Principala » cateheză » Catezeză: DESPRE POSTURI

Catezeză: DESPRE POSTURI

Ce este postul? «Postul este  înfrânarea de  toate mâncărurile,  sau,  la caz de boală, numai de unele, de asemenea şi de băuturi şi de toate cele lumeşti si de toate poftele cele rele, pentru ca să poată creştinul să îşi  facă  rugăciunea  lui mai  cu  înlesnire  şi  să  îi  fie milostiv Dumnezeu.  Încă  şi pentru a ucide poftele trupului şi a primi harul lui Dumnezeu…».
Postul este o faptă de virtute, un exerciţiu de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, o  formă de pocăinţă, deci mijloc de mântuire. Dar este  în acelaşi  timp,  şi un act de cult, adică o faptă de cinstire a  lui Dumnezeu, pentru că el este o jertfă, adică o renunţare de bună voie la ceva care ne este îngăduit, izvorâtă din iubirea şi respectul pe care îl avem faţă de Dumnezeu.

Postul  este  şi  un mijloc  de  desăvârşire,  de  omorâre  a  voii  trupului,  un  semn văzut  al râvnei şi sârguinţei noastre, spre asemănarea cu Dumnezeu şi cu  îngerii, care n-au nevoie de hrană.  «Postul  este  lucrul  lui  Dumnezeu, căci  Lui  nu-I  trebuie  hrană  —  zice  Sf.  Simion  al Tesalonicului.  Este viaţă  şi  petrecere  îngerească,  pentru  ca  îngerii  sunt fără  hrană.  Este omorârea  trupului, că acesta hrănindu-se, ne-a făcut morţi; şi  izgonirea patimilor este postul, căci lăcomia întărâtă patimile trupului».

Care e rostul şi folosul postului?

Postul  foloseşte  şi  sufletului  şi  trupului, pentru că  întăreşte  trupul, uşurează  şi curăţeşte sufletul. Păstrează sănătatea  trupului  şi dă  aripi  sufletului.  De  aceea,  Legea  Veche  îl recomandă şi îl impune de atâtea ori (Ies. 34, 28; Deut. 9, 9;18; Jud. 20, 26; I Regi 7, 6; Isaia 58; Ioil 2,15). „Nu fi nesăţios întru toată desfătarea şi nu te apleca la mâncăruri multe. Că în mâncărurile cele multe va  fi durere şi nesaţiul va veni până  la  îngreţoşare. Pentru nesaţiu, mulţi au pierit; iar cel înfrânat îşi va înmulţi viaţa”, zice Înţeleptul Isus, fiul lui Sirah (37, 32-34). Mântuitorul  însuşi a postit patruzeci de zile  şi patruzeci de nopţi  în pustie,  înainte de a începe  propovăduirea  Evangheliei  (Matei  4,  2  şi  Luca  4,  2):  El  ne  învaţă  cum să  postim (Matei 6,16-18) şi ne spune că diavolul nu poate fi  izgonit decât cu post şi rugăciune (Matei 17, 21; Marcu 9, 29). Posteau de asemenea Sfinţii Apostoli şi ucenicii  lor (Fapte 13, 2, 3; II Cor.  6,  5);  ei  au  şi  rânduit  postul  pentru  toţi  creştinii.  Sfinţii Părinţi  laudă  şi recomandă postul  cu  stăruinţă:  Iată  ce  spune,  de  pildă,  Sf.  Ioan  Gură  de  Aur:  «Postul  potoleşte zburdăciunea  trupului,  înfrânează  poftele  cele  nesăturate,  curăţeşte  şi  înaripează  sufletul,  îl înalţă şi îl uşurează.

De câte feluri este postul după asprimea lui?

