Frumoasa, duruta noastră comoară

Cîmpii ale Moldovei, întinse cît cuprinde lumina ochiului, lanuri înveşmîntate în haină verde primăvara, şi, toamna, în cea al rodului auriu, binecuvîntat de Dumnezeu, codrii bătrîni de stejari seculari, dar şi mai tineri; popor logodit cu munca de la începutul veacurilor — toate, această comoară unică, preafrumoasă, dar şi durută, toate au o singură origine — cea creştină. Lumina eternă a ortodoxiei pătrunde în conştiinţa noastră odată cu laptele mamei, cu cîntecele ei de leagăn si nemuritoarele noastre povești cu Feți-Frumoşi şi Ilene Cosînzene, odată cu misterul adumbrit de mîhnirea testamentului ciobănaşului Mioriței, odată cu urăturile, cu colindele anunțătoare ale Naşterii Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, cu unicele, poate, în această lume, tradiții populare purtînd pecetea neştearsă a obîrşiei noastre creștineşti. mai mult…

Joi, 29 iulie, prin intermediul voluntarilor în frunte cu părintele Anatol Spătaru parohul bisericii „ Sf. Pantelimon” din or. Bălți, faptele milei trupești au mîngîiat creștinii nevoiași din orașul Bălți

Joi, 29 iulie, prin mila și ajutorul lui Dumnezeu, parohia „Sf. Pantelimon” de sub obluduirea Înaltpreasfințitului Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești, prin intermediul voluntarilor în frunte cu părintele Anatol Spătaru au adus o adiere de căldură sufletească prin milostenie creștinilor aflați în nevoie și durere din orașul Bălți.

Milostenia este virtutea care izvorăşte din iubirea de Dumnezeu  şi se arată prin ajutorarea materială şi morală a semenilor noştri aflaţi în nevoie. mai mult…

Viața Sfintei Mari Mucenițe Marina

Sfânta Mare Muceniță Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei din părinți de neam bun, dar nu binecredincioși, fiind întunecați cu păgânătatea elinească. Tatăl ei, cu numele Edesie, era slujitor idolesc. După moartea mamei sale, Marina rămânând orfană încă din scutece, tatăl său a dat-o la o doică care petrecea într-un sat departe ca la 15 stadii de cetate. Și venind copilița în vârstă, s-a arătat a fi frumoasă cu trupul, dar mai frumoasă cu sufletul, pentru că era împodobită cu bună pricepere și cu bun obicei. În vremea aceea, fiind mare prigoană împotriva creștinilor, preoții și clericii, învățătorii cuvântului lui Dumnezeu se ascundeau de frica muncitorilor, unii prin pustietăți, alții prin munți și peșteri, iar alții prin sate, printre oamenii cei simpli, se tăinuiau în chip de săraci, dar unde puteau, învățau sfânta credință în taină și pe mulți întorceau de la înșelăciunea idolească la creștinătate mai mult…

Din notele Ierarhului…

COMUNIUNEA CU DUMNEZEU

E cu putință oare apropierea cît mai posibil sufletește de Dumnezeu?

Da, e posibilă. Acea verigă tainică de comunicare cu Dumnezeu este religia, ceea ce înseamnă legătură. Așadar, religia estea acea modalitate de unire trainică a omului cu Dumnezeu, bazată pe tămăduitorul rod al Descoperirilor Dumnezeiești din Sf. Scriptură. Revelația Dumnezeiască nu conține numai cunoștințe despre Dumnezeu, dar și cele despre lume, despre om și despre atitudinile acestuia față de Dumnezeu, precum și cele ale lui Dumnezeu față de om.

Dacă omul își aranjează viața în concordanță cu preceptele biblice, atunci în firea sa se produc mari schimbări: omul se contopește cu voința lui Dumnezeu; mintea, sufletul, inima lui se lasă stăpînite de lumina purificatoare dumnezeiască; într-un cuvînt, omul începe a se îndumnezei. Biblia spune că omul este zidit după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Sf. Părinți și învățători ai bisericii tratează acest adevăr în felul următor: în firea omului sînt așezate aceleași calități care sînt caracteristice și lui Dumnezeu și anume: rațiunea, voința liberă, simțurile etc. Firește, aceste calități ale omului nu pot fi comparate, în evoluția lor, cu calitățile dumnezeiești. Așadar în temeiul cunoștințelor, căpătate prin Descoperirea Dumnezeiască, desăvîrșindu-și calitățile pomenite mai sus, firea omenească se apropie de Dumnezeu, contopindu-se pe de-a-ntregu cu voia Domnului, astfel realizîndu-se acea legătură puternică, bisericește numită comuniune cu Dumnezeu.

