versiunea moldoveneasca русская версия


„Mila păcii, jertfă laudei” – partituri și tutorial pentru cor mixt și cor omogen

„Mila păcii, jertfă laudei” – partituri și tutorial pentru cor mixt și cor omogen

4 августа 2026

Mai multe partituri, aici. Diaconul/preotul: Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, Sfânta Jertfă cu pace a o aduce. Strana: Mila păcii, jertfa laudei. Preotul: Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu și Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toți. Strana: Și cu duhul tău. Preotul: Sus să avem inimile. Strana: Avem către Domnul.  

Parteneriat între Biserică și serviciile sociale în sprijinul copiilor vulnerabili

Parteneriat între Biserică și serviciile sociale în sprijinul copiilor vulnerabili

30 июля 2026

MINISTERUL MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE AL REPUBLICII MOLDOVA, AGENȚIA TERITORIALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ NORD-NORD-VEST. Înaltpreasfinţitului Marchel, Arhiepiscop de Bălţi şi Făleşti, Eparhia de Bălţi şi Făleşti. Agenția Teritorială de Asistență Socială Nord-Nord-Vest, intervine cu rugămintea de a susține o inițiativă deosebit de importantă pentru protecția și bunăstarea copiilor rămași fără îngrijire părintească din comunitatea noastră.  

Felicitare pentru părintele Serghei Zubatîi

Felicitare pentru părintele Serghei Zubatîi

28 июля 2026

Preacucernice părinte Serghei! Astăzi, 28 iulie, înălțăm rugăciuni Bunului Dumnezeu, într-un singur glas de laudă și mulțumire pentru aleasă sărbătoare, în care Mântuitorul Hristos ne-a învrednicit să marcăm împreună trei momente deosebit de importante din viața Sfinției Voastre: 50 de ani de viață, 30 de ani de binecuvântată căsătorie și 30 de ani de slujire preoțească. Viața unui preot nu se măsoară doar în ani, ci în rugăciuni rostite, copii botezați, familii binecuvântate, lacrimi mângâiate și suflete îndrumate către Hristos. Aceste trei aniversări... 

Mesaj de felicitare aresat ÎPS Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și al Întregii Moldove, cu prilejul hirotoniei arhierești

Mesaj de felicitare aresat ÎPS Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și al Întregii Moldove, cu prilejul hirotoniei arhierești

20 июля 2026

Înalt Prea Sfințitului Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și al Întregii Moldove, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova. Înalt Prea Sfințite Stăpâne și Părinte duhovnicesc al națiunii, Mitropolit Vladimir! Primiți, rugă-mu-Vă, cordiale felicitări cu însemnata zi a hirotoniei Dvs, zi, în care Bunul nostru Dumnezeu, frumos V-a împodobit cu armoniosul Har al Duhului Sfânt spre a fi călăuză poporului Său credincios, popor, care de veacuri slăvește neîncetat Numele cel Sfânt al Mântuitorului lumii. Pronia lui Dumnezeu, care pe toate le așează spre binele... 

La hramul bisericii „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Bălți

La hramul bisericii „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Bălți

13 июля 2026

Duminică, 12 iulie 2026, când Biserica Ortodoxă i-a prăznuit pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, Înaltpreasfințitul Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești, a săvârșit sfânta Liturghie în biserica cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din municipiul Bălți. La invitația parohului, prot.mitr. Alexandru Paiul, la sărbătoarea hramului au participat un sobor de preoți și diaconi din municipiul Bălți, ctitorii sfântului locaș, precum și numeroși credincioși, veniți să împărtășească bucuria praznicului și să asculte cuvântul de învățătură. Răspunsurile... 

Pășind pe urmele Sfinților Apostoli Petru și Pavel: misiune, martiriu și moștenire.

Pășind pe urmele Sfinților Apostoli Petru și Pavel: misiune, martiriu și moștenire.

12 июля 2026

Pentru acesti doi Apostoli, pricina de lauda nu va afla nimeni mai mare alta, decat lauda, pe care le-a dat-o, Domnul Insusi, fiecaruia. Ca, pe Petru l-a fericit, pentru marturisirea Lui, numindu-l «Piatra» si pe adevarul marturisirii lui a zidit Biserica Sa; iar, pe Pavel l-a numit «Vas ales», care avea sa poarte numele Domnului, inaintea tiranilor si a imparatilor. Dar, iata, alte cateva cuvinte despre aceste slavite capetenii ale Apostolilor. Sfantul Apostol Petru, mai intai, era pescar din Betsaida, la Marea Galileii si se chema Simon, inainte de a se intalni cu Domnul.... 

Tipic pentru duminica a V-a după Rusalii

Tipic pentru duminica a V-a după Rusalii

11 июля 2026

Неделя 6-я по Пятидесятнице. Глас 5-й. Славных и всехвaльных первоверховных апостолов Петра и Павла. Прп. Паисия Святогорца[1]. Бденная служба святых первоверховных апостолов Петра и Павла совершается вместе с воскресной службой Октоиха. Примечание. «Подобает ведати, яко аще случится праздник святых апостол в Неделю, предваряют... 

