Principala » pastorala » Pastorala ÎPS Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești, la sărbătoarea Învierii Domnului, 2024

Pastorala ÎPS Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești, la sărbătoarea Învierii Domnului, 2024

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: De este cineva binecredincios și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest Praznic frumos și luminat, … că,

HRISTOS A ÎNVIAT!

Mîntuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos – Izvor al tot ce este viu – fără răgaz și neostenit, ne îndeamnă să năzuim, arătîndu-ne totodată calea spre Adevăr, spre viață. Viața pentru care S-a jertfit de bunăvoie pe Cruce. Omenirea însă, cu mici excepții – și să ne rugăm să nu se împuțineze nici acestea măcar – se face a nu auzi înalta chemare…, preferînd o altă cale, calea abisului. Atît de bine lustruită, mai ales, în ultimii ani. Așa arată ignoranța totală a pornirii, născute din rătăcire. La capătul acestui „drum” se fac văzute deja roadele lui – disperarea, neîncrederea și… moartea.

Segmentul existenței pămîntești al omului, care durează cît o clipeală în raport cu veșnicia, chiar dacă are început și sfîrșit fizic, își află eterna prelungire într-o altă formă complet diferită de cea pămîntească. Spre ea năzuim! Pentru dobîndirea ei ne ostenim. Să ne facem părtașii veșniciei Dumnezeiești, către care, dealtfel, sîntem chemați cu toții. Și așa cum în Ea nimic spurcat și păcătos nu intră, să ne îngrijim, fraților, pentru curăția sufletească: ,,Nu-ți descoperi gîndurile tuturor, ci numai celora care îți pot tămădui sufletul”, ne îndeamnă Sf. Antonie cel Mare, care o viață întreagă s-a ostenit întru păstrarea cugetului curat.

Actuală – mai mult ca oricînd– este chemarea Sfîntului astăzi, cînd omenirea s-a pomenit asaltată de torente informaționale, păguboase în marea lor majoritate, încurajînd și adîncind și mai mult căile rătăcirii. Curăția facultăților sufletești dă naștere puterii de discernămînt, adică dreptei socotințe. Biruința vieții asupra morții, dovedită cu desăvîrșire de Hristos Cel Înviat, conștientizată de cununa creației dumnezeiești – Omul, este tocmai Izvorul Purificator al sufletului omenesc, veșnic setos de Creatorul său – Dumnezeu.

IUBIȚI CREDINCIOȘI,

Învățătura Evanghelică purtătoare de lumină, predicată de Sfînta Biserică iată de aproape de două mii de ani, s-a dovedit a fi unica hrănitoare a sufletului omenesc flămînd de Adevăr. Înfruntînd cruzimea de-a lungul istoriei, a avut să fie și să rămînă singura forță capabilă să reinstaleze armonia dintîi în viața omului, irosită în slujirea oarbă a păcatului. Inima acestei Învățături este Lumina Învierii lui Hristos, despre care Sf. Ioan Gură de Aur spune: ,,Întunecimea morții plutește doar deasupra celor, care nu cred în Învierea Domnului”.

Și așa cum credința fără fapte moartă este (Sf. Ap. Iacov 2:14), să ne împodobim, fraților, cu fapte luminoase, căci numai în ele îl găsim pe Dumnezeu – Comoara nesfîrșită a veșnicilor bunătăți:

• să-i păzim, deci, poruncile;
• să ne educăm copiii în duhul povețelor creștine;
• să ne cinstim părinții;
• să nu lipsim de ajutor pe cei nevoiași;
• să-L slăvim pe Dumnezeu și ziua și noaptea, cinstindu-I casa Lui – Sfînta Biserică, pe care avem datoria să o păstrăm unită și nedezbinată.

Pe scurt – să fim creștini nu doar cu numele, ci cu însăși viața.

