Circulară mitropolitană

În aceste zile de grea cumpănă pentru poporul ucrainean, dar și pentru noi toți, acordăm părintească binecuvântare ierarhilor și preoților din cuprinsul Bisericii Ortodoxe din Moldova să întețim rugăciunile pentru pacea lumii și pentru încetarea conflictului armat din Ucraina, astfel, să se includă după ecfonisul „Că milostiv și iubitor de oameni…” de după ectenia întreită din cadrul Sfintei Liturghii următoarea rugăciune:

Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, Cel bogat în milă şi în bunătate, Ziditorule a toată făptura cea văzută şi nevăzută, Domnul Păcii şi al Vieţii, Oceanul cel nemărginit al Iubirii! mai mult…

Rugăciune pentru pace cu elevii din Pînzăreni

În după-amiaza zilei de 4 martie 2022, în incinta bisericii sfinților Arhangheli din satul Pînzăreni, raionul Fălești, a avut loc o rugăciune comună pentru pace. Printre împreună-rugători s-a numărat: parohul bisericii – părintele Nicolae Fusu, directoarea instituției – doamna Ina Gurduja, precum și elevii școlii din localitate, pentru că rugăciunea copiilor este mai curată. Menționăm tot aici că, în această biserică se fac rugăciuni zilnice: rugăciunile dimineții, un acatist, iar la final se adaugă ectenii la vreme de război. La finalul rugăciunilor, părintele Nicolae le-a împărțit câte o iconiță în semn de participare și solidaritate pentru încetarea războiului din Ucraina. mai mult…

Catezeză: DESPRE POSTURI

Ce este postul? «Postul este  înfrânarea de  toate mâncărurile,  sau,  la caz de boală, numai de unele, de asemenea şi de băuturi şi de toate cele lumeşti si de toate poftele cele rele, pentru ca să poată creştinul să îşi  facă  rugăciunea  lui mai  cu  înlesnire  şi  să  îi  fie milostiv Dumnezeu.  Încă  şi pentru a ucide poftele trupului şi a primi harul lui Dumnezeu…».
Postul este o faptă de virtute, un exerciţiu de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, o  formă de pocăinţă, deci mijloc de mântuire. Dar este  în acelaşi  timp,  şi un act de cult, adică o faptă de cinstire a  lui Dumnezeu, pentru că el este o jertfă, adică o renunţare de bună voie la ceva care ne este îngăduit, izvorâtă din iubirea şi respectul pe care îl avem faţă de Dumnezeu.

mai mult…

Omul nu știa de suferință în Rai

Părinții cu toții spun că, în starea lui dintâi, omul nu știa ce-i suferința, nici trupească, nici sufletească, nici morală. Ei spun că în Rai omul avea parte numai de dulceață, de bucurie, de desfătare, de veselie duhovnicească și fericire de nespus, necunoscând nici durerea, nici plăcerea. Această stare era pe potriva integrității sale duhovnicești, psihice și fizice, nevătămate de nimic. Avva Dorotei spune că, la început, „omul viețuia în desfătarea Raiului […], având simțurile întregi și nevătămate și aflându-se în starea cea după fire, precum a fost zidit.” Isaia Pustnicul spune și el că în starea sa dintâi „puterile omului erau sănătoase mai mult…

Din notele Ierarhului: Caut un om.

Cred că veţi fi auzit de acel filozof din Antichitate care, în gălăgioasa piață a Atenei, în plină zi, umbla cu luminarea aprinsă căutînd… un om! Tîlcul pofund al acestei încărunțite de timpuri parabole e descifrat de mult: filozoful căuta un om care ar fi întruchipat condițiile făpturii omenești, cu alte cuvinte, acele calități care i-ar fi justificat pe deplin menirea lui pe acest pămînt.
Probabil, și pe acele timpuri era mare lipsă de oameni adevărați. S-au scurs mii de ani, dar la capitolul acesta puțin s-au schimbat lucrurile. Să admitem că filozoful căuta un om înzestrat cu marele dar al omeniei, această aleasă facultate care o apropie, poate, cel mai mult pe făptura omenească de Dumnezeu. mai mult…

