versiunea moldoveneasca русская версия


ÎPS Marchel a coliturghisit la jubileul PS Patrocl, Episcop de Dondușeni

ÎPS Marchel a coliturghisit la jubileul PS Patrocl, Episcop de Dondușeni

3 ноября 2026

Marți, 3 noiembrie 2026, Înaltpreasfințitul Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești, a participat la sfânta Liturghie săvârșită în biserica „Sf.M.Mc.Gheorghe” din or. Ocnița, în cadrul căreia a fost marcat jubileul de 50 de ani de la nașterea Preasfințitului Patrocl, Episcop de Dondușeni și Vicar al Eparhiei de Edineț și Briceni. Sfânta Liturghie a fost prezidată de Înaltpreasfințitul Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al Întregii Moldove, înconjurat de membrii Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova, precum și de un numeros sobor de preoți și diaconi.  

Ce este ectenia?

Ce este ectenia?

1 ноября 2026

Ectenia este o rugăciune cu un caracter cu totul aparte. Ea este alcătuită astfel încât să nu obosească prea mult atenția și, în același timp, să o mențină permanent trează. În acest scop, ectenia este împărțită într-o serie de cereri scurte, care sunt întrerupte de răspunsuri și mai scurte, sub forma unor invocații rugătoare: „Doamne, miluiește!” și „Dă, Doamne!”. Denumirea acestei rugăciuni – ectenie (ἐκτενής) – înseamnă „rugăciune stăruitoare, fierbinte, făcută cu râvnă”. În cărțile grecești de cult, această denumire este atribuită,... 

Protoiereul Petru Ciunciuc, secretarul Eparhiei de Bălți și Fălești a primit dreptul de a purta a doua cruce

Protoiereul Petru Ciunciuc, secretarul Eparhiei de Bălți și Fălești a primit dreptul de a purta a doua cruce

30 октября 2026

Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir l-a primit la Palatul Mitropolitan, vineri, 30 octombrie, pe protoiereul Petru Ciunciuc, secretarul Eparhiei de Bălți și Fălești. Pentru slujirea îndelungată, și în virtutea funcției deținute de-a lungul anilor în cadrul administrației eparhiale, părintele Petru a fost decorat cu dreptul de a purta a doua cruce. Totodată, cu prilejul împlinirii vârstei de 65 de ani, i-a fost conferit ordinul „Sfântul Ierarh Gavriil Bănulescu-Bodoni” de gradul II. Protoiereul Petru Ciunciuc a mulțumit Înaltpreasfințitului Vladimir pentru atenția... 

La hramul cuvioasei Parscheva din Bălți

La hramul cuvioasei Parscheva din Bălți

27 октября 2026

În ziua de 27 octombrie 2026, Biserica „Cuvioasa Parascheva” din municipiul Bălți și-a sărbătorit ocrotitoarea spirituală, în prezența Înaltpreasfințitului Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești. La invitația protoiereului mitrofor Petru Ciuciuc, secretarul eparhiei, la sfânta slujbă au fost invitați un mare sobor de preoți, participând și numeroși credincioși. Sărbătoarea hramului a constituit un prilej de rugăciune, de întărire în credință și de comuniune frățească. Prin participarea la sfânta Liturghie, clerul și credincioșii au adus cinstire Sfintei... 

Cine este cuvioasa Parascheva și ce biserici au acest hram?

Cine este cuvioasa Parascheva și ce biserici au acest hram?

26 октября 2026

Aceasta s-a nascut in satul Epivat din Tracia, nu departe de Constantinopol, si a trait pe vremea despartirii Bisericii de la Roma de Biserica soborniceasca ortodoxa (1054). A fost crescuta de parintii ei in teama de Dumnezeu si in deprinderea faptelor bune crestinesti, dar mai cu osebire in deprinderea rugaciunii, a postului si a milosteniei. Nu odata s-a dezbracat de hainele sale cele bune si le-a dat saracilor, imbracand hainele simple ale acelora,  

De ce să credem și în Biserică?

De ce să credem și în Biserică?

