: ,,Au nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sînt?”

Aceia nu s-au întors să aducă mulţumirea care se cuvenea lui Dumnezeu, ci numai acest străin de neam şi-a arătat recunoştinţa, venind şi mulţumind? Străini erau samarinenii, care nu erau de un neam cu iudeii, pentru că erau asirieni. Se ştie că împăratul asirienilor, ocupînd Samaria, a mutat pe toţi israelitenii, care locuiau acolo, împreună cu împăratul lor Osie, în pămîntul asirienilor, iar în locul lor a trimis asirieni ca să locuiască în Samaria. Dar pentru ce a căutat Domnul să stăruie că acest om recunoscător era samarinean şi de alt neam? Ca să ne arate tuturor că Dumnezeu nu caută la faţa şi neamul oamenilor, ci că primeşte pe oricine şi din orice neam, dacă crede în El şi dacă urmează dreptatea şi adevărul învăţăturii Sale. Acestea zicînd Iisus către cei care stăteau împrejur, s-a îndreptat apoi către samarineanul care căzuse la picioarele Lui,

,,Și i-a zis: scoală-te şi du-te! Credinţa ta te-a mîntuit” (Luca 17:19).

Cîtă smerenie în aceste cuvinte! Nu Eu am vindecat neputinţa ta, îi răspunde lisus, ci credinţa ta te-a curăţit de lepră, credinţa ta te-a mîntuit. Aceleaşi cuvinte le-a zis şi către femeia vindecată de curgerea sîngelui; aceleaşi cuvinte şi către orbul Bartimeu, cînd i-a vindecat ochii; aceleaşi cuvinte şi către femeia cea păcătoasă, cînd i-a iertat păcatele ei. Din toate acestea se vede că nu numai samarineanul, ci şi ceilalți nouă leproşi au crezut în Iisus Hristos, căci dacă n-ar fi crezut, nu s-ar fi vindecat. Însă numai samarineanul s-a arătat recunoscător după binefacerea primită, pe cînd ceilalți nouă s-au arătat nerecunoscători faţă de Binefăcătorul lor. Noi, iubiţi credincioşi, să fim pururea recunoscători Prea Bunului Dumnezeu, pentru toate binefacerile Sale date nouă și să-I mulțumim cu inimi smerite pentru sănătatea noastră, pentru bunătăţile pămîntului date nouă şi pentru toată viaţa noastră. Amin!

К записи есть 1 комментарий