Pășind pe urmele Sfinților Apostoli Petru și Pavel: misiune, martiriu și moștenire.

Pentru acesti doi Apostoli, pricina de lauda nu va afla nimeni mai mare alta, decat lauda, pe care le-a dat-o, Domnul Insusi, fiecaruia. Ca, pe Petru l-a fericit, pentru marturisirea Lui, numindu-l «Piatra» si pe adevarul marturisirii lui a zidit Biserica Sa; iar, pe Pavel l-a numit «Vas ales», care avea sa poarte numele Domnului, inaintea tiranilor si a imparatilor. Dar, iata, alte cateva cuvinte despre aceste slavite capetenii ale Apostolilor.

Sfantul Apostol Petru, mai intai, era pescar din Betsaida, la Marea Galileii si se chema Simon, inainte de a se intalni cu Domnul. Era frate cu Sfintul Apostol Andrei, «Cel intai chemat» la slujirea credintei. Era cel mai varstnic dintre cei doisprezece ucenici mai mult…

Închinarea cinstitelor lanțuri ale Sf.Ap. Petru

La 16 (29) ianuarie sărbătorim «Închinarea cinstitelor lanțuri ale Sfântului Apostol Petru». Conform tradiției, în această zi se săvârșea venerarea în rugăciune a lanțurilor Apostolului Petru. La Constantinopol, ele erau scoase în mijlocul catedralei Sfânta Sofia, spre închinare credincioșilor. Cei sceptici se întreabă: cum e posibil să fie cinstite în rugăciune niște lanțuri? Dar, trebuie să știm că, pentru creștini, a cinsti lanțurile Sfântului Petru însemna în primul rând a cinsti ostenelele slujirii apostolice care au marcat viața Marelui Apostol al lui Hristos. Lanțurile sunt un semn vizibil al chinurilor prin care a trecut Sfântul Petru în timpul vieții sale pământești și al greutăților pe care le-a înfruntat în misiunea lui de zidire a Bisericii Creștine. mai mult…

Culegere de maxime ale sf. Antonie cel Mare

1. «Mintea vede toate, chiar și pe cele din Ceruri. Și nimic nu o întunecă fără numai păcatul. Prin urmare celui curat nimic nu-i este neînțeles, iar cuvântului său nimic nu-i este cu neputință de exprimat.»
2. «Cugetând la cele despre Dumnezeu, fii evlavios cu prisosință, bun, cuminte, blând, darnic după putere, îndatoritor, necertăreț și cele asemenea. Căci aceasta este avuția sufletului care nu poate fi furată: să placi lui Dumnezeu prin unele ca acestea, și să nu judeci pe nimeni sau să zici: cutare este rău și a păcătuit; ci mai bine este să-ți cauți de păcatele tale și să privești în tine purtarea ta, de este plăcută lui Dumnezeu. Căci ce ne privește dacă altul este rău?» mai mult…

Cine este sfântul Spiridon?

Acesta a trait pe vremea imparatiei lui Constantin cel Mare si a fiului sau Constantiu. De neam era din insula Cipru, simplu la chip si, la inima, smerit. Mai intai, a fost pastor de oi si, insurat fiind, a avut o fiica Irina, care a trait in feciorie toata viata ei. Pentru sfintenia vietii lui, murindu-i sotia, a fost facut episcop in cetatea Trimitundei, aproape de Salamina, si a primit de la Dumnezeu si darul tamaduirilor, incat s-a numit, din pricina minunilor ce le facea, de minuni-facator. Ca in timp de seceta, a facut de s-a pogorat ploaie si, iarasi, a oprit necontenirea ploilor. Prin rugaciune, a potolit inca si foametea, ca a facut de s-au spart de ploaie granarele unde era ascuns graul. Si a prefacut si un sarpe in aur, iar daca a izbavit pe cel sarac din nevoile lui, iarasi a adus aurul la starea cea dintai si l-a facut sarpe. Oprit-a si revarsarea apelor. A intors pe pacatosi si pacatoase, facandu-i de si-au marturisit pacatele.
mai mult…

SFÂNTUL IARARH NICOLAE — FĂCĂTORUL DE MINUNI

Acesta a trait pe vremea tiranilor imparati Diocletian si Maximilian (284-305) si a stralucit mai inainte in viata pustniceasca si, pentru nespusa lui bunatate, a fost facut arhiereu. Si, fiind cu frica lui Dumnezeu, cinstind crestinatatea si propovaduind cu indrazneala si cu glas slobod dreapta credinta, a fost prins de mai marii cetatii Lichiei si dandu-l la osanda si la cazne l-au inchis in temnita, impreuna cu alti crestini. Si de vreme ce marele si bine-credinciosul Constantin, din voia lui Dumnezeu, s-a facut imparat al romanilor, cei ce erau inchisi au fost sloboziti din legaturi si, cu ei impreuna, a fost slobozit si marele Nicolae. mai mult…

