Sfîntul Paisie Aghioritul ,,Cuvinte duhovnicești II-Trezire duhovnicească” ( Ed.Evanghelismos, 2009 )

Rugăciune către Cuviosul Părintele nostru Paisie Aghioritul:

„Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!“

Credinţa. Credeţi că este simplu? Mai gândiţi-vă. La prima vedere, cuvintele de mai sus ne răvăşesc total, fiind greu de descifrat. Însă, dacă reuşim să le pătrundem înţelesul, aflăm comoara vieţii şi cheia rezolvării tuturor problemelor noastre.

Călătoria noastră spirituală prin Postul Mare ajunge, în acest început de săptămână, la chestiunea credinţei. De ce abia acum şi nu la început, s-ar întreba unii? Deoarece credinţa este, înainte de toate, un test valoric al personalităţii noastre. Adică este o modalitate de a afla cam cine eşti în realitate. Pentru aceasta, trebuie să treacă un timp pentru a acumula nişte valori; nu există credinţă fundamentată pe nimic.

Înainte de a trece la concret, îngăduie-mi, dragă frate cititorule, un preambul. Duminica acesta s-au citit, în Biserici, două texte evanghelice: unul, al vindecării unui copil posedat de duh rău, celălalt, textul clasic al Fericirilor. Oare câţi nu caută azi fericirea şi, deşi o au scrisă negru pe alb, nu o ajung, dimpotrivă, din ce în ce mai mulţi oameni devin depresivi?! Iar statisticile previzionează creşterea alarmantă a fenomenului.

mai mult…

Mesajul Preasfințitului Marchel, Episcop de Bălți și Fălești în legătură cu vaccinul împotriva noului covid-19.

        Mesajul meu este adresat preoțimii Eparhiei de Bălți și Fălești, a Bisericii Ortodoxe din  Moldova.

         Cinstiți părinți, mă văd impus de situație să revin în fața sfințiilor voastre din nou, și vă propun acestă întîlnire pentru a discuta pe maginea unui subiect deja învechit, este vorba despre vaccinare…

Vorba e că chiar zilele trecute cineva a postat în rețelele de socialializare precum că îndemnul Episcopului Marchel, îndemnul care cheamă întreaga lume la o vaccinare totală motivînd că chiar și Episcopul Marchel a conștientizat necesitatea pentru vaccinarea totală, care este salvarea din oricare nevoie, de orice nenorocire.

Vreau chiar din start să dezmint această declarație, și să vă spun sus și tare ACESTE CUVINTE NU ÎMI APARȚIN.

 

mai mult…

Unde s-a prăpădit smerenia?

Smerenia este haina lui Dumnezeu, spune Sfîntul Isaac Sirul, iar înomenindu-se prin ea acoperă slava Sa ca să nu fie arsă zidirea la vederea Lui. Sfinţii Părinţi disting între feluri de smerenie şi de mîndrie, în raport cu omul şi cu Dumnezeu. Smerenia începe cu iubirea faţă de semeni şi implică recunoaşterea faptului că sursa întregii noastre vieţi biologice şi spirituale este exterioară, este Dumnezeu. Nu este însă doar un act comprehensiv, de înţelegere raţională, ci de cunoaştere prin încercări şi lupte de dobîndire a virtuţilor.

În funcţie de criteriul duhovnicesc luat în consideraţie, smerenia prezintă mai multe aspecte. După subiectul raportării, omul cu Dumnezeu, distingem două trepte. În acest sens, Sf. Părinți explica: «Smerenia cea dintâi constă în a socoti cineva pe fratele său mai înţelept decât pe sine şi întrecându-l pe el în toate şi, simplu grăind, aşa cum a zis sfântul acela (Apostolul Pavel), în a se socoti pe sine mai jos decât toţi. Iar a doua smerenie constă în a pune pe seama lui Dumnezeu toate isprăvile. Aceasta este smerenia desăvârşită a sfinţilor (…) Aceasta se naşte în chip firesc în suflet din lucrarea poruncilor. Astfel, sfinţii, cu cât se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât se văd pe ei mai păcătoşi». Iar Sfântul Ioan Casian întăreşte acest adevăr: «Nimeni nu poate atinge ţelul final al desăvârşirii, adică al curăţiei, decât numai printr-o umilinţă adevărată, pe care o arată mai întâi faţă de fraţi şi apoi chiar lui Dumnezeu».

mai mult…

De sărbătoarea ,,Bunei Vestiri” , Preasfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești a oficiat Sfînta Liturghie la catedrala episcopală ,, Sf.Împ. Constantin și Elena” din or. Bălți.

Bucură-te, zice, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine.

