Zi de hram în cinstea Sfântului Cneaz Vladimir din satul Rediul de Jos

Miercuri, 28 iulie 2021, în satul Rediul de Jos, raionul Fălești, clopotele bisericii au chemat creștinii la rugăciune, pentru a-și serba hramul bisericii — Sfântului Cneaz Vladimir, dar și pentru a fi solidari cu păstorul lor, ieromonahul Petru Stratu. La liturghia sobornicească au venit cei mai fideli enoriași și ctitori, iar răspunsurile la strană au fost date de corul parohial al satului Scumpia, dirijat de preoteasa Tatiana Negură. La final a fost oficiat un acatist în cinstea sărbătorii și o Panihidă pentru răposații ctitori și enoriași.

mai mult…

Viața Sfinților Mucenici Chiric și Iulita

În cetatea Iconiei, din Licaonia, era o femeie tânără, de neam bun, anume Iulita, care se trăgea din seminția împăraților Romei celor mai dinainte și era creștină cu credința. Petrecînd puțin timp cu un bărbat legiuit, ea a zămislit și a născut de la dînsul un prunc de parte bărbătească, apoi a rămas văduvă. Iar pruncul ce l-a născut, l-a luminat cu Sfîntul Botez și i-a dat numele de Chiric.

În acea vreme, Dioclețian păgînul, ținînd împărăția Romei, a ridicat prigoană mare împotriva creștinilor de prin țările stăpînirii sale. Și era pus de dînsul ca ighemon în țara Licaoniei un oarecare Domițian, om sălbatic la fire și fără de omenie, ce avea chip de fiară și nărav asemenea, bucurîndu-se de vărsarea sîngelui creștinesc. Acela, venind în Iconia, a început a munci cumplit pe cei ce credeau în Hristos și căuta cu tot dinadinsul pe cei ce țineau în taină credința creștinească. Aceasta văzînd Iulita, credincioasa roabă a lui Hristos, și știind că buna sa credință nu se va putea tăinui de muncitor, s-a gîndit să fugă, pentru că se temea ca nu cumva, neputînd suferi muncile cele cumplite, să se lepede de Hristos.

Deci și-a lăsat toate averile sale și casa, rudele, robii, slava și toată frumusețea lumii acesteia, pentru dragostea lui Hristos. Și luînd pe fiul său, Chiric, care era de trei ani, și două roabe mai credincioase, au ieșit noaptea din cetatea Iconiei și au plecat în străinătate, aducîndu-și aminte de ceea ce s-a zis în Scriptură: Aici nu avem cetate stătătoare, ci să căutăm pe cea viitoare. Deci s-a dus în Seleucia ca o străină, tăinuindu-și neamul său cel bun, însă și acolo a aflat aceeași prigonire împotriva creștinilor, pentru că un oarecare Alexandru, luând de la împărat stăpînirea ighemoniei, s-a dus în Seleucia și acolo ucidea fără de milă pe toți cei ce mărturiseau numele lui Iisus Hristos.

mai mult…

A doua palmă peste obraz

„Nu vă împotriviți celui rău, iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt” (Mt. 5, 39). ,,Iubiți pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc şi rugați-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc” (Mt. 5, 44). Creația supremă a lui Dumnezeu — omul, chemat să chivernisească cu înțelepciune celelalte făpturi dumnezeieşti (Facere 1, 28), căci dispune de toate cele necesare pentru asta, deseori se face pricina conflictelor cu… semenii săi. Porunca Mîntuitorului Hristos: „să vă iubiți unul pe altul…” (Ioan 13.34) tot mai mult este neglijată și, ca rezulat, omenirea în întregime degradează, sporind în răutăți. mai mult…