Principala » Din notele Ierarhului » Comuniunea cu Dumnezeu

Comuniunea cu Dumnezeu

E cu putință oare apropierea cît mai sufleteşte posibilă de Dumnezeu? Da, e posibilă. Acea verigă tainică de comuniune cu Dumnezeu este religia, ceea ce înseamnă legătură. Aşadar, religia este acea modalitate de unire trainică a omului cu Dumnezeu, bazată pe tămăduitorul rod al descoperirilor Dumnezeieşti din Sf. Scriptură. Revelația Dumnezeiască nu conține numai cunoştinţele despre Dumnezeu, dar şi cele despre lume, despre om şi atitudinile acestuia față de Dumnezeu, precum şi cele ale lui Dumnezeu față de om.

Dacă omul îşi aranjează viața în concordanță cu preceptele biblice, atunci în firea sa se produc mari schimbări: omul se contopeşte cu voinţa lui Dumnezeu; mintea, sufletul, inima lui se lasă stăpînite de lumina purificatoare Dumnezeiască; într-un cuvînt, omul începe a se îndumnezei. Biblia ne spune că omul este zidit după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Sf. Părinți și Învățători ai bisericii tratează acest adevăr în felul următor: în firea omului sînt aşezate aceleaşi calități care sînt caracteristice şi lui Dumnezeu şi anume: rațiunea, voința liberă, simțurile etc. Fireşte, aceste calități ale omului nu pot fi comparate, în evoluția lor, cu calitățile Dumnezeieşti. Asemănarea omului cu Dumnezeu presupune desăvîrşirea acestor calități, ceea ce ar însemna, negreşit, apropierea omului de sacru, de El.

Aşa deci, în temeiul cunoştinţelor, căpătate prin descoperirea Dumnezeiască, desăvîrşindu-şi calitățile pomenite mai sus, firea omenească se apropie de Dumnezeu, contopindu-se pe de-a-ntregul cu voia Domnului, astfel realizîndu-se acea legătură puternică bisericeşte numită comuniune cu Dumnezeu.

Acest „tandem” de trăire duhovnicească Dumnezeu-om sau om-Dumnezeu este mai luminos simțită atunci, cînd calitățile morale ale omului se aseamănă cîtuşi de puţin cu cele dumnezeieşti.

Altfel fie spus, reducerea distanței dintre om şi Dumnezeu sau apropierea celui dintîi de Dumnezeu, săvîrşirea acestui uimitor act este posibilă doar în temeiul eforturilor întru desăvîrşirea morală a omului. Iar asta presupune negreşit curățarea minții de gînduri nevrednice, înstrăinarea de minciună, lepădarea obiceiurilor rele, de asemenea presupune vorbe drepte, fapte bune etc.

Mulți doresc să se apropie de Dumnezeu, să primească de la El cele dorite, dar ocolesc această unică şi adevărată cale (ea presupune dăruire deplină, sacrificii, responsabilitate sporită, firește), căutîndu-L pe Dumnezeu pe la extrasenzori, ghicitori în cărți, vrăjitori de tot soiul. Nimerind în mrejele celor vicleni, ei cer ajutor nu de la Dumnezeu, ci de la cei răi şi necinstiţi.

Comuniunea sau acea puternică şi sinceră legătură cu Dumnezeu se poate săvîrşi doar numai şi numai prin Sfinta Biserică şi Învățătura Ei. Numai Ortodoxia este capabilă să unească omenirea cu Dumnezeu prin cele şapte Sfinte Taine bisericeşti.

Iar în viața de toate zilele, aceasta se poate produce prin onorarea zilnică a obligațiilor creştineşti: rugăciunea de seară și de dimineață; rugăciunea la începutul lucrului; respectarea zilelor de sărbătoare şi a duminicii; postul; desele spovedanii şi împărtăşanii cu cele sfinte. Rugăciunea, care mai e numită de Sf. Părinți şi convorbirea omului cu Dumnezeu, este cel mai trainic fir de legătură dintre creație şi Creator. Şi dacă noi care rîvnim cu insistență să ne apropiem, să ne unim cu Dumnezeu prin metode propuse de Învățătura Ortodoxă şi dorim aceasta din tot sufletul, ținînd cont şi de rugăciunea Sf. proor. David: ,,Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele din lăuntru ale mele…» (Ps. 50.11), trebuie neapărat să ne grijim, să ne curățim inimile de vicleşug, minciună şi de alte păgubitoare pentru suflet metehne, pentru că numai o inimă curată, o inimă smerită nu este respinsă de iubitorul de oameni, Dumnezeu (Ps. 50).

Doamne ajută tuturor.

Episcopul Marchel, între sacru și teluric, p. 85

К записи есть 1 комментарий