Un nou sfânt locaș închinat Nașterii Sfântului Ioan Înaintemergătorul a fost târnosit în Eparhia de Bălți și Fălești

Un nou sfânt locaș închinat Nașterii Sfântului Ioan Înaintemergătorul a fost târnosit în Eparhia de Bălți și Fălești

8 июля 2026

Praznicul Nașterii Sfântului Proroc, Înaintemergător și Botezător al Domnului Ioan a fost prilej de aleasă bucurie duhovnicească pentru obștea mănăstirii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Bălți, unde numeroși credincioși, pelerini și oaspeți ai sfântului așezământ monahal s-au adunat pentru a participa la solemnitățile prilejuite de această mare sărbătoare. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi ai eparhiei. Rugăciunea comună, înălțată... 

Rubrica "Din notele Ierarhului"

DIN NOTELE IERARHULUI: Sărbătorile sfinte

Un loc aparte în viața noastră îl ocupă sărbătorile bisericești. Nu întotdeauna conştientizate pînă la capăt, ele totuși ne zguduie pînă în adîncuri, ne opresc din goana deșartă cotidiană, ne readuc la calm, la realitate.
Venite de undeva din adîncul istoriei încărunțite, păstrate cu sfințenie și transmise nouă de străbunii noştri, de cele mai multe ori nu tare luminați de mare știință de carte, ele, sărbătorile sfinte, își păstrează vigoarea chiar pînă acum, în ciuda veacului minunilor electronice. mai mult…

DIN NOTELE IERARHULUI: a doua palmă peste obraz

„Nu vă împotriviți celui rău, iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt” (Mt.5,39). „Iubiți pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc şi rugați-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc” (Mt.5,44). Creația supremă a lui Dumnezeu — omul, chemat să chivernisească cu înțelepciune celelalte făpturi dumnezeieşti (Facere 1, 28), căci dispune de toate cele necesare pentru asta, deseori se face pricina conflictelor cu… semenii săi. Porunca Mîntuitorului Hristos: ,,să vă iubiți unul pe altul…» mai mult…

DIN NOTELE IERARHULUI: Aspirația cerească și cea pămîntească.

Primele raze ale creştinătății — învățătura lui Hristos, în acele timpuri învechite — veneau să împrăştie întunericul necredinței oamenilor care-şi duceau existenţa conducîndu-se de nişte reguli inventate după gustul lor. Și pentru că aspirațiile omului nu întotdeauna corespund cu voința Domnului, Învățătura Creştinească a venit cu îndemnuri, argumentări, uneori chiar cu amenințări, dar şi cu exemple demne de urmat, propunînd oamenilor să-şi însuşească calități dintre cele mai prețioase, întruchipate de diferite persoane. Către aceste calități virtuoase urmau să fie orientate aspirațiile pămînteşti ale trăitorilor acestui pămînt, or, ele au fost şi au rămas să fie aproape de aspirațiile cereşti, urmărind desăvîrşirea noastră morală. mai mult…

Din notele Ierarhului: Mărturisirea creștinească în timpurile noastre

Chiar de la bun început, iubiți creștini, cred că e bine să pătrundem în unele detalii. Mai întîi, țin să vă rog să nu confundați cele două noţiuni: a mărturisi şi a se mărturisi. De aici și cele două sensuri ce țin de mărturisire: a mărturisi înseamnă ,,a aduce la cunoştinţă un adevăr tăinuit sau necunoscut; a spune deschis în față, a declara etc.; a se mărturisi se referă nominal la o persoană care-şi spovedeşte păcatele, îşi destăinuie cele ascunse. Noi ne vom referi aici la mărturisirea creştin-ortodoxă în zilele noastre, care încorporează dovezi, exemple reprezentate nu numai în cuvinte, ci şi de conduita noastră zilnică, modul de adresare, participare sau, dacă vreți, modul de viață, ce, în ultima instanță, dovedeşte apartenenţa omului la credinţa ortodoxă. mai mult…

CHIPUL SI ASEMĂNAREA LUI DUMNEZEU — OMUL. MENIREA ȘI LOCUL LUI ÎN LUME

În centrul istoriei de constituire a Universului (dacă se poate vorbi de o asemenea istorie), se află, incontestabil, actul de creație al lui Dumnezeu — facerea lumii, deci și a omului.
După ce a creat Dumnezeu cerul şi pămîntul, apele și toate ce sînt într-însele, a zis: ,,să facem om după chip şi după asemănarea Noastră, ca să stăpînească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietățile ce se tîrăsc pe pămînt şi tot pămîntul…» (Facere 1. 26, 28). Şi a făcut Dumnezeu din om o creație deosebită de celelalte, înzestrîn- du-l cu alese calități morale, ca, pînă la urmă, să confirme: ,,Cui mai mult i se dă, de la acela mai mult se cere» (Luca 12, 48). mai mult…

