Despre post, rugăciune și milostenie
Trei fapte bune ne învață Sfînta Evanghelie care s-a citit astăzi: iertarea, postirea şi milostenia. Postirea a rînduit-o Domnul nostru între celelalte două fapte bunę, fiindcă ura şi nemilostivirea oprește roada postului. În zadar posteşte cel care urăşte pe fratele său. /Matei 5:23-24/. În zadar îşi închide gura de la desfătarea bucatelor, cel care nu întinde mîna sa spre ajutorarea săracilor. Cel care însă a unit postul cu iertarea greşelilor aproapelui şi cu milostenia, acela stă înaintea lui Dumnezeu îmbrăcat în haină strălucitoare. Şi, fiindcă mîine începe vremea cea duhovnicească a postului, cînd toţi creştinii nădăjduiesc să ia prin el, de la Dumnezeu, răsplată şi milă. Pentru aceasta, Maica noastră, sfinta Biserică, pentru ca să nu se amăgească vreunul din fiii ei şi să ostenească în zadar, pune înaintea noastră astăzi, învăţătura Mîntuitorului Iisus Hristos despre post. Deci cel care va păzi cu evlavie şi cu toată silinţa cele ce porunceşte Biserica, postul aceluia se va înălţa ca o tămîie bine primită înaintea lui Dumnezeu şi-i va aduce mila Sa. În acest scop, Sfinta Evanghelie, spune că, după ce a învăţat pe oameni rugăciunea „Tatăl nostru”,
„Domnul a zis: de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru cel ceresc. lar de nu veți ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu va ierta greşelile voastre” (Matei 6:14-15).
Oamenilor, zice Domnul, dacă voi veți ierta greşelile pe care vi le-au făcut vouă oamenii, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta păcatele voastre, pe care le-aţi făcut înaintea Lui. Iar dacă voi nu veți ierta greşelile fraţilor voştri, nici Dumnezeu nu vă va ierta vouă păcatele voastre. Izgoniţi deci ura și supărările din inimile voastre, ca să izgonească şi Dumnezeu urgia Sa cea asupra voastră. După această hotărîre dreaptă şi plină de iubire de oameni, unde, oare, mai pot găsi îndreptățire cei care nu iartă greşelile aproapelui lor, ci urîndu-i pe semenii lor pînă la moarte, nădăjduiesc totuşi iertarea păcatelor şi mîntuirea sufletului? Astfel învăţînd Mîntuitorul nostru despre iertarea graşelilor, ca o înainte pregătire pentru postul care vine şi îndemnînd pe cei care postesc, îi învaţă şi cele despre post, zicînd:
„Cînd postiţi nu fiți ca făţarnicii; că ei îşi întunecă fetele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevăr grăiesc vouă: îşi iau plata cuvenită lor” (Matei 6:16).
În vremea lui Iisus Hristos erau mulţime de făţarnici care, în frunte cu fariseii, se posomorau la faţă cînd posteau. Ei mergeau în tot locul cu fețele întunecate şi ofilite, ca să se arate înaintea oamenilor că sînt mari postitori. Iisus i-a numit făţarnici, pentru gîndul lor de a fi lăudaţi de oamenii care credeau despre ei că sînt foarte credincioşi. Aceşti făţarnici însă nu făceau aceasta ca să placă lui Dumnezeu. De aceea, plata ostenelii postului lor n-o luau de la Dumnezeu, ci de la oamenii care-i vedeau. Dar puteau ei, oare, să-şi facă fețele lor întunecate, ofilite şi posomorite? Puteau, fără îndoială! Fiindcă sufletul, prin împreunarea lui cea desăvîrşită cu trupul, mişcă după voia sa şi sîngele şi duhul cel viețuitor, din care urmează schimbarea fețelor. Acest lucru îl arată şi faptele, pentru că vedem cum fața îngălbeneşte la un gînd de necaz, cum în ochi apar lacrimi, iar pe obraz se aşterne posomorîrea. Pe cînd, dimpotrivă, un gînd de bucurie veseleşte fața omului, aduce zîmbetul pe buze şi schimbă obrazul în bucurie. Totul este în legătură cu gîndul şi voința omului. Osebit de aceasta, sînt şi unele mijloace dinafară, care ajută la potrivirea feţei, despre care ne spune Domnul zicînd:
„Tu însă, cînd postești, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, Care este întru ascuns; şi Tatăl, Care vede într-ascuns, îți va răsplăti ţie” (Matei 6:17-18).
