Principala » poezii » Înviere în tăcere

Înviere în tăcere

Mai multe #poezii pentru ora de Religie.

Într-o zi de primăvară
Când lumea-n seară se-mbrăca,
Un băieţel cu-a-sa mămică
Pe drum, în vale cobora.

Mergeau încet, ţinându-se de mână
Copilul mamei-i povestea ceva,
Când de odată la un colţ spre dreapta
O răstignire cale le-o tăia.

Matei opri în loc de parcă
La semafor culoarea roşie s-aprinse.
Privea cu ochii largi la Omul
Ce răstignit era cu braţele întinse.

-Mămico, întrebă Matei în şoaptă
De ce şi cine-aşa l-a pedepsit?
-Eu nu prea ştiu, ia stai că-mi sună telefonul
Şi să răspundă-ndată s-a grăbit.

În timp ce mama în discuţie se lansase
Spre crucifix copilul lent păşi.
Suav mânuţa şi-o întinse
Şi de piciorul rece o lipi.

Timid îşi ridică el ochii
-Te doare?- încetişor el întrebă.
Răspunsul imediat i-a fost tăcerea
Matei însă mai tare insistă.

-Te rog să-mi spui Tu cine
Şi atât de crunt Te-a pironit
Cu ce-ai greşit, cu ce ai supărat
Ca să te văd acuma răstignit?

Atunci se clătină puţin pământul
Şi o minune legile sfidară.
Deschis-a ochii Omul de pe Cruce
Cu-n geamăt scurt pe drumul prăfuit călcară.

Se-apropie cu-n zâmbet dulce de copil
Şi-n braţe-l ridică ca pe un fiu.
-Matei, să ştii că-s cam uitat de toţi
Nu-i mai interesează de sunt mort sau viu.

Majoritatea au uitat că Eu
Din cer am coborât pe-acest pământ.
Pe oameni ca de rău să-i scap
Nu rare ori am adormit flămând.

Cu grijă lucruri noi i-am învăţat
Scârbiţilor le-am dăruit speranţă.
Pe cei bolnavi şi necăjiţi i-am lecuit
Ca mai târziu să mă trateze ca pe-o zdreanţă.

Au râs de Mine, m-au scuipat şi m-au bătut
Am fost cu multe biciuri pedepsit.
Rănit M-au pus ca Crucea să Mi-o duc
De ucenici, prieteni părăsit.

Cu mare greu am ridicat Golgota
Acolo chinuri mari Mi-au pregătit.
În palme şi picioare au dat cuie
Pentru tot binele cu rău M-au răsplătit.

Să ştii n-am fost pătat de loc de ură
La Tatăl M-am rugat pentru iertare.
Natura însă n-a mai rezistat
Şi faţa şi-o ascunse sfântul soare.

Apoi când duhul s-a desprins spre cer
O suliţă hain îmi sparse coasta.
Şi trupul Mi l-au pus într-un mormânt
De parcă l-au acuns de lumea asta.

Dar am venit ca moartea s-o înving
Şi-a treia zi în zori am Înviat,
Şi porţile din Rai iar le-am deschis
Să intre-acum cei fără de păcat.

-Eu vreau să ştiu acuma cum te cheamă
Şi pentru ce pe oameni îi iubeşti?
Cum după aşa durere şi trădare,
Tu pentru ei şi-acum Te răstigneşti?

-Eu sunt Domnul Iisus Hristos
Unul Născut al Tatălui Ceresc!
Şi necătând că mă uitaţi, mă vindeţi
Să ştiţi că Eu pe toţi voi vă iubesc.

-Pe toţi cu drag în Casa Mea v-aştept
Şi în duminică şi-n sărbătoare.
Să ştiţi că multe bunătăţi Eu am a da
Şi pentru-această viaţă şi cea viitoare.

-Matei! strigă mămica agitată
Băiatul iute îşi întoarse capul.
Iar între timp Iisus urcă iarăşi pe Cruce.
Din nou uitat de toţi, ca napul.

Ţinând de guler mama-şi dojenea copilul
Că lângă ea trebuia să rămână.
Şi când treceau pe lângă răstignire
Băiatul lui Hristos îi flutură din mână.

Trecură ceva timp şi-n miez de noapte
De Paşti cu ouă roşii şi cu pască,
Voioşi, băiatul şi mămica sa
În biserică stăteau să le sfinţească.

În zori când slujba se sfârşiră
Matei de icoana sărbătorii s-a apropiat.
Cu vocea tremurândă lui Iisus i-a spus el
Îţi mulţumesc că pentru mine-ai Înviat…

Autor: preotul Marin Balamatiuc, satul Limbenii vechi, r. Glodeni

К записи есть 1 комментарий