Principala » cazania » Vino și vezi frumusețea Ortodoxiei

Vino și vezi frumusețea Ortodoxiei

Din aşezămînt apostolesc, dreptcredincioşii creştini împodobeau bisericile lui Hristos cu sfinte icoane, nu socotindu-le dumnezei, nici slujind lor, ci înălţîndu-şi printr-însele mintea la persoanele pe care le închipuiau ele, se închinau lor şi le sărutau pentru dragostea cea către acele persoane sfinte. Dar răutatea şi mîndria ereticilor a năpăstuit nu numai scopul cel sfînt al Bisericii, zicînd că slujeşte icoanelor, precum slujeau închinătorii de idoli, idolilor, ci au îndrăznit şi au făcut împotriva sfintelor icoane un lucru pe care nimeni nu l-a făcut asupra vreunui chip al vreunui împărat pămîntesc, sau al vreunui domn sau dregător: le-au sfărîmat, le-au ars şi au dezbrăcat bisericile de podoaba lor.

Apoi au pornit prigoane cumplite asupra sfinților părinţi, care cinsteau sfintele icoane. Însă bărbaţii cei sfinţi strigau, zicînd: Noi nu slujim icoanelor ca unor dumnezei, ci văzîndu-le, ne înălțăm mintea noastră la persoanele pe care le închipuiesc ele, şi smerindu-ne inima, ne întărim în credinţa cea în Hristos; urmînd aşezămîntului apostolesc, le cinstim, le sărutăm şi printr-însele noi aducem cinstea cuvenită persoanelor pe care le închipuiesc ele. Dar ereticii cei nemilostivi auzind acestea, îi băteau pe ei fără milă, îi tîrau pe uliţe, le tăiau limbile, îi închideau în temniţe şi la moarte cumplită îi osîndeau. A ținut această cumplită prigoană din vremea împăratului Leon Isaurul pînă în vremea împăratului Teofil, adică mai mult de o sută de ani. După moartea lui Teofil, rîvna împărătesei Teodora a întărit credinţa cea dreaptă. Teodora, cînd a stat înaintea ei Sfîntul Metodie patriarhul şi mărturisitorii şi pustnicii, rugînd-o ca să înalțe sfintele icoane, întîi ea a sărutat icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, strigînd înaintea tuturor aceste sfinte cuvinte: Cine nu se închină acestora şi nu le sărută, nu slujindu-le ca unor dumnezei, ci cinstindu-le ca pe nişte chipuri ale persoanelor sfinte pe care le închipuiesc, să fie anatema! Apoi, împreună cu toată ceata preoțească, cu sfinţii părinţi şi mărturisitori şi cu tot pravoslavnicul popor, au postit şi au făcut privegheri toată săptămîna cea dintîi a sfîntului Post. A cerut Teodora, şi cu toată mulțimea creştinilor, iertare pentru Teofil, bărbatul ei şi a dobîndit-o, pentru credinţa şi lacrimile ei, şi pentru rugăciunile preoţilor. Iar după aceea au făcut litanie, ea şi fiul ei Mihail împăratul, preoţii şi tot poporul, ţinînd în mîini cinstita cruce, sfintele Evanghelii şi sfintele icoane şi strigînd: „Doamne miluieşte”. Şi, după ce au săvîrşit dumnezeiasca Liturghie, au înălţat sfintele icoane şi au împodobit cu dînsele Biserica lui Hristos. Atunci sfințitul Metodie şi sfinții mărturisitori au rînduit, ca în fiecare an, în duminica săptămînii dintîi a Postului mare, să se săvîrşească pomenirea acestui sfînt lucru, ca să nu mai amăgească Satana pe cineva şi să-l arunce în eresul luptătorilor împotriva sfintelor icoane. Deci această slăvită pomenire şi bucurie de mîntuire prăznuind astăzi Biserica lui Hristos cea pravoslavnică, fericeşte pe cei ce au păzit dreapta credință fără prihană şi afuriseşte pe cei care s-au lepădat de ea.
Evanghelia care s-a citit astăzi cuprinde pilda dreptei credințe a lui Filip şi mărturisirea mîntuitoare pe care Natanail, copleşit de puterea cea mare a Domnului, a făcut-o înaintea tuturor.
Frați creştini, sfîntą Evanghelie ne spune, cu prilejul alegerii apostolilor, că:

„În vremea aceea, voind să plece Iisus în Galileea, a găsit pe Filip. Şi i-a grăit Iisus: vino după Mine! Iar Filip era din Betsaida, din oraşul lui Andrei şi al lui Petru” (Ioan 1:43-44).

