Principala » cazania » Pretexte lipsite de sens

Pretexte lipsite de sens

Unul din fruntașii fariseilor a chemat odinioară pe Iisus în casa lui ca să mănînce pîine. Care erau simțămintele acestui fruntaş al fariseilor faţă de Domnul Iisus, Sfînta Evanghelie nu ne spune. Ea ne arată totuşi că în casa acestui fariseu se mai găseau mulţi alţii, ,,iar aceştia îl pîndeau”. Acolo, Mîntuitorul a vindecat mai întîi pe un bolnav de dropică, apoi a învăţat pe toţi care se aflau acolo, smerenia pe care trebuie să o aibă oricine, cînd este poftit la ospete, sau la nuntă, ținînd totdeauna seama ,,că oricine se înalţă pe sine, se va smeri; iar cel ce se smereşte pe sine, se va înălţa”. După aceasta, întorcîndu-se către fruntaşul fariseilor, care-L chemase în casa sa, l-a sfătuit să nu cheme niciodată prieteni şi rudenii, cînd va face ospăţ şi nici pe vecinii bogați, ci pe oamenii săraci, pe betegi, ologi şi orbi, zicîndu-i: ,,Fericit vei fi dacă ei nu-ţi vor putea răsplăti, că vei fi răsplătit întru învierea drepţilor”. Atunci unul din cei ce se aflau acolo, om neînvăţat şi greu la minte, fiindcă socotea că în Împărăţia lui Dumnezeu se mănîncă şi se bea, a strigat: ,,Fericit este cel care ospătează în Împărăţia lui Dumnezeu!”. Deci, auzind aceste cuvinte şi pentru ca şi pe acest om să-l îndrepteze şi pe toţi ceilalți, care cugetau tot atît de umil ca şi el despre Împărăţia cerurilor,

„Iisus a zis: un om a făcut cină mare şi a poftit pe mulți” (Luca 14:16).

Om îl numeşte Iisus Hristos pe Dumnezeu, pentru iubirea Lui cea nemărginită către neamul omenesc. Iar cina mare este întruparea Sa, căci după cum cina nu se face dimineata, ci seara, după ce ziua s-a împlinit, tot aşa şi Fiul lui Dumnezeu nu s-a întrupat la începutul zidirii lumii, ci, cînd a venit plinirea vremii, după cum spune Apostolul Pavel, zicînd: ,,Cind a venit plinirea vremii a trimis Dumnezeu pe Fiul Său, Cel născut din femeie, care s-a născut sub Lege”. Şi mare este cina, căci, într-adevăr, mare este taina creştinătăţii, înaltă şi neînţeleasă atît de îngeri cît şi de oameni. A numit lisus cină mare întruparea Sa şi pentru Cina cea de taină, în care ne împărtăşim cu Trupul şi Sîngele Lui. Mare este cina aceasta, pentru că prin această împărtăşire unindu-ne cu Cuvîntul cel care s-a întrupat, ne slăvim împreună cu El şi ne facem asemenea Lui, după har. Deci acesta este înţelesul pildei: cînd prea Bunul şi Iubitorul de oameni Dumnezeu şi Tatăl a binevoit ca Fiul Său, Cel Unul-Născut, să se întrupeze, atunci a poftit, prin proorocii Săi, pe mulți dintre iudeii cunoscători ai Legii vechi, să creadă în această mare taină.

„Şi a trimis, la ceasul cinei, pe robul său ca să spună celor poftiţi: Veniţi, că totul acum e gata!” (Luca 14:17).

După cum se vede, la evrei era obiceiul ca, mai înainte de cină şi chiar la ceasul cinei, să fie chemaţi din nou cei ce fuseseră poftiți mai înainte la cină. Înainte de întrupare, iudeii au fost poftiti la credinţa acestei Taine, de sfinții prooroci, care, mai înainte de Naşterea lui Hristos, au vestit iudeilor mîntuirea, care avea să fie prin lisus Hristos, poruncindu-le lor să creadă în El şi să-L asculte. Însuşi Moise a grăit către dînşii, spunîndu-le că ,,Prooroc din mijlocul tău şi din frații tăi, ca şi mine, îți va ridica Domnul Dumnezeul tău; pe Acela să ascultați” Încă şi la ceasul cinei, adică, atunci cînd a binevoit Dumnezeu să se săvîrşească Taina cea mare a dreptei credinţe, a trimis pe Fiul Său ca să-i cheme pe iudei la cunoştinţa adevărului. Și s-a numit pe Sine rob, pentru că a luat chip de rob, întru asemănare. omenească făcîndu-se, şi voia lui Dumnezeu şi Tatălui Său a împlinit, şi lucrul Lui a săvîrşit. Iar Cel trimis, Fiul lui Dumnezeu, a poftit pe iudei, prin cuvîntul Său, zicînd către dînşii: ,,Veniți la Mine toți cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi!”. ,,Veniți că totul acum este gata”, adică iertarea păcatelor, harul Duhului Sfînt şi Împărăţia cerurilor. Uneori, i-a poftit prin cuvinte tari, luate din dumnezeiasca Scriptură, zicînd către dînşii: ,,Dacă aţi fi crezut lui Moise, ați fi crezut şi în Mine, căci pentru Mine a scris el”, iar alte ori, i-a poftit la credinţa în Dînsul, prin minunile săvîrşite înaintea lor.

