Pot fi scoase sufletele din iad?
29 октября 2025Da. Deoarece se spune: 1) că Jertfa răscumpărării e pentru toţi: vii şi morţi, şi 2) că Dumnezeu are puterea să scoată sufletele din iad, nu omul (Rut 2, 20; III Regi 2, 6; Ps. 48, 16; Matei 12, 32; Rom. 14, 9; I Cor. 15, 19; I Tim. 2, 6; Evr. 9, 22; I Ioan 2, 2 şi Apoc. 1, 18). Puterea şi iertarea lui Dumnezeu, Care împlineşte „orice” vom cere de la El (Marcu 11, 24; Ioan 14, 13), sunt fără margini, iar bunătatea Lui e atât de mare, că numai El poate schimba osânda veşnică a omului.
Cine a fost cuvioasa Parascheva și ce biserici au acest hram?
27 октября 2025Aceasta s-a născut în satul Epivat din Tracia, nu departe de Constantinopol, și a trăit pe vremea despărțirii Bisericii de la Roma de Biserica sobornicească ortodoxă (1054). A fost crescută de părinții ei în teama de Dumnezeu și în deprinderea faptelor bune creștinești, dar mai cu osebire în deprinderea rugăciunii, a postului și a milosteniei. Nu o dată s-a dezbrăcat de hainele sale cele bune și le-a dat săracilor, îmbrăcând hainele simple ale acelora, ceea ce i-a adus mustrarea și uneori bătaie din partea părinților. Dar fecioara a arătat hotărâre în folosirea...
Sămânța Domnului rodește doar în inimă bună
25 октября 2025Duminica a XXI-a după Rusalii ne prezintă o pildă despre sămânță, care este cuvântul lui Dumnezeu (Luca 8, 11). Astăzi Mântuitorul ne vorbește printr-o pildă simplă, dar plină de adâncime – Pilda semănătorului. Este o pildă pe care toți o putem înțelege, căci fiecare dintre noi, la sat sau la oraș, am văzut ce înseamnă sămânța, pământul, ploaia și roada. Domnul nu ne vorbește despre pluguri și grâu ca să ne dea lecții de agricultură, ci ca să ne arate cum este sufletul omului înaintea lui Dumnezeu.
Sărbătoare arhierească și recunoștință pentru preotul Iuvenalie Coada în parohia Flămînzeni
19 октября 2025În duminica a XIX-a după Pogorârea Sfântului Duh, 19 octombrie 2025, când Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Apostol Toma și a icoanei Maicii Domnului de la Hîrbovăț, Înaltpreasfințitul Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești, a coliturghisit împreună cu Înaltpreasfințitul Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove, cu Înaltpreasfințitul Ioan, Arhiepiscop de Soroca și Drochia și cu Preasfințitul Patrocl, episcop de Dondușeni, vicar al Eparhiei de Edineț și Briceni, în biserica «Sfântul Ierarh Nicolae» din satul Flămînzeni,...
Adunarea generală a preoților din 16.X.2025
16 октября 2025Joi, 16 octombrie 2025, în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți a avut loc adunarea eparhială trimestrială a preoților și a fost condusă de Înaltpreasfințitul Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești. Întrunirea a debutat cu sfânta Liturghie arhierească, cu rugăciuni pentru unitatea bisericească și pentru pacea în Ucraina. În cadrul adunării, Înaltpreasfințitul Marchel a abordat mai multe subiecte ce țin de ordin pastoral-misionar: 1. Un prim moment a fost discursul Ierarhului în fața preoțimii, în ceea ce privește activitatea preoțească.
Anunț: Liturghie arhierească la Flămînzeni, sub omoforul a patru Ierarhi
15 октября 2025În duminica de 19 octombrie 2025, satul Flămînzeni, raionul Sîngerei, va deveni loc de aleasă sărbătoare duhovnicească. În biserica „Sfântul Ierarh Nicolae”, Înaltpreasfințitul Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești, va coliturghisi împreună cu Înaltpreasfințitul Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și a Întregii Moldove, alături de soborul de ierarhi: ÎPS Ioan, Arhiepiscop de Soroca și Drochia; PS Patrocl, Episcop de Dondușeni, vicar al Eparhiei de Edineț și Briceni, precum și un sobor de preoți și diaconi.