După asprimea lui, postul poate fi de mai multe feluri:

a) Ajunare desăvârşită,  adică  atunci  când  nu mâncăm  şi  nu  bem  nimic  cel  puţin  o  zi întreagă.

b) Postul aspru  sau  uscat  (xiroraghia)  sau  ajunarea  propriu-zisă,  atunci  când mâncăm numai spre seară mâncăruri uscate (pâine şi apă, fructe uscate, seminţe etc).

c) Postul obisnuit sau comun, când mâncăm la orele obişnuite, dar numai „mâncăruri de post”, adică ne înfrânăm de la „mâncărurile (grase) de dulce” (carne şi peşte, brânză, lapte, ouă, vin, grăsime).

d) Postul uşor  (dezlegarea),  când  se  dezleagă  la  vin,  peşte,  icre  şi  untdelemn,  cum  se prevede în Tipic, la anumite sărbători care cad în cursul posturilor de peste an.

De câte feluri este postul, după lungimea lui?

De două feluri:

a) Post de o zi şi

b) Post de mai multe zile.

Care sunt posturile de o zi şi pentru ce au fost aşezate?

Sunt posturile pe care le ţinem:

a) Miercurea şi  vinerea  din  fiecare săptămână,  în  amintirea  Patimilor  Domnului: pentru că

miercurea  au făcut  sfat cărturarii  şi  arhiereii iudeilor să prindă  pe Hristos,  iar

vinerea L-au răstignit pe cruce. Tot  în această zi, după Tradiţie, mâncase Adam din pom,  lucru pentru care a fost izgonit din rai.

b) Ziua Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie), în amintirea patimilor Domnului pe cruce (dezlegare la untdelemn şi vin).

c) Ziua tăierii capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august), zi de post, de abținere de la alcool şi plângere pentru cel care a fost cel mai zelos propovăduitor şi  împlinitor al postului  şi al pocăinţei  (dezlegare la untdelemn).

d) Ajunul Botezului Domnului (5 ianuarie):  post aşezat  şi rămas  din  vremea  când  catehumenii  se pregăteau prin post şi rugăciune pentru primirea Botezului a doua zi. Se ajunează în orice zi ar cădea, iar a doua zi se ia Aghiazma Mare pe nemâncate.

Cei ce vor să prisosească în evlavie sau să facă anumite făgăduinţe sau legăminte faţă de Dumnezeu,  pentru  felurite  pricini,  pot să  postească  şi  în  alte  zile  de  peste săptămână  decât cele  orânduite  de  Biserică.  Cea  mai  potrivită  este  ziua  de  luni.  În  nici  un  caz să  nu  se postească sâmbata sau duminica. Postul acesta de bună voie nu are  însă valoare decât atunci când păzim şi zilele de post orânduite de Biserică.

Când nu se posteşte miercurea şi vinerea?

Fie pentru  însemnătatea sărbătorilor mari,  adică pentru a nu  se  şterge prin post bucuria praznicului  Naşterii  Domnului,  al  Învierii,  al  Rusaliilor,  fie  pentru  prisosinţa  postului dinaintea acestor sărbători mari sau pentru a nu ne asemăna cu unii eretici, Biserica îngăduie să mâncăm de dulce miercurea şi vinerea în anumite răstimpuri din cursul anului. Aceste zile sunt numite de dezlegare  (a postului)  şi  sunt  însemnate  în  calendare  cu  cuvântul harţi.  Iată când nu se posteşte miercurea şi vinerea:

a) În Săptămâna luminată (săptămâna Paştilor).

b) De la Naşterea Domnului până în ajunul Botezei.

c) În săptămâna de după Rusalii (înainte de începutul postului al sfinților apostolic Petru și Pavel).

d) În săptămâna întâi a Triodului (între duminica vameşului şi a fariseului şi duminica fiului risipitor).

e) În săptămâna albă (înaintea lăsatului sec pentru Postul Paştelui); se dezleagă numai la lapte, oua şi brânză.

f) Nu se posteşte, de asemenea, în ziua Naşterii Domnului şi cea a Botezei, când aceste sărbători cad miercuri sau vineri.

Care sunt posturile de mai multe zile din cursul anului?

a) Postul Nașterii,

b) Postul Învierii,

c) Postul Cinzecimii,

d) Postul Adormirii.

Ce este postul Paştelui?

