Ultimеle știri
Catezeză: DESPRE POSTURI
Ce este postul? «Postul este înfrânarea de toate mâncărurile, sau, la caz de boală, numai de unele, de asemenea şi de băuturi şi de toate cele lumeşti si de toate poftele cele rele, pentru ca să poată creştinul să îşi facă rugăciunea lui mai cu înlesnire şi să îi fie milostiv Dumnezeu. Încă şi pentru a ucide poftele trupului şi a primi harul lui Dumnezeu…».
Postul este o faptă de virtute, un exerciţiu de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă, deci mijloc de mântuire. Dar este în acelaşi timp, şi un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că el este o jertfă, adică o renunţare de bună voie la ceva care ne este îngăduit, izvorâtă din iubirea şi respectul pe care îl avem faţă de Dumnezeu.
mai mult…
Omul nu știa de suferință în Rai
Părinții cu toții spun că, în starea lui dintâi, omul nu știa ce-i suferința, nici trupească, nici sufletească, nici morală. Ei spun că în Rai omul avea parte numai de dulceață, de bucurie, de desfătare, de veselie duhovnicească și fericire de nespus, necunoscând nici durerea, nici plăcerea. Această stare era pe potriva integrității sale duhovnicești, psihice și fizice, nevătămate de nimic. Avva Dorotei spune că, la început, „omul viețuia în desfătarea Raiului […], având simțurile întregi și nevătămate și aflându-se în starea cea după fire, precum a fost zidit.” Isaia Pustnicul spune și el că în starea sa dintâi „puterile omului erau sănătoase mai mult…
Din notele Ierarhului: Caut un om.
Cred că veţi fi auzit de acel filozof din Antichitate care, în gălăgioasa piață a Atenei, în plină zi, umbla cu luminarea aprinsă căutînd… un om! Tîlcul pofund al acestei încărunțite de timpuri parabole e descifrat de mult: filozoful căuta un om care ar fi întruchipat condițiile făpturii omenești, cu alte cuvinte, acele calități care i-ar fi justificat pe deplin menirea lui pe acest pămînt.
Probabil, și pe acele timpuri era mare lipsă de oameni adevărați. S-au scurs mii de ani, dar la capitolul acesta puțin s-au schimbat lucrurile. Să admitem că filozoful căuta un om înzestrat cu marele dar al omeniei, această aleasă facultate care o apropie, poate, cel mai mult pe făptura omenească de Dumnezeu. mai mult…
Predică în duminica Înfricoșatei Judecăți a sf. Ioan Gură de Aur
Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere si cu slavă multă” (Lc. 21, 27). Gândirea la iad şi la împărăţia cerului trebuie să ne ferească de păcat. „Noi toţi trebuie să ne arătăm înaintea scaunului Judecăţii lui Hristos, ca să ia fiecare după cele săvârşite prin trup, ori bine ori rău” (2Cor.5:10). Să ne înfăţişăm, rogu-vă, înaintea scaunului Judecăţii lui Dumnezeu, ca şi cum El ar sta înaintea noastră, ca şi cum Judecătorul ar fi aşezat pe dânsul şi ca şi cum toate faptele noastre ar fi descoperite mai mult…
Cateheză despre faptele milosteniei trupești și sufletești
„Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7). Milostenia sau îndurarea creştină izvorăşte din iubirea de Dumnezeu şi de aproapele şi se arată prin ajutorarea materială şi morală a semenilor noştri aflaţi în nevoie. Mântuitorul, Care este modelul desăvârşit al milosteniei (Marcu 8, 2), ne-a arătat ea la judecata de apoi faptele îndurării trupeşti şi sufleteşti sunt acelea care ne vor deschide porţile fericirii veşnice (Matei 25, 34-40). Dar, chipurile de a milui — cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur sunt felurite şi porunca aceasta este întinsă. mai mult…
Cine a fost sfântul Haralambie?