Troparul Bunei Vestiri:

Astăzi este începutul mîntui­rii noastre şi arătarea Tainei ce­lei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face şi Gavriil Harul Îl binevesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu Dînsul, Născătoarei de Dum­nezeu să-i strigăm: Bucură-te, cea Plină de har, Domnul este cu tine!

mai mult…

Acatistul ,,BUNEI VESTIRI”…

    Acatistul ,,BUNEI VESTIRI”

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie Împărăția Ta, fie voia Ta, precum în Cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

mai mult…

Vineri, în a treia săptămînă a Postului Mare, Preasfinţitul Marchel, Episcop de Bălţi şi Făleşti a săvîrşit Liturghia Darurilor mai înainte Sfinţite, la catedrala episcopală      ,,Sf. Împ. Constantin şi Elena» din or. Bălţi.

În plăcuta armonie liturgică, de sanul diaconiei sa învrednicit ipodiaconul Nicolae Grumeza.

Ca consecinţă, Ierarhul a rostit un cuvînt blagorodnic creştinilor adunaţi la rugăciune şi noului diacon, care are obligaţiune de a respecta întreg mesajul Jurămîntului (diaconesc/preoţesc), şi de a fi un slujitor rîvnitor şi păstrător a poruncilor Dumnezeieşti.

Despre pocăinţă…

Adevărata pocăinţă este schimbarea minţii pentru propriile acţiuni, o schimbare a vieţii morale, o schimbare spre mai bine, o lepădare totală de viaţa anterioară şi de păcat, o dorinţă neclintită de practicare a virtuţilor, o unificare desăvârşită a propriilor voiri cu voia dumnezeiască. De aceea, pocăinţa este renaşterea morală a omului şi punctul de plecare pentru o viaţă nouă şi virtuoasă.

După cuvîntul Sfîntului Ioan Damaschin, pocăinţa este întoarcerea de la viaţa după fire la viaţa împotriva firii, de la diavol la Dumnezeu prin asceză şi nevoinţă; mai mult, ea este o întoarcere de bună voie de la păcate la virtuţile opuse acestora. Semnele pocăinţei sunt remuşcarea şi schimbarea minţii, în vreme ce însuşirile pocăinţei sunt zdrobirea inimii, lacrimile, respingerea păcatului şi iubirea virtuţilor. Este necesar ca pocăinţa să fie sinceră. Este sinceră atunci când este însoţită de zdrobirea inimii. Dar sinceritatea vine din zdrobirea inimii, de din dispoziţia de a împlini   Dreptatea Dumnezeiască şi de mărturisirea propriilor păcate.

mai mult…

În duminica a II-a din Postul Mare Preasfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești a săvîrșit Dumnezeiasca Liturghie a Sf. Ier. Vasile cel Mare, în catedrala episcopală ,, Sf. Împ. Constantin și Elena » din or. Bălți.

În duminica a-II-a a Marelui Post, Biserica Ortodoxă face pomenire Sfîntului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului.

Viața Sfîntului Grigorie Palama:

Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, s-a născut în anul 1296 în Constantinopo. Tatăl Sfântului Grigorie a devenit un important demnitar la curtea împăratului Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328), dar murind la scurt timp după aceea, Andronic a devenit tutorele copilului Grigorie rămas orfan. Înzestrat cu abilități intelectuale și ambiție, Grigorie a stăpânit toate subiectele de studiu care făceau parte la vremea aceea din cursul complet de educație superioară medievală. Împăratul spera ca tânărul să se îndrepte spre munca în cadrul guvernului, dar Grigorie, abia împlinind 20 de ani, s-a retras în Muntele Athos în anul 1316 (după unele surse 1318) devenind novice la Mănăstirea Vatoped, sub îndrumarea monahicească a Părintelui Nicodim de la Vatoped (prăznuit în 11 iulie). Acolo a fost tuns și a pornit pe calea sfințeniei. Un an mai târziu, sfântul evanghelist Ioan Teologul i-a apărut în vis și i-a promis că-l va proteja pe calea sa duhovnicească. Mama și surorile lui Grigorie au devenit și ele călugărițe.

mai mult…

Nici ispitele diavolului şi nici pildele proaste ale celor răi, nu justifică şi nu acoperă păcatele noastre…

Diavolul e rău, recunosc, dar rău pentru el însuşi, nu pentru noi, dacă suntem cu băgare de seamă. Aceasta-i firea răutăţii, nu-i pericol decât acelora care şi-o însuşesc.

Dumnezeu a îngăduit înadins ca cei răi să fie amestecaţi cu cei buni. El n-a dăruit un alt pământ celor răi, şi a amestecat pe unii cu alţii, săvârşind astfel o lucrare de un mare folos. Cei buni îşi dovedesc vrednicia în mijlocul acelora care-i trag de la calea dreaptă spre rău. Căci „trebuie” – este zis – „ca să fie între voi rătăciri, ca acei statornici să se vădească printre voi”.

Iată pentru ce Dumnezeu a îngăduit pe cei răi în lume: ca astfel cei buni să capete o strălucire încă şi mai vie. Vedeţi de câtă învrednicire se pot ei bucura? Iar aceasta nu le vine de la cei răi, ci de la propria vrednicie…

Acelaşi temei este când e vorba despre diavol. Dumnezeu l-a îngăduit pentru a vă face mai băgători de seamă, ca să dea o mai mare strălucire luptătorului, o mai straşnică măreţie luptei. mai mult…