Principala » Video » Două porunci, o singură cale: iubirea

Două porunci, o singură cale: iubirea

***

Duminica a 15-a după Cincizecime. Uneori, în viața de zi cu zi, ne complicăm foarte mult lucrurile simple. Avem o problemă și cerem sfatul mai multor oameni, citim, analizăm, întoarcem lucrurile pe toate părțile, iar la urmă descoperim că răspunsul era, de fapt, foarte simplu. Și în viața duhovnicească se poate întâmpla la fel: știm multe rugăciuni, cunoaștem multe rânduieli, știm ce este postul, spovedania, milostenia, mersul la biserică, dar uneori pierdem din vedere centrul tuturor acestora: iubirea, stima, respectul…

Evanghelia de astăzi ne spune că un învățător de lege L-a întrebat pe Mântuitorul: „Învățătorule, care poruncă este mai mare în Lege?” Nu era o întrebare pusă din simplă curiozitate. Era o încercare de a-L pune pe Hristos la încercare. Iar răspunsul Domnului este limpede: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău.” Iar a doua, asemenea acesteia: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”

Pentru că omul poate să aibă multe lucruri și totuși să fie gol pe dinăuntru. Poate să aibă bani, casă, familie, respect, sănătate, dar dacă nu are înăuntru iubire, toate acestea nu-i aduc adevărata liniște, ci zbucium.

✝️ „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău…”

Observați că Hristos spune: „din toată inima, din tot sufletul și din tot cugetul”. Adică Dumnezeu nu cere de la noi o iubire împărțită.

Uneori Îl iubim pe Dumnezeu atunci când ne merge bine. Când apare însă o încercare, ne schimbăm repede. Alteori Îl căutăm numai când avem nevoie de ceva. Ne rugăm când avem necaz și uităm să-i mulțumim când necazul a trecut.

Iubirea adevărată față de Dumnezeu nu înseamnă doar să spunem „Doamne, Doamne”, ci să-i facem loc lui Dumnezeu în viața noastră: în familie, la muncă, în felul în care vorbim și în felul în care ne purtăm.

Un om care Îl iubește pe Dumnezeu începe să se schimbe și cu cei din jur.

🤝 „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”

A doua poruncă este asemenea celei dintâi. Nu întâmplător.

Nu putem spune că-L iubim pe Dumnezeu, dar să-l urâm pe omul de lângă noi. Nu putem veni la biserică, să aprindem lumânări, să ne rugăm, iar apoi să ieșim pe ușa bisericii și să-l zdrobim pe aproapele nostru prin cuvinte, judecată, bârfă sau răutate.

Sfântul Apostol Ioan spune foarte direct: „Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăște, mincinos este.” (1 Ioan 4, 20)

Aproapele nu este doar omul care ne place. Aproapele este și omul care ne supără. Este vecinul cu care ne-am certat. Este ruda care ne-a greșit. Este omul pe care poate nu-l înțelegem. Este chiar și cel care nu gândește ca noi.

A-l iubi pe aproapele nu înseamnă să aprobăm orice face el. Nu înseamnă să numim răul lui bine. Înseamnă să nu lăsăm răul lui să producă răutate și în sufletul nostru.

🌿 Iubirea nu este doar un sentiment. Aici este o mare lecție a Evangheliei. Noi spunem uneori: „Nu pot să-l iubesc, pentru că nu simt nimic pentru el.” Dar iubirea creștină nu este doar sentiment. Iubirea este și alegere, și răbdare; iertare, și faptă; jertfă și faptă.

Poți să nu ai un sentiment frumos pentru cineva și totuși să nu-i dorești răul. Poți să nu fii de acord cu el și totuși să-l respecți. Poți să fii rănit de cineva și totuși să te rogi pentru el. De aceea, iubirea se vede mai ales atunci când este greu.

Când totul merge bine, este ușor să fim buni. Dar adevărata măsură a creștinului se vede atunci când este nedreptățit, provocat sau rănit.

✝️ Și apoi Hristos pune o altă întrebare. După ce răspunde învățătorului de lege, Mântuitorul îi întreabă pe farisei: „Ce vi se pare despre Hristos? Al cui fiu este?” Ei răspund: „Al lui David.”

Atunci Hristos le amintește cuvintele Psalmului: „Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea…” Cu alte cuvinte, Hristos îi conduce spre o întrebare mult mai profundă: Cine este El? Pentru că nu este suficient să știm poruncile lui Dumnezeu. Trebuie să-L cunoaștem pe Cel care ne-a dat aceste porunci.

Creștinismul nu este doar o listă de reguli morale: „fă aceasta, nu face aceea”. În centrul creștinismului este Persoana lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ne arată prin propria Sa viață ce înseamnă iubirea.

El nu doar ne spune să iubim. El Însuși iubește până la cruce. Nu doar ne spune să iertăm. El iartă pe cei care Îl răstignesc. Nu doar ne spune să ne jertfim pentru alții. El Își dă viața pentru mântuirea lumii.

Poate că astăzi nu putem rezolva toate problemele vieții noastre. Poate că nu putem împăca toate conflictele și nu putem schimba toți oamenii din jurul nostru.

Dar putem începe cu ceva foarte concret: să fim mai atenți la omul de lângă noi. Să nu răspundem răului cu rău. Să iertăm o vorbă. Să cerem iertare pentru o greșeală. Să ajutăm pe cineva. Să ne rugăm pentru cel care ne-a supărat.

Pentru că uneori cea mai frumoasă dovadă că Îl iubim pe Dumnezeu este să fim în biserică, iar dovada că îl iubim pe aproapele — felul în care ne purtăm cu el după ce ieșim din biserică. 🙏

Iar dacă cele două porunci — iubirea lui Dumnezeu și iubirea aproapelui — încep să prindă rădăcină în sufletul nostru, atunci cu adevărat „toată Legea și proorocii” încep să-și găsească locul în viața noastră.

Doamne, învață-ne să Te iubim cu toată inima și să-l iubim pe aproapele nostru nu doar cu buzele, ci cu fapta și cu adevărul. Amin. ✝️🙏

К записи есть 1 комментарий