Sfantul Mucenic Haralambie (+202) a trait in vremea imparatiei lui Sever (193-211) si s-a facut vestit cu puterea credintei sale si cu ravna in propovaduirea lui Hristos. Si era acest episcop in Magnezia, din Asia, iar mai-marele cetatii era Luchian dregatorul. Deci, acesta, nesuferind cuvintele si zelul propovaduirii batranului episcop, a poruncit ostasilor sa fie prins si, dus fiind la judecata inaintea lui Luchian, Sfantul a marturisit cu stralucire si fara frica, pe Hristos; drept aceea, dregatorul a poruncit sa fie dezbracat de hainele sale si, dupa ce i-au jupuit tot trupul, cu unghii de fier, i-au taiat fasii de piele de pe trup. Iar Sfantul Haralambie, rau ranit, a zis: «Multumesc voua, fratilor, ca, strujind trupul meu cel vechi si batran, m-ati innoit, imbracandu-mi sufletul cu haina cea noua a suferintelor pentru Hristos». mai mult…
Din notele Ierarhului: Cuvântul – miracol
Cuvîntul scris rămîne acea forță de netăgăduit, capabilă să mîngîie, înseninîndu-l, sau să tulbure dureros sufletul omenesc. Cuvîntul scris, spre deosebire de cel vorbit, înveşnicește evenimentele, reține în amintiri timpul ce se scurge ireversibil, luînd cu sine nu numai cele rele, dar și lucruri de mare preţ, inclusiv viaţa omului.
Forța cuvîntului este miraculoasă: prin cuvînt, Dumnezeu a creat lumea văzută şi nevăzută (Facere 1,1), prin cuvînt oamenii comunică pe viu, de la suflet la suflet, cuvîntul sparge tăceri grele, paralizante, el, cuvîntul, este şi forţa generatoare de acţiuni concrete. Iată de ce, în fața celuia care-şi asumă curajul să scrie stă o mare responsabilitate, condiționată de puterea creatoare și totodată distrugătoare a cuvîntului. La aceasta ne atenționează și Sf. Scriptură: „Din cuvintele tale te vei osîndi ori te vei îndreptăți” (Matei 12,37), mai mult…
Cateheză despre pocăință și îndreptare
Ce este pocăinţa? Pocainţa e Sfânta Taină prin care credinciosul primeşte de la Însuşi Dumnezeu iertarea păcatelor mărturisite duhovnicului cu părere de rău.
Când a fost aşezată această Sf. Taină?
Mântuitorul a făgăduit această Taină Sf. Apostoli, când le-a spus: „Amin grăiesc vouă: oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate în cer” (Matei 18, 18; 16, 19). El a aşezat-o după sfânta Sa Înviere prin cuvintele: „Luaţi Duh Sfânt; cărora le veţi ierta păcatele, se vor ierta lor, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute„ (Ioan 20, 22-23). Puterea de a lega mai mult…
Semnificația psalmului 136: La râul Babilonului
Psalmul acesta este o miscatoare icoana a omului cazut in robia pacatului si a izbavirii lui. Cel robit de patimi este instrainat de cetatea bucuriei – Sionul; este dus departe, ca si Fiul risipitor, in Babilonul cel intunecat si in robie. „Canta si aici din cantarile Sionului“, porunceste diavolul. „Bucura-te si in pacat, slaveste-ma si pe mine, cum slaveai pe Dumnezeu“. Dar cum sa cantam cantarea Domnului in pamant strain? Cantarea Domnului rasuna numai impreuna cu El si in casa Lui, numai cand suntem cu El si implinim poruncile Lui. In robia pacatului insa, mai mult…
Caută cuvântul:
Arhiva site-ului:
Categorii:
Vizitatori:
Calendarul postărilor
adunare agenda botezul pruncilor Bălți cateheză catehism cazania condoleanțe din notele Ierarhului eparhia felicitări Făleşti Glodeni judecata universală numerotat ora de Religie pangar partituri pilde post predici proloage sfântul Teofan Zăvorâtul sinaxar singerei tipic video viețile sfinților înainte de cununie înfricoșatei judecăți întrebare