23 октября 2026

De ce să credem şi în Biserică? Nu ne este de ajuns credinţa în cele trei persoane ale Sfintei Treimi? Credem şi în Biserică, fiindcă ea este, cum spune Sfântul Apostol Pavel, „Trupul lui Hristos si plinirea Celui ce plineşte toate în toţi” (Efes. 1, 23), având deci într-însa pe Hristos şi pe Duhul Sfânt, cu misiunea de a continua însăşi lucrarea lui Hristos în lume (Matei 28, 19-20; Marcu 16, 15-16; Marcu 10, 45), propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, împărtăşind harul dumnezeiesc şi conducând spre mântuire pe cei care îi aparţin.  

ÎPS Marchel a oficiat sfânta Liturghie în biserica „Cuvioasa Parascheva” din satul Doltu

ÎPS Marchel a oficiat sfânta Liturghie în biserica „Cuvioasa Parascheva” din satul Doltu

17 октября 2026

Sâmbătă, 17 octombrie 2026, Înaltpreasfințitul Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești, a oficiat sfânta  Liturghie în biserica „Cuvioasa Parascheva” din satul Doltu, blagocinia Fălești 1, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Slujba a fost prilejuită de sfințirea bisericii parohiale, eveniment deosebit în viața comunității ortodoxe din localitate. În curtea bisericii, Ierarhul a fost întâmpinat de preoți și numeroși credincioși, veniți să ia parte la acest moment de bucurie duhovnicească. La invitația parohului, prot. Valeriu Musteață, la sfânta... 

Crîmpee, modelări, propuneri, constatări

Crîmpee, modelări, propuneri, constatări

16 октября 2026

„…în urma readucerii activității Consiliului, dar și a întregii comunități parohiale în starea firească a lucrurilor, găsesc cuviincios să repun în vrednicia de paroh pe prot. Roman Orașan, înzestrându-l, în așa fel, cu drepturile și obligațiunile plenipotențiale de Președinte și conducător al obștii creștinești din parohia „Sfîntul Apostol și Evanghelist Ioan” or. Glodeni, exprimându-mi totodată, speranța întemeiată în năzuințele duhovnicești a întregii familii parohiale”. (din discursul ierarhului la adunarea eparhială, trim. III, 2026)  

Rubrica "Din notele Ierarhului"

DIN NOTELE IERARHULUI: Sărbătorile sfinte

Un loc aparte în viața noastră îl ocupă sărbătorile bisericești. Nu întotdeauna conştientizate pînă la capăt, ele totuși ne zguduie pînă în adîncuri, ne opresc din goana deșartă cotidiană, ne readuc la calm, la realitate.
Venite de undeva din adîncul istoriei încărunțite, păstrate cu sfințenie și transmise nouă de străbunii noştri, de cele mai multe ori nu tare luminați de mare știință de carte, ele, sărbătorile sfinte, își păstrează vigoarea chiar pînă acum, în ciuda veacului minunilor electronice. mai mult…

DIN NOTELE IERARHULUI: a doua palmă peste obraz

„Nu vă împotriviți celui rău, iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt” (Mt.5,39). „Iubiți pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc şi rugați-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc” (Mt.5,44). Creația supremă a lui Dumnezeu — omul, chemat să chivernisească cu înțelepciune celelalte făpturi dumnezeieşti (Facere 1, 28), căci dispune de toate cele necesare pentru asta, deseori se face pricina conflictelor cu… semenii săi. Porunca Mîntuitorului Hristos: ,,să vă iubiți unul pe altul…» mai mult…

DIN NOTELE IERARHULUI: Aspirația cerească și cea pămîntească.