Cum a apărut sărbătoarea Acoperemântului Maicii Domnului?
13 октября 2025Praznicul de astăzi, al Acoperământului, a început a se prăznui pentru o pricină ca aceasta: În zilele împăratului Leon cel Înțelept (886–912), în Constantinopol, spre Duminică, făcându-se priveghere de toată noaptea în cinstita biserică a Vlahernei, într-u slava Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la întâia zi a lunii octombrie, și de față stând mulțimea norodului, fiind ca la patru ceasuri din noapte, Sfântul Andrei, împreună cu ucenicul său, fericitul Epifanie, și-au ridicat ochii în sus și au văzut pe Împărăteasa cerului, pe Acoperitoarea a toată lumea,...
Trebuie să ne iubim vrăjmașii?
11 октября 2025Duminica a XIX-a după Rusalii are ca text evanghelic Predica de pe munte – iubirea vrăjmașilor (Luca 6, 31-36) „Iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine celor ce vă urăsc.” (Luca 6, 27). Duminica aceasta ne pune înainte una dintre cele mai înalte și mai grele porunci ale Domnului: porunca iubirii vrăjmașilor. Nimic nu zguduie mai mult firea noastră omenească decât acest cuvânt: „Iubiți pe vrăjmașii voștri.” Este o poruncă ce pare omului de azi imposibilă. Și totuși, ea este măsura desăvârșirii creștine. Prin ea ne deosebim de lumea care iubește doar...
Anunț pentru 16 octombrie 2025
7 октября 2025Joi, 16 octombrie 2025, ora 8:30, după Liturghia arhierească, în catedrala „Sf. Împ. Constantin și Elena” din Bălți, va avea loc adunarea trimestrială a clerului din cuprinsul Eparhiei de Bălți și Fălești. Adunarea va fi ordinară: alocuțiunea generală a Înaltpreasfințitului Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești, iar la final discuții individuale. Se vor prezenta dările de seamă pentru trimestrul III și se vor discuta cele mai importante subiecte de ordin administrativ și pastoral. Prezența este obligatorie.
Rubrica "Noutaţi"
Viața Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință
Joi în săptămîna Luminată, Preasfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești s-a rugat împreună cu păstoriții oblăduirii Sale, în catedrala episcopală ,,Sf. Împ. Constantin și Elena” din or. Bălți.
În această slăvită de Dumnezeu zi, Biserica Ortodoxă îl preamărește în rugăciune pe Sfîntul Mare Mucenic Gheorghie (numit de creștinii evlavioși Purtător de Biruință, pentru ajutorul pe care îl dă acest Sfînt creștinilor care se roagă cu deplină sinceritate și putere) atît în izbăvire de necazuri/nevoi și diferite primejdii cît și în izbăvire de patimi.
Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe este un sfînt mucenic, sărbătorit de aproape toate Bisericile tradiționale. Patron al numeroaselor țări, regiuni și orașe, Sfîntul Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Moldovei.
PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI – 2021
,,…pe Începătorul vieții L-ați omorît, pe care
însă Dumnezeu L-a înviat…”
,,O, copii mei…Hristos va lua [oare] chip în voi?’’
(Fap.3,15; Gal.4,19)
HRISTOS A ÎNVIAT!
Tristețe, frică și disperare! Rătăcire, umilință și necunoștința omenească! Acestea sînt calificativele ce caracterizau viața omenirii la începutul erei creștine. Chiar în Țara Sfîntă! Tocmai aceste nenorociri chinuitoare ale oamenilor, L-au și urcat pe Hristos Mîntuitorul lumii pe Cruce. Să le curme ,,legitimitatea” perindării, și, bătîndu-le în cuie de fier, să le strivească odată și pentru totdeauna. Dar pînă a fi strivite, ele trebuiau, mai întîi, spălate cu… sînge! Cu sînge Dumnezeiesc! Și El, din dragostea-I firească, Își asumă acest prinos jertfelnic.
Sacrificiu nemaiîntîlnit, care putea fi găsit doar numai în firea Celui ce iubește cu adevărat. (In.3,16) Pentru că numai dragostea jertfelnică este capabilă de lucruri mari. Și El S-a isprăvit. El i-a îndreptat, pentru că ,, Dumnezeu este Cel ce îndreptează ” omul rătăcit. (Rom. 8,33) Pentru că își iubește pînă la nesfîrșit făptura Sa. (Ef.5,2). Pentru că firea Lui este iubire. Iubire de oameni, îndeosebi.