Predică în duminica Înfricoșatei Judecăți a sf. Ioan Gură de Aur

Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere si cu slavă multă” (Lc. 21, 27). Gândirea la iad şi la împărăţia cerului trebuie să ne ferească de păcat. „Noi toţi trebuie să ne arătăm înaintea scaunului Judecăţii lui Hristos, ca să ia fiecare după cele săvârşite prin trup, ori bine ori rău” (2Cor.5:10). Să ne înfăţişăm, rogu-vă, înaintea scaunului Judecăţii lui Dumnezeu, ca şi cum El ar sta înaintea noastră, ca şi cum Judecătorul ar fi aşezat pe dânsul şi ca şi cum toate faptele noastre ar fi descoperite mai mult…

Cateheză despre faptele milosteniei trupești și sufletești

„Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7). Milostenia sau îndurarea creştină izvorăşte din iubirea de Dumnezeu şi de aproapele şi se arată prin ajutorarea materială şi morală a semenilor noştri aflaţi în nevoie. Mântuitorul, Care este modelul desăvârşit al milosteniei (Marcu 8, 2), ne-a arătat ea la judecata de apoi faptele îndurării trupeşti şi sufleteşti sunt acelea care ne vor deschide porţile fericirii veşnice (Matei 25, 34-40). Dar, chipurile de a milui — cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur sunt felurite şi porunca aceasta este întinsă. mai mult…

Cine a fost sfântul Haralambie?

Sfantul Mucenic Haralambie (+202) a trait in vremea imparatiei lui Sever (193-211) si s-a facut vestit cu puterea credintei sale si cu ravna in propovaduirea lui Hristos. Si era acest episcop in Magnezia, din Asia, iar mai-marele cetatii era Luchian dregatorul. Deci, acesta, nesuferind cuvintele si zelul propovaduirii batranului episcop, a poruncit ostasilor sa fie prins si, dus fiind la judecata inaintea lui Luchian, Sfantul a marturisit cu stralucire si fara frica, pe Hristos; drept aceea, dregatorul a poruncit sa fie dezbracat de hainele sale si, dupa ce i-au jupuit tot trupul, cu unghii de fier, i-au taiat fasii de piele de pe trup. Iar Sfantul Haralambie, rau ranit, a zis: «Multumesc voua, fratilor, ca, strujind trupul meu cel vechi si batran, m-ati innoit, imbracandu-mi sufletul cu haina cea noua a suferintelor pentru Hristos». mai mult…

Din notele Ierarhului: Cuvântul – miracol

Cuvîntul scris rămîne acea forță de netăgăduit, capabilă să mîngîie, înseninîndu-l, sau să tulbure dureros sufletul omenesc. Cuvîntul scris, spre deosebire de cel vorbit, înveşnicește evenimentele, reține în amintiri timpul ce se scurge ireversibil, luînd cu sine nu numai cele rele, dar și lucruri de mare preţ, inclusiv viaţa omului.
Forța cuvîntului este miraculoasă: prin cuvînt, Dumnezeu a creat lumea văzută şi nevăzută (Facere 1,1), prin cuvînt oamenii comunică pe viu, de la suflet la suflet, cuvîntul sparge tăceri grele, paralizante, el, cuvîntul, este şi forţa generatoare de acţiuni concrete. Iată de ce, în fața celuia care-şi asumă curajul să scrie stă o mare responsabilitate, condiționată de puterea creatoare și totodată distrugătoare a cuvîntului. La aceasta ne atenționează și Sf. Scriptură: „Din cuvintele tale te vei osîndi ori te vei îndreptăți” (Matei 12,37), mai mult…

Lupta noastră

Lupta noastră se duce în fiecare zi și în fiecare ceas.
Dacă faci reproșuri fratelui sau îl judeci sau îl întristezi, ți-ai pierdut pacea.
Dacă ai căzut în slava deșartă sau te înalți deasupra fratelui, ai pierdut harul.
Dacă-ți vine un gând desfrânat și nu-l depărtezi de îndată, sufletul tău pierde iubirea lui Dumnezeu și îndrăzneala în rugăciune.
Dacă iubești puterea sau banii, nu vei cunoaște niciodată iubirea lui Dumnezeu.
Dacă-ți împlinești voia proprie, ești biruit de vrăjmașul, și urâtul intră în sufletul tău.
Dacă urăști pe fratele tău, înseamnă că ai căzut din Dumnezeu și un duh rău a pus stăpânire pe tine.
Dar dacă faci bine fratelui, atunci vei afla odihna conștiinței. mai mult…