Nici mergerea lui Iisus Hristos în Galileea şi nici aflarea lui Filip acolo, n-au fost din întîmplare şi fără purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ci s-a făcut cu iconomie dumnezeiască. Iisus Hristos ca un Dumnezeu cunoscător de inimi, ştiind dinainte înclinarea sufletească a lui Filip spre primirea credinței, a mers în Galileea în ceasul acela, în care se afla Filip acolo, ca să-l cheme în rîndul ucenicilor Săi şi să aducă prin el la credință pe Natanail cel vrednic de credinţă. Filip, care se trăgea din Betsaida, oraşul lui Andrei şi al lui Petru, după iconomia lui Dumnezeu s-a aflat acolo, în Galileea. Numai un cuvînt a zis Iisus către Filip: „Vino după Mine!” şi el îndată, lăsînd toate, a mers după El. După aceea, spune mai departe Sfînta Evanghelie:

„Filip găseşte pe Natanail şi-i spune: am găsit pe Acela, despre care a scris Moise în Lege şi au scris profeţii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret” (Ioan 1:45).

A găsit Filip, zice evanghelistul, pe Natanail, ca să înțelegem că l-a căutat şi găsindu-l a încercat să-l aducă la credinţa în Hristos, prin mărturia lui Moise, care este scrisă în Lege şi prin cuvintele profeților. De aici cunoaştem că Filip avea cunoştinţă de învăţăturile Legii şi de cărțile profeților. Şi-l numeşte pe Iisus Hristos fiu al lui Iosif, fie pentru că cei mulţi aşa îl socoteau şi îl numeau, fie pentru că atunci nici el nu ştia sigur că Iisus Hristos nu era un fiu al lui Iosif, ci Fiul lui Dumnezeu. Îl socoteşte din Nazaret, pentru că în Nazaret crcscuse şi de aceea s-a numit nazarinean. Şi auzind de numele cetății Nazaret,

„Natanail a răspuns lui: din Nazaret poate să fie ceva bun? Filip i-a zis: vino şi vezi!” (Ioan 1:46).

Nazaretul avea reputație rea, fiindcă mulți păgîni locuiau în el. Deci, auzind Natanail că Hristos este din Nazaret, a stat la îndoială, dar nu cuprins de necredinţă: ci, vrînd să cunoască adevărul şi să se încredinţeze că acesta este Acela despre care au propovăduit Moise şi proorocii, a răspuns lui Filip: poate Nazaretul, cel cu nume rău, să facă să răsară ceva bun? Filip văzînd nedumerirea lui Natanail, i-a zis: vino şi vezi pe lisus Hristos. Aceasta îți va fi deajuns, ca să crezi cele ce ți-am spus ție. Iar Natanail îndată ce a auzit acestea, s-a grăbit şi a venit la Iisus Hristos.

„Iisus a văzut pe Natanail venind la Sine şi a spus despre el: iată, cu adevărat, israelitean întru care nu este vicleşug” (Ioan 1:47).

Natanail, venind la lisus Hristos, a văzut pe Cunoscătorul de inimi, Care i-a descoperit cele ascunse ale inimii lui. Iată, a zis Domnul, cînd a văzut pe Natanail venind la Dînsul, iată om care are credință dreaptă, minte dăruită de Dumnezeu şi inimă curată şi fără vicleşug. Deşi a auzit această mare laudă de la Domnul, ca nu i-a schimbat statornicia sufletului lui, ci el vrea şi acum să cunoască dacă, într-adevăr, lisus cel care vorbea cu el, era Mesia cel aşteptat. Deci, atunci,

„Natanail îl întrebă: de unde mă cunoşti? Iisus răspunzînd, i-a zis: te-am văzut cînd erai sub smochin, mai înainte ca Filip să te cheme” (Ioan 1:48).