„Dar toţi laolaltă au început să-şi ceară iertare. Cel dintîi a zis: am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd; mă rog ție, iartă-mă. Un altul a zis: am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc; mă rog ție, iartă-mă. Al treilea a zis: mi-am luat femeie şi pentru aceea nu pot veni” (Luca 14:18-20).

Cine au fost aceştia, care au fost poftiți cei dintîi şi au refuzat să vină la cină? Aceştia au fost fariseii, cărturarii, învăţătorii Legii şi căpeteniile iudeilor. Pe aceştia i-a poftit Domnul întii, ca pe unii ce citesc dumnezeieştile Scripturi şi au învăţat dintr-însele cele despre venirea lui Hristos în lume. Dintre aceştia, unii au refuzat poftirea, fiindcă îşi cumpăraseră ogoare, adică nu se puteau lipsi de cele lumeşti, pentru că ogorul înseamnă lumea, după tîlcuirea Mîntuitorului Hristos, care a zis: ,,Iar pămîntul este lumea”. Deci aceştia au refuzat poftirea pentru că erau robi ai deşertăciunii şi ai slavei lumeşti. De aceea şi ziceau: ,,Noi sîntem ucenici ai lui Moise; noi ştim că Dumnezeu a grăit cu Moise, iar pe acesta nu-L ştim de unde este”. Iar alții n-au primit poftirea la cină, fiindcă-şi cumpăraseră cinci perechi de boi, care înseamnă lipirea lor de desfătările celor cinci simţuri, care sînt cinci perechi: doi ochi, două urechi, două nări, două organe ale gustului, limba şi cerul gurii şi două mîini pentru pipăit. Deci, fiind aceştia dedați la desfătările simțurilor şi neputînd cuprinde învățătura cea duhovnicească şi cerească a Mîntuitorului, care i-a poftit la cina Sa, ziceau: ,,Greu este cuvîntul acesta! Cine poate să-l asculte?” Al treilea a refuzat poftirea zicînd: nu pot veni pentru că mi-am luat femeie, arătînd prin aceste cuvinte tăria şi puterea legăturilor şi patimilor celor trupeşti.

„Şi a venit robul şi a spus Domnului acestea. Atunci, mîniindu-se stăpînul casei, a rostit către rob: ieşi degrabă, pe străzile şi ulițele cetăţii şi adu aici săraci şi betegi şi orbi şi ologi” (Luca 14:21).

Robul din parabola aceasta arată, precum am spus, pe Iisus Hristos care a luat chip de rob. El vine în lume ca Fiu al omului şi arată Domnului Său, adică lui Dumnezeu, Tatălui Său, Care știe toate, răspunsurile celor care nu voiesc să creadă în El. Mîniindu-se prea Bunul Dumnezeu, trimite pe robul Său, Fiul cel Unul-Născut, pe străzile şi ulițele cetății, unde nu şed nici domni, nici farisei, nici cărturari, nici căpetenii, ci umblă poporul de rînd, adică iudeii cei săraci, cei betegi, adică cei lipsiţi de preocupări lumeşti şi fără putere; cei orbi, adică neînvăţaţi şi necărturari; cei ologi, adică cei care nu aveau în puterile lor darurile trupeşti, ca pe aceștia să-i aducă la cină şi să-i aşeze la masă. Şi robul i-a poftit pe toţi cîți i-a găsit şi ei au venit şi s-au aşezat la masă.

,,În urmă zis-a robul: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc” (Luca 14:22).