…

Revista Moldoveanca, 06.2011

(Înaltpreasfințitul Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești,  „FRUMOASA, DURUTA NOASTRĂ COMOARĂ”  pag.52)

Zi de hram în cinstea Sfântului Cneaz Vladimir din satul Rediul de Jos

Miercuri, 28 iulie 2021, în satul Rediul de Jos, raionul Fălești, clopotele bisericii au chemat creștinii la rugăciune, pentru a-și serba hramul bisericii — Sfântului Cneaz Vladimir, dar și pentru a fi solidari cu păstorul lor, ieromonahul Petru Stratu. La liturghia sobornicească au venit cei mai fideli enoriași și ctitori, iar răspunsurile la strană au fost date de corul parohial al satului Scumpia, dirijat de preoteasa Tatiana Negură. La final a fost oficiat un acatist în cinstea sărbătorii și o Panihidă pentru răposații ctitori și enoriași.

mai mult…

Viața Sfinților Mucenici Chiric și Iulita

În cetatea Iconiei, din Licaonia, era o femeie tânără, de neam bun, anume Iulita, care se trăgea din seminția împăraților Romei celor mai dinainte și era creștină cu credința. Petrecînd puțin timp cu un bărbat legiuit, ea a zămislit și a născut de la dînsul un prunc de parte bărbătească, apoi a rămas văduvă. Iar pruncul ce l-a născut, l-a luminat cu Sfîntul Botez și i-a dat numele de Chiric.

În acea vreme, Dioclețian păgînul, ținînd împărăția Romei, a ridicat prigoană mare împotriva creștinilor de prin țările stăpînirii sale. Și era pus de dînsul ca ighemon în țara Licaoniei un oarecare Domițian, om sălbatic la fire și fără de omenie, ce avea chip de fiară și nărav asemenea, bucurîndu-se de vărsarea sîngelui creștinesc. Acela, venind în Iconia, a început a munci cumplit pe cei ce credeau în Hristos și căuta cu tot dinadinsul pe cei ce țineau în taină credința creștinească. Aceasta văzînd Iulita, credincioasa roabă a lui Hristos, și știind că buna sa credință nu se va putea tăinui de muncitor, s-a gîndit să fugă, pentru că se temea ca nu cumva, neputînd suferi muncile cele cumplite, să se lepede de Hristos.

Deci și-a lăsat toate averile sale și casa, rudele, robii, slava și toată frumusețea lumii acesteia, pentru dragostea lui Hristos. Și luînd pe fiul său, Chiric, care era de trei ani, și două roabe mai credincioase, au ieșit noaptea din cetatea Iconiei și au plecat în străinătate, aducîndu-și aminte de ceea ce s-a zis în Scriptură: Aici nu avem cetate stătătoare, ci să căutăm pe cea viitoare. Deci s-a dus în Seleucia ca o străină, tăinuindu-și neamul său cel bun, însă și acolo a aflat aceeași prigonire împotriva creștinilor, pentru că un oarecare Alexandru, luând de la împărat stăpînirea ighemoniei, s-a dus în Seleucia și acolo ucidea fără de milă pe toți cei ce mărturiseau numele lui Iisus Hristos.

mai mult…

A doua palmă peste obraz

„Nu vă împotriviți celui rău, iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt” (Mt. 5, 39). ,,Iubiți pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc şi rugați-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc” (Mt. 5, 44). Creația supremă a lui Dumnezeu — omul, chemat să chivernisească cu înțelepciune celelalte făpturi dumnezeieşti (Facere 1, 28), căci dispune de toate cele necesare pentru asta, deseori se face pricina conflictelor cu… semenii săi. Porunca Mîntuitorului Hristos: „să vă iubiți unul pe altul…” (Ioan 13.34) tot mai mult este neglijată și, ca rezulat, omenirea în întregime degradează, sporind în răutăți. mai mult…

Mântuirea

Iisus Hristos este Mîntuitorul sufletelor noastre

Dicționarul de Teologie Ortodoxă spune că mîntuirea înseamnă eliberare, vindecare. În greacă, mîntuirea se traduce satirios. De aici, Învățătura mîntuitoare se mai numește învășătură sateriologică. Mîntuirea ține de suflet, adica de eliberarea lui din robia păcatului. Mîntuirea urmărește scopul vindecării rănilor sufletești, provocate de păcat. Pentru că păcatul afectează, mai întîi, sufletul, iar sufletul este mărturia vie a prezenței lui Dumnezeu în om. Iată de ce Cel ce poatră grijă de eliberarea și vindecarea sufletului, adică de mîntuirea lui se numește Mîntuitor. mai mult…

Liturghia sobornicească din parohia Măgura

Ziua de 26 iulie 2021, sărbătoarea Soborului Arhanghel Gavriil ne-a adunat la biserica „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din satul Măgura, raionul Fălești, pentru sfânta Liturghie. Slujba Divină a fost oficiată de un sobor de preoți, avându-l ca protos pe arhimandritul Zosima Aftene, starețului mănăstirii de lângă satul Izvoare și totodată administratorul acestui așezământ. Menționăm că aici ultima Liturghie a fost în anul 1957, iar din anul 2020 au fost reluate oficierea sfintelor slujbe.

mai mult…

La data de 21 iulie 2021, de sărbătoarea Arătării Icoanei Maicii Domnului din Kazan, Întîistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir, aniversează 32 de ani de slujire arhierească