Postul  Paştelui sau Postul Mare  este  postul  dinaintea  Paştelui.  E aşezat  în  cinstea  patimilor  Domnului  şi  ne aminteşte de izgonirea din Rai, de postul de patruzeci de zile al Mântuitorului  în pustie,  înainte de a  ieşi  în  lume pentru propovăduirea Evangheliei (Matei 4, 2 şi Luca 4, 2). E totodată vreme de pregătire, prin  post,  rugăciune  şi  pocăinţă,  pentru  apropierea  cu  vrednicie  de  Sfântul  Trup  şi  Sânge. Ţine şapte săptămâni, începând cu duminica lăsatului  sec  de  brânză  (Duminica  izgonirii  lui  Adam  din  rai)  şi  se  încheie  în noaptea  Paştelui,  la  Înviere.  E  cel  mai  vechi,  mai  lung   şi mai  de  seamă  dintre  posturile bisericeşti.

Nu se mănâncă nici peşte, nici untdelemn şi nu se bea vin. Se dezleagă la vin şi untdelemn numai sâmbăta şi duminica (pentru că în aceste zile se face Liturghie deplină), iar la peşte, numai în ziua de Buna-Vestire şi de Florii (pentru ca sunt praznice mari).

Sunt  scutiţi  de  ajunare  (adică de post aspru) numai  copiii, lăuzele, bătrânii  şi  bolnavii  sau  cei  neputincioşi, precum  şi  cei  aflaţi  în  situaţii  speciale. Cu  deosebită  evlavie  trebuie să  postim  prima  şi ultima săptămână din Postul Paresimilor.

Cum trebuie să postim?

Respectarea posturilor este o datorie a bunului credincios, care este cuprinsă în porunca a doua a Bisericii. Sfintele Soboare şi rânduielile date de Sfinţii Părinţi pedepsesc cu asprime pe  cei  ce  nu păzesc posturile  (Can. 69  al Sf. Apostoli). Dar  trebuie să postim nu numai  cu trupul, ci şi cu sufletul. Adică nu numai mâncând de post, ci şi  înfrânându-ne  totodată de  la patimi, păcate şi ispite. Odată cu înfrânarea de la mâncărurile de dulce, să ne silim a ne curăţi nu numai  trupul, ci  şi  sufletul, petrecând  în  rugăciune  şi pocăinţă. Postul  întreg, adevărat şi desăvârşit este deci nu numai cel trupesc, ci şi sufletesc: postul de bucate, împreună cu cel de fapte, postul de mâncare  şi totodată de purtări. Aşa ne îndeamnă Biserica, prin cântările ei din slujbele  Postului  celui  Mare:  «Să  postim,  post  primit,  bineplăcut  Domnului;  postul  cel adevărat este  înstrăinarea de răutăţi,  înfrânarea  limbii,  lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună şi de jurământul mincinos. Lipsirea acestora este postul cel adevărat şi bineprimit».

Iar Sf.  Ioan Gură de Aur zice: «Postiţi? Arătaţi-mi-o prin  fapte. Cum? De vedeţi un sărac, aveţi milă de el; un duşman,  împăcaţi-vă cu el; un prieten  înconjurat de un nume  bun,  nu-l  invidiaţi;  o  femeie  frumoasă,  întoarceţi  capul. Nu  numai  gura  şi  stomacul vostru să  postească,  ci  şi  ochiul,  şi  urechile,  şi  picioarele,  şi  mâinile  voastre,  şi  toate mădularele  trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate şi de hrăpire şi de lăcomie. Picioarele, nealergând  la privelişti urâte şi  în calea păcătoşilor. Ochii, neprivind cu ispitire  frumuseţile  străine…  Gura  trebuie să  postească  de  sudalme  şi  de  alte  vorbiri ruşinoase»

NOTA BENE: O parohie model ar trebui să dețină un afiș, (stend, стенгазета), fie la poarta bisericii sau alt loc public și să afișeze articole catehetice, cum ar fi de exemplu acest cuvânt catehetic.

К записи есть 1 комментарий