Fața celui care posteşte cu adevărat, din cauza hranei se ofilește puțin și se face galbenă şi uscată. Unsorile capului şi spălatul obrazului, readuc sîngele în obraz şi-l fac vesel şi atunci abia dacă se mai cunoaşte că avem înaintea noastră obrazul unui postitor. Aceasta nu înseamnă însă că, numaidecît, cînd vom posti, este nevoie să ungem capul şi să spălăm fața. Iisus n-a legiuit prin poruncă acest lucru, ci, scopul cuvîntului Său este să nu căutăm lauda oamenilor cînd postim, ci să ascundem această faptă bună şi să fugim de slava deşartă. Acelaşi lucru ne-a învățat să facem şi cînd ne rugăm şi cînd facem milostenie. Ungerea capului şi spălarea feței mai au şi altă înțelegere. Capul înseamnă mintea, iar fața înseamnă viața. Precum capul este mai mare peste toate mădularele trupului, tot aşa şi mintea este mai mare peste toate gîndurile; şi precum de la faţă cunoaştem pe om, tot aşa şi din purtarea lui cunoaştem mintea şi gîndurile lui. Deci, prin aceste cuvinte, Domnul ne învață, zicînd: Cînd posteşti, unge-ţi mintea ta cu mirul credinţei şi cu untdelemnul milosteniei; spală-ți viaţa ta şi toate faptele tale de toată spurcăciunea şi întinăciunea. Prin această învățătură lisus Hristos ne arată că Dumnezeu vede nu numai cele dinafară, ci şi cele dinăuntru, cele ascunse şi nevăzute: „Tatăl tău, Care vede într-ascuns, îți va răsplăti ţie”, zice lisus, adică, în ziua Judecăţii, cînd se vor arăta şi cele ascunse şi cele văzute, şi cuvintele şi faptele, şi înseşi gîndurile cele tainice ale oamenilor. Iar după ce a sfîrşit Domnul învăţătura Sa despre post, a început să învețe despre milostenie, zicînd:
„Nu vă adunați comori pe pămînt, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură; ci, adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică; unde furii nu le sapă şi nici nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta” (Matei 6:19-21).
Altă dată, Învăţătorul cel bun, ne-a învățat în ce chip trebuie să facem milostenia cea bineprimită, zicind: „Iar tu, făcînd milostenie, să nu ştie stinga ta ce face dreapta ta”. Acum, ca un sfetnic înțelept, El ne povățuieşte cu aceste cuvinte de îndemn şi sfat, zicînd: Oamenilor, nu vă adunați comori pe pămînt, ci vă adunați comori în cer. Iată cele două locuri unde oamenii adună comori: pămîntul şi cerul. Comorile cele de pe pămînt sînt stricăcioase şi vremelnice, iar comorile cele din cer sînt nestricăcioase şi veşnice. Cei care adună comori pe pămînt, de multe ori, nici cel puțin rodul vremelnic al comorilor lor nu-l folosesc. Cei care adună comori în cer, aceia de-a pururea culeg rodul cel nestricăcios al comorilor lor. Cîtă deosebire are cerul de pămînt, atîta deosebire au comorile cele cereşti de cele pămînteşti. Deci, omule, dacă doreşti comori, adună-le, dar adună-le în cer.
Care sînt comorile de pe pămînt? Bucate, haine, argint, aur, pietre scumpe. Dar bucatele putrezesc, hainele le mănîncă moliile, argintul şi aurul şi pietrele cele scumpe le invidiază şi le fură furii. Iată soarta comorilor pămînteşti!
Care sînt comorile cele din cer? Slava cea nestricăcioasă, bucuria cea lipsită de invidie, Împărăţia cea veşnică. Iată soarta comorilor celor cereşti! Fiindcă unde este comoara ta, acolo este şi inima ta, adică mintea, dorinţa şi toată grija ta. Dacă vei aduna comoară în cer, îți vei despărţi mintea de cele deşarte şi vremelnice şi vei da toată dorinţa şi toată grija ta celor veşnice. lată cît folos ai cînd aduni comoară în cer. Gîndeşti cele cereşti în locul celor pămînteşti; te faci om ceresc, nu pămîntesc; te afli pe pămînt cu oamenii şi în cer cu Dumnezeu, pregătindu-ţi împărăţie veşnică.
Aici Domnul n-a mai spus chipul în care adunăm comoară în cer, fiindcă l-a arătat cu alte prilejuri, de multe ori. Dar numai unul este chipul pe care toţi îl cunose: milostenia. Noi punem în mîinile săracilor hrană, îmbrăcăminte, bani, iar din miinile lor le ia Iisus Hristos, căci zice: „Întrucît ați făcut unuia dintre aceşti mai mici, Mie Mi-aţi făcut”. Şi rămîn în mîinile Lui ca o comoară adunată şi păzită pînă la Ziua Judecăţii. Atunci El ne dăruieşte în locul acestora Împărăţia Sa cea veşnică, zicîndu-ne: „Veniți binecuvîntații Părintelui Meu, moşteniți Împărăţia care s-a gătit vouă de la întemeierea lumii”. Amin
Din aceași categorie:
- Duminica mulțumirii. Vindecarea celor 10 leproși. // 21 декабря 2024 // 1
- Ce să fac, să moștenesc viața veșnică? // 14 декабря 2024 // 1
- Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta // 7 декабря 2024 // 1
- Evanghelia zilelor noastre: Mănâncă, bea și te veselește... // 30 ноября 2024 // 1
- Samariteanul milostiv // 22 ноября 2024 // 1
К записи есть 1 комментарий
Mottoul zilei:
Tipic:
Caută cuvântul:
Arhiva site-ului:
Categorii:
Vizitatori:
Calendarul postărilor
adunare agenda botezul pruncilor Bălți cateheză catehism cazania condoleanțe din notele Ierarhului eparhia felicitări Făleşti Glodeni judecata universală numerotat ora de Religie pangar partituri pilde post predici proloage sfântul Teofan Zăvorâtul sinaxar singerei tipic video viețile sfinților înainte de cununie înfricoșatei judecăți întrebare
Cazania