Principala » Făleşti » Rugăciune și recunoștință în casa ctitorului Tudor Marjin din Izvoare

Rugăciune și recunoștință în casa ctitorului Tudor Marjin din Izvoare

Marți, 8 septembrie 2026, a fost o zi ca de sărbătoare pentru familia ctitorului Tudor Marjin din parohia Izvoare, raionul Fălești. Casa părintească a familiei a devenit, pentru câteva ceasuri, loc de rugăciune, de aducere-aminte, în mijlocul unei atmosfere de aleasă prăznuire duhovnicească. La acest moment deosebit au fost prezenți doi ierarhi ai Bisericii: Înaltpreasfințitul Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești, și Preasfințitul Filaret, Episcop de Căpriana, care au înălțat împreună rugăciuni pentru sănătatea și binecuvântarea familiei, precum și pentru pomenirea celor trecuți la Domnul.
Alături de ierarhi s-a aflat un sobor de preoți, alcătuit din protoiereul mitrofor Oleg Fistican, blagocinul sectorului Fălești II; protoiereul mitrofor Ioan Pelin, blagocinul sectorului Fălești I; arhimandritul Zosima Aftene, duhovnicul circumscripției; protoiereul Nicolae Cojocaru; protoiereul Rodion Vrîncean; protoiereul Alexandru Stratan, parohul bisericii „Acoperământul Maicii Domnului” din Izvoare și protodiaconul Nicolae.

La început a fost oficiat un moleben de sănătate pentru familia ctitorului Tudor Marjin, cerându-se de la Dumnezeu pace, sănătate, întărire și binecuvântare pentru cei vii. De asemenea, a fost săvârșită panihida pentru părinții și toți înaintașii răposați ai familiei, ca mărturie a credinței că legătura dintre cei vii și cei adormiți în Domnul nu este uitată, ci rămâne vie prin rugăciune.

În cuvântul său, Înaltpreasfințitul Marchel a evidențiat importanța casei părintești pentru familia Marjin, dar și rolul pe care aceasta l-a avut în păstrarea credinței în vremurile grele ale prigoanei împotriva Bisericii.

Ierarhul a amintit că, în perioada în care credința era supusă presiunilor și Biserica era prigonită, în această casă au fost păstrate cu grijă Sfânta Cruce și podoabele bisericești care însoțeau răposatul la cea din urmă călătorie. Tot aici își găseau adăpost slujitorii Bisericii, care veneau pentru a-i împărtăși pe credincioși și pentru a le oferi mângâiere și întărire sufletească.

Astfel, casa părintească nu a fost doar un spațiu al vieții de familie, ci și un loc în care, în vremuri potrivnice, credința a fost păstrată cu discreție, curaj și responsabilitate. Prin asemenea oameni și asemenea case, tradiția creștină a putut fi transmisă mai departe, din generație în generație.

La rândul său, Preasfințitul Filaret a vorbit despre rostul pedagogic al încercărilor din viața omului. Încercările, a subliniat Preasfinția Sa, deși sunt adesea dureroase și greu de înțeles în momentul în care le trăim, pot deveni prilej de maturizare sufletească, de apropiere de Dumnezeu și de redescoperire a lucrurilor cu adevărat importante.

Istoria unei familii, asemenea istoriei unui neam, nu este alcătuită numai din momente de bucurie, ci și din încercări, pierderi și perioade dificile. Ceea ce rămâne însă peste timp este credința, dragostea dintre oameni și memoria înaintașilor.

La final a fost organizată o agapă frățească, în cadrul căreia cei prezenți au avut posibilitatea să depene amintiri din trecut, să-și amintească de cei plecați dintre noi și să împărtășească gânduri și nădejdi pentru viitor.

A fost o întâlnire în care trecutul și prezentul s-au unit prin rugăciune: cei vii au cerut binecuvântarea lui Dumnezeu, iar pentru cei adormiți s-a înălțat rugăciune de pomenire. O asemenea zi ne amintește că o familie își păstrează adevărata bogăție nu doar prin ceea ce lasă urmașilor, ci mai ales prin credința și valorile pe care le transmite din generație în generație.

Dumnezeu să binecuvânteze familia ctitorului Tudor Marjin, să le dăruiască celor vii sănătate și pace, iar celor adormiți din neamul lor să le așeze sufletele în loc luminat, în loc de odihnă și veșnică să le fie pomenirea din neam în neam.

Mai multe fotografii sunt aici: https://my.mail.ru/mail/ephbalti/photo/17547 

К записи есть 1 комментарий