Sfîntul Paisie Aghioritul ,,Cuvinte duhovnicești II-Trezire duhovnicească” ( Ed.Evanghelismos, 2009 )
Rugăciune către Cuviosul Părintele nostru Paisie Aghioritul:
Iubite Părinte Paisie, tu, care ai urcat pe treptele sfințeniei și ai ajuns desăvârșit în virtute, și pentru aceasta ai câștigat îndrăzneală deplină către Milostivul Dumnezeu, roagă-L pe Acela Căruia I-ai slujit neîncetat în viață, să nu ne piardă pentru păcatele noastre cele multe, ci să ne întoarcă la pocăința cea binecuvântată.
Tu, care cât ai fost pe pământ ai tămăduit cu atâta dragoste neputințele noastre nenumărate, boli trupești și sufletești, cu mult mai mult poți acum să ne ajuți și să ne izbăvești de toate greutățile. Deci miluiește-ne, Părinte, pentru dragostea ta cea nemăsurată, pentru bunătatea ta cea dumnezeiască, și nu ne lăsa pe noi, cei plini de atâtea păcate.
Tu, care nu ai obosit a ne povățui spre mântuire și a ne purta neputințele câtă vreme ai fost aici cu noi, înțelepțește-ne și acum ca să putem birui ispitele pe care vicleanul diavol le țese neîncetat în jurul nostru și cu care vrea să ne piardă sufletele pentru veșnicie. Luminează-ne ca să putem cunoaște voia lui Dumnezeu pentru noi și roagă-te Stăpânului ca să ne dea putere să o împlinim cu mulțumire.
Tu, care ne-ai fost o pildă nesmintită de vitejie și de jertfire de sine, întărește-ne și pe noi ca să putem să-ți urmăm în virtute, pentru a câștiga cununa cea nepieritoare, de care și tu te-ai învrednicit cu prisosință.
Așa, Părinte, nu ne lepăda pe noi, cei ce neîncetat Îl mâniem pe Îndelung-răbdătorul nostru Dumnezeu, ci stai cu îndrăzneală înaintea tronului Aceluia, mijlocind pentru noi cu lacrimi, ca Dumnezeu să ne dea, pentru tine, scumpa mântuire. Și astfel, mulțumindu-ți din adâncul inimii pentru toate câte le-ai făcut pentru noi, și încă le mai faci, să-I mulțumim și Dumnezeului nostru preabun, cel închinat în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
„Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!“
Credinţa. Credeţi că este simplu? Mai gândiţi-vă. La prima vedere, cuvintele de mai sus ne răvăşesc total, fiind greu de descifrat. Însă, dacă reuşim să le pătrundem înţelesul, aflăm comoara vieţii şi cheia rezolvării tuturor problemelor noastre.
Călătoria noastră spirituală prin Postul Mare ajunge, în acest început de săptămână, la chestiunea credinţei. De ce abia acum şi nu la început, s-ar întreba unii? Deoarece credinţa este, înainte de toate, un test valoric al personalităţii noastre. Adică este o modalitate de a afla cam cine eşti în realitate. Pentru aceasta, trebuie să treacă un timp pentru a acumula nişte valori; nu există credinţă fundamentată pe nimic.
Înainte de a trece la concret, îngăduie-mi, dragă frate cititorule, un preambul. Duminica acesta s-au citit, în Biserici, două texte evanghelice: unul, al vindecării unui copil posedat de duh rău, celălalt, textul clasic al Fericirilor. Oare câţi nu caută azi fericirea şi, deşi o au scrisă negru pe alb, nu o ajung, dimpotrivă, din ce în ce mai mulţi oameni devin depresivi?! Iar statisticile previzionează creşterea alarmantă a fenomenului.
Mesajul Preasfințitului Marchel, Episcop de Bălți și Fălești în legătură cu vaccinul împotriva noului covid-19.
Mesajul meu este adresat preoțimii Eparhiei de Bălți și Fălești, a Bisericii Ortodoxe din Moldova.
