Principala » cazania » Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia!

Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia!

Duminica trecută am aflat, din Sfînta Evanghelie, despre călătoria pe care a făcut-o Domnul Iisus Hristos spre cetatea Ierihon, însoţit de ucenicii Săi şi de o mare multime de oameni. La intrarea în lerihon, Mintuitorul a vindecat pe orbul care stătea la marginea drumului şi cerşea, şi care a mers apoi după Dînsul, slăvind pe Dumnezeu pentru însănătoşirea ochilor săi. Împreună cu el, tot poporul care văzuse minunea vindecării celui orb, dădea laudă lui Dumnezeu. Cu acest alai, a intrat Iisus Hristos în Ierihon, străbătînd cetatea, pe drumul care ducea spre Ierusalim, căci Ierusalimul era locul către care se îndrepta Mîntuitorul de data aceasta. Sfinta Evanghelie de astăzi, istorisind, în continuare, cele întîmplate cu prilejul acesta, ne spune că:

„În vremea aceea, cînd trecea lisus prin Ierihon, iată că un bărbat, cu numele Zaheu, care era mai mare peste vameşi şi era bogat, căuta să vadă cine este lisus; dar nu putea, de mulțime, pentru că era mic de statură” (Luca 19:1-3).

Zaheu, mai-marele vameşilor, auzind vestea despre minunile cele preaslăvite ale Domnului Hristos şi mai cu seamă despre minunea făcută cu puţin mai înainte, cu vindecarea orbului de la intrarea în lerihon, şi văzînd mulțimea care mergea după lisus, căuta să vadă şi el pe lisus, ale Cărui fapte minunate ajunseseră cunoscute pînă departe. Zaheu căuta să vadă pe lisus, dar, fiindcă intre dînsul şi Iisus era mulţime multă de popor, iar el mai era şi mic de stat, nu putea să-L vadă,

„Atunci el, alergînd înainte, s-a suit într-un dud, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă” (Luca 19:4).

Zaheu, ştiind calea pe unde avea să treacă lisus Hristos şi zărind pe această cale un dud înalt, a alergat înaintea Domnului Iisus şi a mulțimii şi, suindu-se în el, sta acolo ca să vadă pe Iisus Hristos, cînd avea să treacă pe lîngă dud. Căldura credinţei şi dorinta pocăinţei au aprins deodată inima lui. De aceea a alergat şi s-a suit în acest copac, silindu-se în tot chipul să vadă pe Învăţătorul credinţei şi Dătătorul iertării păcatelor.

„Dar cînd a sosit la locul acela, lisus cătînd în sus, a strigat către el: Zaheu, grăbeşte-te şi te dă jos, căci astăzi trebuie să rămîn în casa ta. Şi el s-a dat jos degrabă, şi L-a primit cu bucurie” (Luca 19:5-6).

Iubitorul de oameni, ca Dumnezeu, a cunoscut frămîntarea sufletului lui Zaheu şi dorința cea aprinsă a inimii lui. De aceea, cînd a venit la locul unde era dudul în care se suise Zaheu, şi-a ridicat ochii Săi în sus, şi uitindu-se la el, i-a strigat: „Zaheu, grăbeşte-te şi te dă jos, căci astăzi trebuie să rămîn în casa ta”. Auzind Zaheu acestea, s-a umplut de mare bucurie şi, grăbindu-se, îndată s-a dat jos şi a primit pe Domnul Iisus în casa lui. Dorinţa cea mare, ca să vadă pe Domnul, osîrdia cea multă, ca să alerge înainte şi să se suie în dud, şi bucuria cea adevărată, care l-a cuprins, cînd a văzut pe Domnul că se uită la el şi-i zice: „Zaheu,… astăzi, trebuie să rămîn în casa ta”, arată curat că Zaheu a fost pregătit sufleteşte ca să primească învăţătura credinţei în Hristos şi să se pocăiască de păcatele sale. Iar lisus, ca un adîne cunoscător de inimi, văzînd starea sufletului lui Zaheu, cătînd în sus, l-a văzut şi chemîndu-l pe nume, i-a spus că vine în casa lui.

„Văzînd însă aceasta, toţi murmurau şi ziceau: a intrat să poposească la un om păcătos” (Luca 19:7).

