Frumoasa, duruta noastră comoară

Cîmpii ale Moldovei, întinse cît cuprinde lumina ochiului, lanuri înveşmîntate în haină verde primăvara, şi, toamna, în cea al rodului auriu, binecuvîntat de Dumnezeu, codrii bătrîni de stejari seculari, dar şi mai tineri; popor logodit cu munca de la începutul veacurilor — toate, această comoară unică, preafrumoasă, dar şi durută, toate au o singură origine — cea creştină. Lumina eternă a ortodoxiei pătrunde în conştiinţa noastră odată cu laptele mamei, cu cîntecele ei de leagăn si nemuritoarele noastre povești cu Feți-Frumoşi şi Ilene Cosînzene, odată cu misterul adumbrit de mîhnirea testamentului ciobănaşului Mioriței, odată cu urăturile, cu colindele anunțătoare ale Naşterii Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, cu unicele, poate, în această lume, tradiții populare purtînd pecetea neştearsă a obîrşiei noastre creștineşti. mai mult…

Joi, 29 iulie, prin intermediul voluntarilor în frunte cu părintele Anatol Spătaru parohul bisericii „ Sf. Pantelimon” din or. Bălți, faptele milei trupești au mîngîiat creștinii nevoiași din orașul Bălți

Joi, 29 iulie, prin mila și ajutorul lui Dumnezeu, parohia „Sf. Pantelimon” de sub obluduirea Înaltpreasfințitului Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești, prin intermediul voluntarilor în frunte cu părintele Anatol Spătaru au adus o adiere de căldură sufletească prin milostenie creștinilor aflați în nevoie și durere din orașul Bălți.

Milostenia este virtutea care izvorăşte din iubirea de Dumnezeu  şi se arată prin ajutorarea materială şi morală a semenilor noştri aflaţi în nevoie. mai mult…

Viața Sfintei Mari Mucenițe Marina

Sfânta Mare Muceniță Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei din părinți de neam bun, dar nu binecredincioși, fiind întunecați cu păgânătatea elinească. Tatăl ei, cu numele Edesie, era slujitor idolesc. După moartea mamei sale, Marina rămânând orfană încă din scutece, tatăl său a dat-o la o doică care petrecea într-un sat departe ca la 15 stadii de cetate. Și venind copilița în vârstă, s-a arătat a fi frumoasă cu trupul, dar mai frumoasă cu sufletul, pentru că era împodobită cu bună pricepere și cu bun obicei. În vremea aceea, fiind mare prigoană împotriva creștinilor, preoții și clericii, învățătorii cuvântului lui Dumnezeu se ascundeau de frica muncitorilor, unii prin pustietăți, alții prin munți și peșteri, iar alții prin sate, printre oamenii cei simpli, se tăinuiau în chip de săraci, dar unde puteau, învățau sfânta credință în taină și pe mulți întorceau de la înșelăciunea idolească la creștinătate mai mult…