300 de ani de la nașterea cuviosului părintelui nostru Paisie Velicicovschi

Cuviosul Paisie Velicicovschi, cunoscut și ca Paisie de la Neamț sau Paisie cel Mare (în rusă Паисий Величковский) s-a născut la 21 decembrie 1722 în Poltava, Malorusia și a adormit în Domnul la 15/28 noiembrie 1794 în mănăstirea Neamț. A fost un călugăr și teolog ortodox care a contribuit la înnoirea monahismului ortodox prin redescoperirea scrierilor patristice și publicarea Filocaliei. El a fost un îndrumător al vieții monahale din Moldova și este considerat în prezent o figură de seamă a istoriei Bisericii Ortodoxe. mai mult…

Viața și activitatea Sf. Ap. Petru și Pavel

Pentru acesti doi Apostoli, pricina de lauda nu va afla nimeni mai mare alta, decat lauda, pe care le-a dat-o, Domnul Insusi, fiecaruia. Ca, pe Petru l-a fericit, pentru marturisirea Lui, numindu-l «Piatra» si pe adevarul marturisirii lui a zidit Biserica Sa; iar, pe Pavel l-a numit «Vas ales», care avea sa poarte numele Domnului, inaintea tiranilor si a imparatilor. Dar, iata, alte cateva cuvinte despre aceste slavite capetenii ale Apostolilor.
Sfantul Apostol Petru, mai intai, era pescar din Betsaida, la Marea Galileii si se chema Simon, inainte de a se intalni cu Domnul. Era frate cu Sfintul Apostol Andrei, «Cel intai chemat» la slujirea credintei. Era cel mai varstnic dintre cei doisprezece ucenici si, deseori vorbea in numele Apostolilor, rugand pe Invatatorul sa le talcuiasca intelesul tainelor credintei. mai mult…

Cine au fost Sfinții și întocmai ca Apostolii, împărați Constantin și Elena

Marele intre imparati, fericitul si pururea pomenitul Constantin, a fost fiul lui Constantiu Clor si al cinstitei Elena. Si era pe vremea cand crudul imparat Diocletian isi luase insotitori, la carmuirea intinsei imparatii a romanilor, asa incat, partea de rasarit a imparatiei, o carmuia insusi imparatul Diocletian, avand, la randul lui, ca ajutor, pe ginerele sau Galeriu, iar capitala, era poarta Asiei, Nicomidia. Partea de apus avea ca imparat pe Maximian Hercule, insotit de fiul sau, Maxentiu, iar, ca ajutor, pe Constantin Clor, tatal Sfantului Constantin si sotul Sfintei Elena, capitala fiind la Roma. Si avea Constantin, sub stapanirea sa, intinse tinuturi: Galia, Spania si Britania. Dar, pe cand, in toate partile imparatiei, crestinii indurau cele mai crunte prigoniri, in tinuturile sale, Constantin, nu numai ca a oprit orice prigoana impotriva lor, ci, socotindu-i cei mai cinstiti dintre cetateni mai mult…

Sfântul ierarh Iosif cel Milostiv

În ziua de 26 ianuarie este pomenit sfântul ierarh Iosif cel Milostiv, mitropolitul Moldovei, originar din satul Răzălăi, comuna Pepeni, raionul Sîngerei (actualmente R. Moldova). Cele mai alese virtuți ale mitropolitului Iosif erau acestea două: sfințenia vieții și milostenia.  Mitropolitul Iosif Naniescu, numit acum sfântul Iosif cel Milostiv, s-a născut în Basarabia (la moment R. Moldova), ca fiu al preotului Anania Mihalache și al soției sale, Teodosia, din satul Răzălăi, la 15 iulie 1818, primind la botez numele Ioan. Rămânând de mic orfan de tată, iar mama sa făcându-se monahie, la vârsta de 10 ani a fost luat de un unchi al său, ierodiaconul Teofilact, care l-a adus în obștea mănăstirii Frumoasa (la moment parte componentă a B.O.M.), mai mult…

Viaţa Sfîntului Cuvios Mucenic Andrei Criteanul….

După prigoanele cele multe în care s-a vărsat sângele sfinţilor mucenici pentru mărturisirea dumnezeirii şi a întrupării lui Iisus Hristos, fiind urmăriţi de împăraţii şi de domnii cei necredincioşi; când Biserica lui Dumnezeu, ca un pământ bine roditor, adăpându-se cu cinstitul sânge al robilor Domnului, se lăţise în toate marginile pământului şi acum se făcuse pace şi unire în casa Domnului şi înflorea dreapta credinţă; când se înmulţeau între popoare obiceiurile cele bune, se păzeau poruncile Domnului şi credincioşii mergeau din putere în putere, aflându-se în toate bunătăţile, atunci diavolul, zavistuind şi vrând acum să aducă pe oameni spre lepădarea de Hristos — nu la vedere precum lucrase mai înainte, ci cu meşteşug, sub chipul râvnei pentru Dumnezeu, a ridicat lupta împotriva icoanelor, ca oamenii, lepădându-se de sfânta icoană a lui Hristos, pe Însuşi Hristos să-L lepede, pentru că cinstea ce se face icoanei se urcă spre Acela a Cărui faţă este închipuită pe icoană.

mai mult…