Principala » cazania » Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta

Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta

În multe locuri din Sfintele Scripturi vedem că Satana lovește pe om cu felurite boli. Aceasta ne-o arată suferințele dreptului lov, pe care diavolul l-a lovit cu răni de la cap pînă la picioare. Ne-o arată sufocarea lui Saul de duhul cel viclean, pe care o potolea David, cîntînd din alăută. Ne-o arată surzenia omului vindecat de Iisus Hristos. Ne-o arată, în fine, şi istorisirea Evangheliei de astăzi, din care vedem că femeia cea gîrbovă fusese legată de Satana optsprezece ani. Cum a fost vindecată această femeie şi convorbirea pe care a avut-o, cu prilejul acesta Domnul Iisus cu mai marele sinagogii, ne-o povesteşte Sfînta Evanghelie ce s-a citit astăzi, spunîndu-ne că,

„Odată, într-o zi de sîmbătă, Iisus învăța într-o sinagogă” (Luca 13:10).

În fiecare săptămînă, iudeii se adunau sîmbăta în sinagogile lor, unde citeau dumnezeiasca Scriptură, pe care o tîlcuiau înţelepţii şi învăţătorii lor. Deci, într-una din aceste sinagogi, venind Iisus Hristos într-o sîmbătă, învăţa, tîlcuind cuvintele dumnezeieştii Scripturi şi arătînd taina întrupării Sale, cum a făcut, bunăoară, atunci cînd a intrat în sinagoga din Nazaret, unde I s-a dat cartea proorocului Isaia. Pe cînd învăţa,

„Iată o femeie, care avea de optsprezece ani un duh de slăbiciune și era gîrbovă gi nu putea să se tină dreaptă, cu nici un preț” (Luca 13:11).

Femeia neputincioasă era de neam evreiesc și, ca o credincioasă, venise și ea sîmbăta la sinagogă, ca să asculte citirea și tîlcuirea dumnezeieștii Scripturi. Evanghelistul n-a zis despre dânsa că era bolnavă, sau că era neputincioasă, ci că avea un duh de slăbiciune, ca să arate că un duh necurat, adică Satana, o chinuia pe dînsa cu această slăbiciune, de optsprezece ani. Iar slăbiciunea ei o făcea gîrbovă, adică atît de tare, încît nu putea nicidecum să-și ridice capul în sus și să vadă cerul. Era chipul omului înțepenit prin lucrarea diavolului, care caută totdeauna la lucrurile cele deșarte și niciodată nu-și poate ridica ochii la cer și nici nu poate gîndi la Dumnezeu, la Judecată, sau la viața ce va să fie.

„Ci văzînd-o Iisus, a chemat-o la Sine și i-a zis: femeie, ești dezlegată de neputinţa ta! şi şi-a pus miinile asupra ei și îndată s-a îndreptat și a început să preamărească pe Dumnezeu” (Luca 13:12-13).

Nici femeia bolnavă, nici altcineva nu s-a rugat și nici n-a mijlocit pentru vindecarea ei ci, Mîntuitorul singur, văzînd-o suferind, I s-a făcut milă de ea și chemînd-o, a vindecat-o de neputinţa ei, dîndu-ne pildă ca și noi, cînd vedem pe cei ce au trebuinţă de ajutorul nostru, să nu aşteptăm mijlociri şi rugăminţi, ci de bună voie milostivindu-ne, să-i ajutăm și să le facem bine. Şi, findcă neputinţa femeii nu era o neputinţă firească, ca alte neputințe, cum e lepra dropica, orbirea, surzenia vindicate de Iisus, ci era o legătură a Satanei, pentru aceasta zis: Ești dezlegată de neputința ta, adică de legătura Satanei. Zicînd acestea, a pus asupra ei preacuratele Sale mîini, ca să arate prin aceasta puterea cuvîntului Său și harul cel făcător de minuni al dumnezeiestilor Sale mîini. Iar femeia, eliberată îndată de legătura Satanei și îndreptată, a început să preamărească pe Dumnezeu, Binefăcătorul și Stăpînul ei.