Cinstiți părinți, mă văd impus de situație să revin în fața sfințiilor voastre din nou, și vă propun acestă întîlnire pentru a discuta pe maginea unui subiect deja învechit, este vorba despre vaccinare…
Vorba e că chiar zilele trecute cineva a postat în rețelele de socialializare precum că îndemnul Episcopului Marchel, îndemnul care cheamă întreaga lume la o vaccinare totală motivînd că chiar și Episcopul Marchel a conștientizat necesitatea pentru vaccinarea totală, care este salvarea din oricare nevoie, de orice nenorocire.
Vreau chiar din start să dezmint această declarație, și să vă spun sus și tare ACESTE CUVINTE NU ÎMI APARȚIN.
Unde s-a prăpădit smerenia?
Smerenia este haina lui Dumnezeu, spune Sfîntul Isaac Sirul, iar înomenindu-se prin ea acoperă slava Sa ca să nu fie arsă zidirea la vederea Lui. Sfinţii Părinţi disting între feluri de smerenie şi de mîndrie, în raport cu omul şi cu Dumnezeu. Smerenia începe cu iubirea faţă de semeni şi implică recunoaşterea faptului că sursa întregii noastre vieţi biologice şi spirituale este exterioară, este Dumnezeu. Nu este însă doar un act comprehensiv, de înţelegere raţională, ci de cunoaştere prin încercări şi lupte de dobîndire a virtuţilor.
În funcţie de criteriul duhovnicesc luat în consideraţie, smerenia prezintă mai multe aspecte. După subiectul raportării, omul cu Dumnezeu, distingem două trepte. În acest sens, Sf. Părinți explica: «Smerenia cea dintâi constă în a socoti cineva pe fratele său mai înţelept decât pe sine şi întrecându-l pe el în toate şi, simplu grăind, aşa cum a zis sfântul acela (Apostolul Pavel), în a se socoti pe sine mai jos decât toţi. Iar a doua smerenie constă în a pune pe seama lui Dumnezeu toate isprăvile. Aceasta este smerenia desăvârşită a sfinţilor (…) Aceasta se naşte în chip firesc în suflet din lucrarea poruncilor. Astfel, sfinţii, cu cât se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât se văd pe ei mai păcătoşi». Iar Sfântul Ioan Casian întăreşte acest adevăr: «Nimeni nu poate atinge ţelul final al desăvârşirii, adică al curăţiei, decât numai printr-o umilinţă adevărată, pe care o arată mai întâi faţă de fraţi şi apoi chiar lui Dumnezeu».
Despre pocăinţă…
Adevărata pocăinţă este schimbarea minţii pentru propriile acţiuni, o schimbare a vieţii morale, o schimbare spre mai bine, o lepădare totală de viaţa anterioară şi de păcat, o dorinţă neclintită de practicare a virtuţilor, o unificare desăvârşită a propriilor voiri cu voia dumnezeiască. De aceea, pocăinţa este renaşterea morală a omului şi punctul de plecare pentru o viaţă nouă şi virtuoasă.
După cuvîntul Sfîntului Ioan Damaschin, pocăinţa este întoarcerea de la viaţa după fire la viaţa împotriva firii, de la diavol la Dumnezeu prin asceză şi nevoinţă; mai mult, ea este o întoarcere de bună voie de la păcate la virtuţile opuse acestora. Semnele pocăinţei sunt remuşcarea şi schimbarea minţii, în vreme ce însuşirile pocăinţei sunt zdrobirea inimii, lacrimile, respingerea păcatului şi iubirea virtuţilor. Este necesar ca pocăinţa să fie sinceră. Este sinceră atunci când este însoţită de zdrobirea inimii. Dar sinceritatea vine din zdrobirea inimii, de din dispoziţia de a împlini Dreptatea Dumnezeiască şi de mărturisirea propriilor păcate.
Spune Sfîntul Paisie: „Dacă ați ști cît de mult influențează starea omului lucrul de mînă pe care îl face, chiar și lemnul unor obiecte făcute de el! Înfricoșător lucru! Rezultatul muncii omului este pe potriva stării în care se află atunci cînd o face. (…) Să nu vă dați toată ființa, toată puterea dimpreună cu mintea voastră celor materiale. În felul acesta omul devine închinător la idoli. Pe cît puteți, nu vă dăruiți inima treburilor; să dați numai mîinile și mintea. Să nu vă dați inima lucrurilor stricăcioase, nefolositoare. Cînd inima este la Hristos, atunci și treburile se sfințesc, există și o continuă odihnă sufletească lăuntrică. Un astfel de om simte adevărata bucurie. Să vă puneți inima în valoare! Să n-o risipiți!”.