Iudeii socoteau păcătoşi pe toţi vameşii cu atît mai mult pe mai-marii vameşilor, cum era Zaheu, pentru că aceştia, adunînd dajdiile împărăteşti, făceau multe ne-dreptăţi şi silnicii. De aceea se fereau de a petrece laolaltă cu dînşii. Deci mulţimea, văzînd că Iisus s-a dus în casa lui Zaheu, mai-marele vameşilor, ca să rămînă acolo, s-a mîniat şi cîrtea împotriva lui Iisus Hristos, necunoscînd nici pocăinţa lui Zaheu şi nici scopul cel mintuitor al Domnului. Dar mulțimea nu trebuia să cîrtească, mai înainte de a vedea ce avea să facă Zaheu, cînd Iisus a intrat în casa lui.

„Atunci Zaheu, stînd în faţa Domnului, a zis: iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit” (Luca 19:8).

Iată cît era de osîrduitor şi pregătit Zaheu, pentru pocăinţă şi fapte bune. Cînd a intrat Iisus în casa lui, a stătut înaintea Lui şi îndată a zis către El: Doamne, iată, pentru dragostea Ta, jumătate din averea mea o dau săracilor şi de am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Dar, oare, de unde vine această rînduială? Pe ce temelie şi-a întărit Zaheu făgăduiala? Darea unei jumătăţi din averea lui la săraci nu putea avea altă temelie, decît numai bunăvoinţa lui. Atît a făgăduit să dea pentru săraci, cît a vrut. Iar răsplătirea împătrită a celor nedreptățiți avea temelie în legile lui Dumnezeu date prin Moise, care spuneau: „Dacă va fura cineva un bou sau o oaie şi le va junghia, sau le va vinde, cinci boi să plătească pentru un bou şi patru oi pentru o oaie”; iar dacă se va prinde furul şi se va afla în mîna lui furtisagul viu, de la asin pînă la oaie, îndoit să le plătească»?. Acestea se făceau dacă stăpînul lucrului prindea pe fur. lar dacă cel ce a nedreptățit mărturisea de bunăvoie păcatul lui, atunci întorcea numai capetele şi a cincea parte din capete. Zaheu, de bunăvoie făcîndu-se judecător al lui însuşi, a hotărît să întoarcă celor pe care i-a nedreptățit nu numai capetele şi a cincea parte din capete, ci împătrit. Un astfel de judecător aspru şi drept este conştiinţa omului, cînd omul se smereşte şi se întoarce la Dumnezeu.

„Iar Iisus a zis către el: astăzi s-a făcut mîntuire casei acesteia, căci şi el este fiu al lui Avraam” (Luca 19:9).

lisus Hristos a zis: „Astăzi s-a făcut mîntuire casei acesteia”, în loc de astăzi s-a dat iertare de păcate și mîntuire sufletului lui Zaheu, pentru că astăzi, întorcîndu-se la Dumnezeu şi săvîrşind faptele lui Avraam, adică dreptatea şi milostenia, a arătat că şi el este un adevărat fiu al lui Avraam şi vrednic de mîntuirea cea veşnică. De aceea Iisus a adăugat:

„Pentru că Fiul Omului a venit să caute şi să mîntuiască pe cel pierdut” (Luca 19:10).

Această zicere este asemenea cu aceea pe care a rostit-o Domnul, într-alt loc: „Pentru că nu am venit să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăinţă”. Cu aceasta Iisus a astupat gura celor ce cîrteau şi a potolit mînia lor: căci, dacă Fiul lui Dumnezeu a venit în lume ca să caute si să mîntuiască pe cei pierduţi, şi a văzut dinainte pe Zaheu că era pierdut și se pocăia, atunci trebuia într-adevăr să-l caute şi să-l mîntuiască pe el. De aceea l-a şi căutat, strigînd la el: „Zaheu, grăbeşte-te şi te dă jos”, şi apoi a venit în casa lui. Iar cînd şi-a arătat Zaheu pocăinţa, pe care am auzit-o, atunci Mîntuitorul a rostit către dînsul cuvintele iertării: „Astăzi s-a făcut mîntuirea casei acesteia”.

Ascultînd şi noi, frați creştini, glasul Mîntuitorului din Evanghelia de astăzi şi înţelegînd că nu este păcat, oricît de mare, pe care dragostea cea nesfîrşită de oameni a lui Dumnezeu să nu-l ierte, cînd păcătosul se căieşte cu adevărat şi rupînd-o cu viaţa de păcat de mai înainte se îndreaptă cu hotărire pe calea împlinirii voii lui Dumnezeu, să ne străduim prin pocăinţă şi binefaceri, pentru ca, întocmai ca Zaheu, să ne învrednicim şi noi, de mîntuirea sufletului nostru. Amin!

К записи есть 1 комментарий