Din notele Ierarhului: Nu dispera, mai încearcă

Alergăm în goana mare prin viață, rîvnind mereu să ne depăşim unul pe altul, de parcă ne-am afla într-o neîntreruptă competiție. Depunem eforturi nemăsurate, deși nu suntem permanent siguri pe situație. Suntem robi ai propriilor iluzii, ai închipuirii de mari învingători. Nedorind să ne împăcăm cu gîndul că cele trecute nu se mai întorc, ne lăsăm ușor mîngîiați de-o speranţă neîntemeiată, apărută aşa, din senin. Și „competiția” continuă, nestăvilită, părînd să nu mai aibă capăt, iar noi continuăm să accelerăm viteza. Fiecare dintre noi ne vedem deja jubilînd, cu trofeul învingătorului în mîini! Și cînd iată-iată ne simțim ajunși aproape de limanul rîvnit, Judecătorul (El e și Juriul suprem) anunță: „Fals-start!” Și ne trezim atunci în fața dilemei: mai încercăm sau nu? mai mult…

Crucile de la marginea drumului

Chiar dacă atît de des ne ciocnim de fenomenul morții, oricum nu ne putem obișnui cu el. De fiecare dată, dînsul apare și reapare în accepția noastră acoperit de taină, învăluit de mistere. Omenirea nicicând n-a avut un răspuns unic în privința trecerii omului dintr-o stare a vieţii în alta. Probabil, această diversitate de concepții, opinii a și dus la apariția mulțimilor de tîlcuri, unele din ele fiind de-a dreptul înșelătoare.
În temeiul unor „învățături» care prea puțin au cu adevărata înțelegere a noțiunii de veşnicie, sufletului i se atribuie calități trupești. Iată de ce în Antichitate la îngropare se puneau alături de trupul răposatului și unele obiecte necesare pămînteanului viu. Pe măsura depășirii acestor superstiții, oamenii au început să ofere prioritate altor opinii, care, deși se deosebesc mult de cele din Antichitate, poartă totuși în sine o doză considerabilă de eroare. mai mult…

Unde sunteţi? Ne mai auziți?

Este îmbucurător faptul că și astăzi, precum a fost întotdeauna, omului îi rămîne drag cel decedat şi după ce se călătoreşte. Fiţi siguri, stimați creștini: acest sentiment sfînt, netrecător va înfiora mereu sufletul omului care va rămînea de-a pururi în căutarea răspunsului la vechea şi răscolitoarea întrebare: ce se întîmplă cu cei trecuți, unde pleacă? ne mai aud ei acum, vorbindu-le?
Învăţătura lui Hristos și tradiția bisericească practicată încă de pe timpul sfinților Apostoli vin să toarne lumină peste această taină cu care atît de des ne confruntăm, dar cu care nu putem să ne deprindem. Și asta pentru că trecerea omului în eternitate rămîne o taină pentru noi, dar în privința cărei totuși mai mult…

Din notele Ierarhului: Caut un om.

Cred că veţi fi auzit de acel filozof din Antichitate care, în gălăgioasa piață a Atenei, în plină zi, umbla cu luminarea aprinsă căutînd… un om! Tîlcul pofund al acestei încărunțite de timpuri parabole e descifrat de mult: filozoful căuta un om care ar fi întruchipat condițiile făpturii omenești, cu alte cuvinte, acele calități care i-ar fi justificat pe deplin menirea lui pe acest pămînt.
Probabil, și pe acele timpuri era mare lipsă de oameni adevărați. S-au scurs mii de ani, dar la capitolul acesta puțin s-au schimbat lucrurile. Să admitem că filozoful căuta un om înzestrat cu marele dar al omeniei, această aleasă facultate care o apropie, poate, cel mai mult pe făptura omenească de Dumnezeu. mai mult…

Din notele Ierarhului: Cuvântul – miracol

Cuvîntul scris rămîne acea forță de netăgăduit, capabilă să mîngîie, înseninîndu-l, sau să tulbure dureros sufletul omenesc. Cuvîntul scris, spre deosebire de cel vorbit, înveşnicește evenimentele, reține în amintiri timpul ce se scurge ireversibil, luînd cu sine nu numai cele rele, dar și lucruri de mare preţ, inclusiv viaţa omului.
Forța cuvîntului este miraculoasă: prin cuvînt, Dumnezeu a creat lumea văzută şi nevăzută (Facere 1,1), prin cuvînt oamenii comunică pe viu, de la suflet la suflet, cuvîntul sparge tăceri grele, paralizante, el, cuvîntul, este şi forţa generatoare de acţiuni concrete. Iată de ce, în fața celuia care-şi asumă curajul să scrie stă o mare responsabilitate, condiționată de puterea creatoare și totodată distrugătoare a cuvîntului. La aceasta ne atenționează și Sf. Scriptură: „Din cuvintele tale te vei osîndi ori te vei îndreptăți” (Matei 12,37), mai mult…