FRAȚI CREȘTINI,

Mîntuitorul și Dumnezeul nostru, din dragoste mai întîi se face om, ca mai apoi să-l ridice pe acesta din cădere și, în cele din urmă, cu Învierea Sa, să-i lumineze calea spre Veșnica Împărăție a cerurilor.

Deși e veche de cînd lumea, dar fiind unica dreaptă, zidindu-se în Duhul Adevărului – trăirea creștinească este tocmai acea scară, visată cîndva de Patriarhul Iacov (Facere 28:10-22), care ridică omul de pe pămîntul sortit paraginii la Împărăția cea Sfîntă și Cerească, pentru moștenirea căreia, dealtfel, omul, adică noi toți, a și fost creat.

Avem datoria de a o urca cu bine, pentru că la drum ne îndeamnă sufletul nostru, care se vrea totdeauna mai aproape de Sursa ființării sale –de Ziditorul său – Dumnezeu. Să nu-l împiedicăm, fraților, să-i curățim calea de spini, de pietrele poticnirii, urmînd scopul Luminii Dumnezeiești, răsărită din mormînt întunecat. (stih. Înv.).

Da, astăzi este mai greu ca ieri. Pentru că cel rău nu doarme. Și noi nu am știut cum să-l oprim. Prin lene, nepăsare și necunoaștere i-am lăsat prea multă îngăduință. Învierea Domnului, onorată cu nemincinoasă recunoștință de către acel, pentru care s-a produs, este unicul scop, dătător de rosturi, capabil să spulbere întunericul acestei nopții. Întuneric, care acum atentează la însăși existența ființei umane, pregătindu-i un sfîrșit năprasnic, fără putință, la prima vedere, de scăpare.

Nesăbuitul, obraznicul amestec al creaturii în Opera de creație a lui Dumnezeu, prin nesfîrșitele încercări de a o preschimba, de a-i schimonosi esența, scoate în față cumplita, diavoleasca răzvrătire a Chipului și Asemănării dumnezeiești (Facere 1:26-27). Răzvrătire, care a fost supusă cîndva pedepsei prin ardere cu pucioasă (Facere 19:1-24 ) pentru mult mai mici decît cele de astăzi păcate. Istoria, care mai ține încă minte cruntele pedepse ale omului pentru sodomii, se pare că-l lasă rece pe acesta, ba chiar îi incită pe unii, numărul cărora crește pe zi ce trece, la operațiuni de pervertire a voinței Dumnezeiești, astfel sortind omenirea a se abona – a cîta oară? – la același dezastru.

Dar, le vom trece pe toate – cu Răbdare și Bărbăție, cu Înțelepciune. Pentru că nu scapi de greutăți prin lepădare de Dumneazeu! Dimpotrivă. Da, este greu, pentru unii chiar peste măsură de greu… Să-i ajutăm, să ne ajutăm unul pe altul și împreună vom trece peste toate problemele, care încercare sînt. Și care, știut lucru, dacă rămînem cu Dumnezeu, mai puternici ne vor face.

Oameni buni, frați creștini, curajul de a opri, de a zădărnici rătăcirile semețe, de-atîtea ori măiestrite și cu vicleșug lucrate de cel rău, ar fi cel mai potrivit dar Domnului, care a călcat cu moartea pe moarte (trop. Înv.).

Aceasta ar fi o șansă, una din puținele, însă oricînd viabile, de a ne recîștiga armonia sufletească, precum și pacea, înțelegerea între popoare, care, iată, tot mai mult își face simțită lipsa: – Pace vouă. Pacea mea o dau vouă (Ioan 14:27), doar acestea au fost primele cuvinte ale lui Hristos, Cel Înviat din morți.

HRISTOS A ÎNVIAT !
ADEVĂRAT A ÎNVIAT!

+Marchel, ARHIEPISCOP DE BĂLȚI ȘI FĂLEȘTI,

PAȘTELE DOMNULUI 2024, municiul Bălți

К записи есть 1 комментарий