Părintele Paisie a vorbit adeseori despre isihie și grija plină de neliniște a omului contemporan. Faptul că omul contemporan a învățat să trăiască în zgomot reflectă întocmai acest lucru.
Spune: „Astăzi toți s-au învățat să trăiască în zgomot. Vezi, mulți copii vor muzică rock în timp ce citesc. Adică pe ei îi odihnește mai mult să citească cu muzică, decât în liniște. Se odihnesc în neliniște, fiindcă există neliniște înlăuntrul lor. Peste tot este zgomot”. Învățându-se cu zgomotul, omul contemporan duce mereu, pretutindeni o asemenea viață zgomotoasă. „Duhul lumesc cel neliniștit al epocii noastre a distrus, din nefericire, cu așa-zisa lui civilizație, chiar și locurile sfinte cele liniștite, care odihnesc și sfințesc sufletele. Omul neliniștit nu se liniștește niciodată. N-au lăsat nicăieri vreun loc liniștit. Chiar și sfintele locuri le-au făcut azi…”.
În alt loc scrie: „Cel neliniștit chiar și în pustie va duce starea lui de neliniște. Mai întâi de toate sufletul va trebui să dobândească liniștea lăuntrică în neliniștea exterioară pentru a se putea liniști în liniștea pustiei”. Oamenii contemporani care trăiesc cu acest duh de neliniște îl transmit mai departe prin tot ceea ce fac. Spunea Gheron: „Atunci când lucrează cineva cu liniște își păstrează pacea și își sfințește întreaga zi. Din păcate, n-am înțeles că atunci când lucrăm ceva prea repede dobândim nervozitate, iar lucrarea care se face cu nervozitate nu este sfințită. Scopul nostru nu trebuie să fie a face multe și să fim într-o continuă neliniște. Căci aceasta este o stare diavolească. Lucrul de mână care se face în liniște și cu rugăciune se sfințește și sfințește și pe cei care îl folosesc. Atunci are sens ca mirenii să ceară lucru de mână de la monahi ca binecuvântare. În timp ce lucrul făcut cu grabă și nervozitate transmite această stare diavolească și celorlalți. Treaba grăbită, făcută cu neliniște, este caracteristica oamenilor celor mai lumești. Sufletele tulburate care lucrează transmit tulburare prin lucrul lor de mână, iar nu binecuvântare. Dacă ați ști cât de mult influențează starea omului lucrul de mână pe care îl face, chiar și lemnul unor obiecte făcute de el! Înfricoșător lucru! Rezultatul muncii omului este pe potriva stării în care se află atunci când o face. Dacă este nervos, se mânie și înjură, ceea ce face nu va avea binecuvântare, iar de cântă, de rostește Rugăciunea, se sfințește lucrul său. Unul este lucru diavolesc, iar celălalt dumnezeiesc”.
,,Postul Mare” perioadă de postire care precede Praznicul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.
Postul Paştilor, Păresimile sau Patruzecimea, adică postul dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. De aceea, în popor e numit în general Postul Mare.
În primele trei secole, durata şi felul postirii nu erau uniforme peste tot.
Cinul Iertării…
Preasfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești împreună cu clerul și cinul monahal din blagocinia or. Bălți, a săvîrșit Privegherea și Cinul Iertării, în catedrala ,,Sf. Ier. Nicolae” din or. Bălți.
Mottoul zilei:
Tipic:
Caută cuvântul:
Arhiva site-ului:
Categorii:
Vizitatori:
Calendarul postărilor
adunare agenda botezul pruncilor Bălți cateheză catehism cazania condoleanțe din notele Ierarhului eparhia felicitări Făleşti Glodeni judecata universală numerotat ora de Religie pangar partituri pilde post predici proloage sfântul Teofan Zăvorâtul sinaxar singerei tipic video viețile sfinților înainte de cununie înfricoșatei judecăți întrebare