Domnul Hristos a zis acestea către Dumnezeu şi Tatăl Său, cînd s-a apropiat vremea patimilor Sale. Atunci a ridicat ochii Săi la cer şi printre altele a zis şi aceasta: ,,Lucrul pe care Mi l-ai dat Mie ca să-l fac, l-am săvîrşit”. Prin aceste cuvinte El arată ascultarea cea desăvîrşită a firii Sale omeneşti către firea cea mai presus de fiinţă a Dumnezeirii. Mai arată că nici unul dintre iudei sau dintre păgîni n-a crezut în Iisus Hristos, decît numai prin bunăvoinţa lui Dumnezeu şi Tatăl Său, după cum Însuşi a zis: ,,Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l va trage pe el Tatăl, Care M-a trimis pe Mine”. Iar prin cuvintele: ,,Şi tot mai este loc”, a arătat lărgimea Împărăţiei Lui. A mai arătat că nu numai pentru cei care au crezut dintre iudei, ci și pentru cei care au crezut dintre păgîni, a pregătit dumnezeiasca Sa Împărăţie, de la începutul lumii, şi că, deşi cei aleşi dintre iudei au intrat în Împărăţie, mai este încă loc pregătit şi pentru cei care, dintre alte neamuri, vor voi să creadă.

,,Atunci, stăpînul a poruncit robului: ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i pe toţi să intre, aşa încît să-mi fie casa plină” (Luca 14:23).

Aceasta înseamnă că Dumnezeu a binevoit ca propovăduirea Evangheliei lui Iisus Hristos să iasă din Ierusalim şi din neamul iudeilor şi să se dea şi la cei necredincioşi şi închinători la idoli, care se aflau în calea păgînătăţii şi în păcate. A numit păcatul gard, pentru că desparte pe om de Dumnezeu, precum desparte gardurile locurile unul de altul. Dar, oare, ce se înţelege prin cuvintele: „Şi sileşte-i pe toţi să intre”? Se înţelege silnicie, chinuri trupeşti, precum au înţeles unii de altă credinţă, care pentru aceasta mii de oameni au omorît şi i-au ars?

Nu se înţelege aşa, căci Domnul a zis: ,,Cel ce voieşte să vină după Mine”. Aceste cuvinte: ,,Sileşte-i pe toți să intre” înseamnă: pleacă-le mintea prin cuvinte pline de învățătură şi cu meşteşug, precum erau cuvintele Apostolului Pavel către cei din Areopag. Luminează-le sufletul prin lumina unei vieţi sfinte, precum era viaţa cea strălucitoare a sfinţilor apostoli. Biruieşte inima lor prin lucrarea minunilor, precum erau cele ce s-au săvîrşit de ucenicii lui Hristos înaintea neamurilor. Iar prin cuvintele: ,,Să-mi fie casa plină” ne arată iubirea de oameni cea nemăsurată şi mila lui Dumnezeu faţă de toți oamenii, căci El voieşte ca toți cei care au crezut în Hristos să dobîndească dumnezeiasca Lui Împărăţie. După ce a arătat Dumnezeu voinţa Sa, a adăugat îndată şi hotărîrea Lui cea dreaptă asupra celor care au fost chemați la mîntuire şi n-au voit să creadă într-Însul, zicînd:

„Căci vă spun: nici unul din acei oameni care au fost poftiți nu va gusta din cina mea, căci mulţi sînt chemaţi, dar puțini aleşi” (Luca 14:24).

Această hotărîre a spus-o Domnul mai cu seamă pentru iudeii aceia care au fost poftiți de sfinții prooroci şi de Însuşi Domnul la credinţa în El. Cum însă n-au crezut în El, s-au făcut nevrednici şi de Biserica Lui, şi de dumnezeieştile Taine, şi de dumnezeiasca Lui Împărăţie. De aceea El zice: ,,Nici unul din oamenii aceia care au fost poftiți nu va gusta din cina Mea”, adică nici unul din cei care au fost chemaţi şi n-au crezut nu va dobîndi harurile Sale cele cereşti. Dar hotărîrea aceasta este şi pentru toţi oamenii care sînt poftiţi la credinţa în Hristos, dar n-o primesc, sau, primind-o, curînd se leapădă fie prin tăgăduire, fie prin fapte rele, care sînt potrivnice credinţei. Pentru aceasta a zis, ,,că mulţi sînt chemaţi”, adică mulţi sînt cei chemați de Dumnezeu, dar puțini sînt cei care, prin dragoste şi prin săvîrşirea faptelor bune, se fac aleşi şi vrednici de fericirea cea veşnică. Şi noi, iubiți creştini, sîntem siguri că ne aflăm printre cei mulți chemați de lisus Hristos, prin glasul Sfintei Sale Evanghelii, dar nu sîntem siguri dacă ne aflăm şi printre cei puțini aleşi, care vor fi găsiţi vrednici de Împărăţia Sa cea veşnică. Călăuziţi de dragostea neţărmurită față de Dumnezeu şi faţă de semenii noştri, să săvîrşim necontenit numai fapte bune, ca să ne învrednicim şi noi de locaşul celor puțini aleşi, găsiți vrednici de moştenirea Împărăţiei celei veşnice a lui Dumnezeu, Căruia se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin!

К записи есть 1 комментарий