Principala » pastorala » PASTORALĂ LA NAȘTEREA DOMNULUI (text)

PASTORALĂ LA NAȘTEREA DOMNULUI (text)

Înaltpreasfințitul Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești, iubitului nostru cler și popor: har, pace, ajutor și milă de la Dumnezeu, iar de la noi — arhierească binecuvântare.
„ … cînd voi veni, găsi-Voi, oare, credință pe pămînt?» (Lc.18.8)

Stimaţi creştini!

Sărbătorim astăzi Nașterea Fiului lui Dumnezeu, Întruparea Domnului, Naşterea Aceluia, care, mișcat fiind de dragoste, a binevoit să se facă asemenea nouă, oamenilor muritori. Nemaiauzit!!! Nemaiîntîlnit!!! Dumnezeu se face Om, că să îl îndumnezeiască pe acesta. Vine într-o nouă încercare către cel, care, cîndva, în Rai, i-a nesocotit porunca. Vine cu pacea Sa. Din nou ne-tinde dreapta Sa mântuitoare spre împăcare.

Nutreşte speranța recunoștinței de la zidirea Sa: cu toate că îi cunoștea nestatornicia, poate cumva…, de data asta…., omul va prețui! Dar n-a fost să fie. Omul, care s-a dovedit că are urechi dar nu aude, are ochi dar nu vede (Mt.13.14), nu a fost capabil să perceapă chemarea dumnezeiască. Și de această dată el rămâne nemișcat, încremenit în rătăcirea lui. Ba chiar mai mult: nu încape de Dumnezeu în lumea aceasta şi hotărăște să-L izgonească din ea, omorându-L pe Cruce.

Ce se întâmplă, fraților, cu noi? De unde atâta înverşunată încăpăținare în noi, cei care suntem pecetluiți cu Chip şi Asemănare dumnezeiască? Nu cumva îi nesocotim Învăţătura, ca altădată protopărinții noștri — porunca? Pentru că cu atîta ușurință renunțăm la îndemnul dumnezeiesc de a-l cinsti pe fratele nostru, cel deopotrivă cu noi; arătăm atîta indiferență faţă de cel nenorocit; dovedim atîta nesimțire împietrită, uneori chiar mai mare decît a dobitoacelor, cînd cineva ne fură valorile creştineşti, încercînd înlocuirea lor cu cele mai mari urîciuni; întoarcem spatele Celui care ne asigură pâinea cea de toate zilele (T.n.), preferînd un rai pămîntesc, o lume sortită putreziciunii, care nu e capabilă de altceva, decît să înlesnească şi să grăbească venirea antihristului.

Creştinilor,

Să nu uităm niciodată că Cel care le-a adus pe toate dintru neființă în ființă (Eclesiah.18.1), inclusiv pe om, a avut grijă să le rînduiască, aşezîndu-le într-o neştirbită armonie spre înlesnirea vieții comunității umane, înzestrîndu-L pe om cu calități alese pentru îndemînateca lor diriguire.

Fericirea veşnică în Împărăţia lui Dumnezeu este scopul şi destinația omului. Așa a voit Dumnezeu. Și pentru aceasta L-a creat pe om. Naşterea Domnului este cea mai convingătoare mărturie, cea mai pronunţată și nemincinoasă manifestare a dragostei dumnezeieşti faţă de omul robit de păcat.

Deşi persoanele martore la evenimentul Întrupării Domnului nu au exclamat slogane de rezonanță, explozii sentimentale, triumfătoare, ci smerit, cu îngerii, L-au slăvit pe Cel de Sus, rugându-L pentru pace pe pământ. Totodată, ele au ştiut să pătrundă în esența evenimentului — minune, care a împărţit istoria omenirii în două: — de pînă la, … și după Nașterea Domnului, pe care noi astăzi îl prăznuim, aducîndu-I ofrandă, nu tocmai cea mai meritată curățenie a sufletelor noastre.

Iubiţi credincioşi,

Pecetea dumnezeiască în om — sufletul, mărturie vie a prezenţei Creatorului în zidirea Sa, nu se împacă doar cu respectarea obiceiurilor strămoşeşti, cinstind doar buchia Legii. El se vrea părtaş la viaţa creștinească, întemeiată pe sfintele porunci ale lui Dumnezeu. Petrecerea noastră într-o țară îndepărtată de ele (Lc.15.13) nu este altceva decît o jalnică existenţă, ce lasă doar o umbră pe acest pămînt, cu desăvîrşire lipsită de ceea ce ne-a adus Hristos, venind în lumea noastră — fericirea. Viața omului trăită în afara poruncilor lui Hristos este sortită nefericirii. Calea revenirii la normalitate trece în exclusivitate prin respectarea Sfintelor Porunci.

Realitatea zilei de astăzi este pe cît se poate de înșelătoare: se zidesc sfinte lăcașe; lucesc în bătaia soarelui cupole aurite; se oficiază slujbe solemne cu dangăt răsunător de clopot; dar sufletul… Sufletul continuă să ne doară, să tînjească. Așa se întîmplă pentru că ne place să fim minţiţi de toți; şi de cei mari, și de noi înșine. Şi asta pentru că am înmulțit fărădelegile în lume și, drept urmare, dragostea multora, care este pacea noastră, salvarea noastră s-a răcit (Mt.24.12).

Oameni buni,

Creştinul zilei de astăzi s-a dovedit a fi pustiit, sec, fără de roade creştineşti, păstrîndu-și, în mare măsură, doar chipul gol și asemănarea zădărnicită cu Ziditorul său. Dar numai asta, firește, e prea puțin ca să ne liniștim sufletul. El nu se împacă cu superficialități! El se vrea cu… și lîngă Dumnezeu, cu Care ne înrudim, doar nimicind ura și minciuna din societate şi din noi înșine.

Să ne întoarcem, fraților, la credință. La credinţa cea lăsată omenirii de Hristos Întemeietorul ei și nu la cea remodelată de rătăcirea mai marilor acestei lumii. Pentru că petrecerea îndelungată a societății noastre în halul acesta al dezbinării şi urii, în care ne aflăm acum, în perspectivă, ne poate aduce şi mai mari nenorociri. E timpul să ne dumerim! Haideți, oameni buni, rugîndu-ne, să veghem! Să veghem în parte şi în obşte!

Vă doresc să petreceți creştineşte sărbătorile de iarnă. Naşterea Domnului să mențină pacea în țară și unitatea în Biserică. Doamne, ajută-ne!

HRISTOS SE NAŞTE, SLĂVIŢI-L,

HRISTOS DIN CERURI, ÎNTÂMPINAȚI-L

+ Marchel, ARHIEPISCOP DE BĂLȚI ȘI FĂLEŞTI.

Nașterea Domnului, 2025/2026

Municipiul Bălţi

К записи есть 1 комментарий