„Atunci mai-marele sinagogii, mîniindu-se foarte că lisus a tămăduit sîmbăta, a luat cuvîntul și a grăit mulțimii: sase zile sînt întru care se cuvine a lucra; venind deci întru acestea, făceţi-vă sănătoşi; dar nu în ziua sîmbetei” (Luca 13:14).

Invidia, nu rîvna sa pentru Lege, îl întărîtă pe mai marele sinagogii spre mînie, pentru că legea lui Dumnezeu a rînduit oprirea mîinilor de la orice lucrare sîmbăta, dar nu și oprirea de la o vindecare, prin Cuvîntul cel făcător de minuni. Mai-marele sinagogii însă, ca un fățarnic, își acoperă invidia prin rîvnă și se arată pe sine foarte rîvnitor. Cu buzele apără legea lui Dumnezeu, care poruncește încetarea oricărei lucrări în ziua sîmbetei, iar cu inima și cu mintea osîndește minunea și pe Făcătorul minunii. Pe dinafară se arată rîvnitor și drept, iar pe dinăuntru este este cuprins de frică și invidie, de vicleșug și nedreptate. Nu îndrăznește să osîndească pe față minunea și nici măcar să grăiască cu lisus Hristos, Care este de faţă, ci întorcîndu-se către mulţimea credincioşilor săi, ca un viclean, își întinde către dînșii cuvîntul, zicînd: Sase zile ale săptămînii sînt rînduite de Lege pentru săvîrșirea oricărei lucrări, deci cînd vă îmbolnăviţi, în aceste sase zile veniţi la doctori ca să vă vindecați de bolile voastre, iar nu sîmbăta, care este zi de praznic şi de nelucrare.

„Iar Domnul i-a răspuns și a zis: Fățarnice! fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, în ziua sîmbetei, boul lui, sau asinul, de la iesle și nu-1 duce să-l adape? Iar această femeie, care este fiica lui Avraam și pe care a legat-o satana, iată, de optsprezece ani, nu se cădea, oare, să fie dezlegată de legătura ei, în ziua sîmbetei? (Luca 13:15-16)

Cu cuviinţă dumnezeiască a mustrat Domnul, prin răspunsul Său, făţărnicia mai-marelui sinagogii. Fățarnice, a zis lisus, fiecare dintre voi, iudei, îşi dezleagă sîmbăta de la iesle, dobitocul, boul sau asinul, şi ducîndu-l la apă îl adapă, pentru că Legea nu opreşte aceasta. Iar tu osîndeşti ca şi cum ar fi o fărădelege, dezlegarea acestei femei din legătura cea îndelungată a Satanei cu boală grea de optsprezece ani, cu toate că ea este o făptură cuvîntătoare şi fiica lui Avraam, şi porunceşti şi înveți mulțimea, ca să nu-şi vindece neputinţele în ziua sîmbetei? A numit-o pe ea fiica lui Avraam, ca să arate că era credincioasă şi temătoare de Dumnezeu şi că numai lui Dumnezeu îi slujea. Pentru aceasta, cu atotştiinţa Sa dumnezeiască o şi găsise vrednică de dezlegarea ei din legătura Satanei.

,,La asemenea cuvinte ale Lui, toţi potrivnicii Lui se simţeau ruşinați, iar norodul întreg se bucura de toate faptele măreţe, săvîrşite de El” (Luca 13:17).

Neputînd grăi nimic împotriva unor asemenea dumnezeieşti cuvinte, cei potrivnici s-au ruşinat şi au tăcut, iar toată mulţimea norodului care era lipsită de invidie, nu mai lua în seamă cuvintele mai marelui sinagogii, ci se bucura de minunile cele slăvite şi luminate, săvîrşite de Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine toată cinstea şi slava în vecii vecilor. Amin!

К записи есть 1 комментарий