Natanail întreabă pe Iisus Hristos, ca pe un om: de unde ştii toate acestea, de unde mă cunoşti? lar lisus Hristos îi răspunde, nu ca un om, ci ca un Dumnezeu, zicînd: te-am văzut, cînd erai sub smochin, mai înainte ca Filip să te cheme; de acolo te cunosc. Natanail era încredinţat, că în timpul cînd l-a găsit pe el Filip sub smochin, nimeni altul nu era acolo, ci numai ei singuri şi nici nu putea presupune că Filip a spus ceva lui Iisus, pentru că Filip venea împreună cu el, cînd l-a lăudat lisus pe Natanail. Pentru aceasta s-a înspăimântat de puterea Domnului lisus şi crezînd că El este Hristos,

„Natanail i-a răspuns: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Tu eşti împăratul lui Israel!” (Ioan 1:49).

Petru a auzit cel dintîi şi apoi de multe ori, învăţătura cea cerească a lui Iisus Hristos şi a văzut întîi minunile Lui, apoi a mărturisit despre Hristos că este Fiul lui Dumnezeu; Natanail însă n-a auzit nici învăţăturile lui Iisus, n-a văzut nici minunile Lui, şi totuşi a mărturisit, ca şi Petru, că lisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Pe Petru l-a fericit Domnul, spunîndu-i că Dumnezeu-Tatăl i-a descoperit Lui mărturisirea. Dar lui Natanail nu i-a zis nimic din acestea, cînd a auzit mărturisirea lui. Oare, care este pricina? Mărturisirea lui Petru era desăvîrşită, iar a lui Natanail nu era desăvîrşită; amîndoi au mărturisit că Hristos este Fiu al lui Dumnezeu, dar Natanail, adăugînd cuvintele: Tu eşti Împăratul lui Israel, a micşorat mărimea mărturisirii, pentru că Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu este Împărat numai al lui Israel, ci a toată lumea. Pentru aceasta a fericit Domnul pe Petru şi i-a întărit mărturisirea lui, zicînd: „Pe această piatră, adică pe această mărturisire pe care ai făcut-o tu, zicînd: Tu eşti Hristos Fiul lui Dumnezeu celui viu, voi zidi Biserica Mea”. La mărturisirea lui Natanail, care nu era desăvîrşită,

„Iisus, luînd cuvîntul, i-a grăit: pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decît acestea vei vedea; apoi i-a zis: amin, amin grăiesc vouă, de acum veți vedea cerul deschizîndu-se şi îngerii lui Dumnezeu, suindu-se şi pogorîndu-se peste Fiul Omului” (Ioan 1:50-51).

Tu ai crezut în Mine, îi răspunde Domnul, pentru că M-ai văzut că sînt cunoscător de cele ascunse. Tu ai crezut în Mine, pentru că ți-am spus că, nefiind de faţă, totuşi, te-am văzut sub smochin, mai înainte de a te chema Filip. Dar de acum înainte mult mai mari lucruri, decît acestea pe care le-ai văzut, vei vedea, şi astfel mult mai desăvîrşită va fi credinţa ta în Mine. Tu zici că sînt Împărat al lui Israel. Dar cînd se va arăta cerul deschis și îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorîndu-se spre slujirea Mea, atunci vor înțelege oamenii că sînt Împărat, nu numai al lui Israel, ci şi a toată făptura. Iar acestea a zis Domnul, vorbind de îngerii care veniseră şi îi slujeau Lui, după postirea şi biruința Lui împotriva diavolului şi de îngerul care s-a pogorît din cer şi-L întărea pe El în vremea Patimilor Sale şi de îngerii pe care i-a văzut Maria, în veşminte albe, şezînd unul la cap şi altul la picioare, unde zăcea trupul Lui, şi de cei doi îngeri care s-au arătat în muntele Măslinilor în haine albe, cînd s-a înălţat la cer. Din chemarea lui Filip şi Natanail, am văzut încă o dată puterea atotvăzătoare şi atotştiutoare a lui Dumnezeu, Care vede toate cele dinafară şi cele dinăuntru ale omului. De la faţa Lui nu se poate ascunde nimeni, nici în munte, nici în mare, nici în adîncul pămîntului. Oriunde te vei duce, El este de față. În orice loc şi în orice timp, El ascultă rugăciunile noastre şi mărturisirile noastre. Învăţătorule, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Dumnezeul cel adevărat, slavă Ţie! Amin.

К записи есть 1 комментарий