Primele raze ale creştinătății — învățătura lui Hristos, în acele timpuri învechite — veneau să împrăştie întunericul necredinței oamenilor care-şi duceau existenţa conducîndu-se de nişte reguli inventate după gustul lor. Și pentru că aspirațiile omului nu întotdeauna corespund cu voința Domnului, Învățătura Creştinească a venit cu îndemnuri, argumentări, uneori chiar cu amenințări, dar şi cu exemple demne de urmat, propunînd oamenilor să-şi însuşească calități dintre cele mai prețioase, întruchipate de diferite persoane. Către aceste calități virtuoase urmau să fie orientate aspirațiile pămînteşti ale trăitorilor acestui pămînt, or, ele au fost şi au rămas să fie aproape de aspirațiile cereşti, urmărind desăvîrşirea noastră morală. mai mult…

Din notele Ierarhului: Mărturisirea creștinească în timpurile noastre

Chiar de la bun început, iubiți creștini, cred că e bine să pătrundem în unele detalii. Mai întîi, țin să vă rog să nu confundați cele două noţiuni: a mărturisi şi a se mărturisi. De aici și cele două sensuri ce țin de mărturisire: a mărturisi înseamnă ,,a aduce la cunoştinţă un adevăr tăinuit sau necunoscut; a spune deschis în față, a declara etc.; a se mărturisi se referă nominal la o persoană care-şi spovedeşte păcatele, îşi destăinuie cele ascunse. Noi ne vom referi aici la mărturisirea creştin-ortodoxă în zilele noastre, care încorporează dovezi, exemple reprezentate nu numai în cuvinte, ci şi de conduita noastră zilnică, modul de adresare, participare sau, dacă vreți, modul de viață, ce, în ultima instanță, dovedeşte apartenenţa omului la credinţa ortodoxă. mai mult…

CHIPUL SI ASEMĂNAREA LUI DUMNEZEU — OMUL. MENIREA ȘI LOCUL LUI ÎN LUME

În centrul istoriei de constituire a Universului (dacă se poate vorbi de o asemenea istorie), se află, incontestabil, actul de creație al lui Dumnezeu — facerea lumii, deci și a omului.
După ce a creat Dumnezeu cerul şi pămîntul, apele și toate ce sînt într-însele, a zis: ,,să facem om după chip şi după asemănarea Noastră, ca să stăpînească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietățile ce se tîrăsc pe pămînt şi tot pămîntul…» (Facere 1. 26, 28). Şi a făcut Dumnezeu din om o creație deosebită de celelalte, înzestrîn- du-l cu alese calități morale, ca, pînă la urmă, să confirme: ,,Cui mai mult i se dă, de la acela mai mult se cere» (Luca 12, 48). mai mult…

Din notele Ierarhului: Nu dispera, mai încearcă

Alergăm în goana mare prin viață, rîvnind mereu să ne depăşim unul pe altul, de parcă ne-am afla într-o neîntreruptă competiție. Depunem eforturi nemăsurate, deși nu suntem permanent siguri pe situație. Suntem robi ai propriilor iluzii, ai închipuirii de mari învingători. Nedorind să ne împăcăm cu gîndul că cele trecute nu se mai întorc, ne lăsăm ușor mîngîiați de-o speranţă neîntemeiată, apărută aşa, din senin. Și „competiția” continuă, nestăvilită, părînd să nu mai aibă capăt, iar noi continuăm să accelerăm viteza. Fiecare dintre noi ne vedem deja jubilînd, cu trofeul învingătorului în mîini! Și cînd iată-iată ne simțim ajunși aproape de limanul rîvnit, Judecătorul (El e și Juriul suprem) anunță: „Fals-start!” Și ne trezim atunci în fața dilemei: mai încercăm sau nu? mai mult…

Crucile de la marginea drumului

Chiar dacă atît de des ne ciocnim de fenomenul morții, oricum nu ne putem obișnui cu el. De fiecare dată, dînsul apare și reapare în accepția noastră acoperit de taină, învăluit de mistere. Omenirea nicicând n-a avut un răspuns unic în privința trecerii omului dintr-o stare a vieţii în alta. Probabil, această diversitate de concepții, opinii a și dus la apariția mulțimilor de tîlcuri, unele din ele fiind de-a dreptul înșelătoare.
În temeiul unor „învățături» care prea puțin au cu adevărata înțelegere a noțiunii de veşnicie, sufletului i se atribuie calități trupești. Iată de ce în Antichitate la îngropare se puneau alături de trupul răposatului și unele obiecte necesare pămînteanului viu. Pe măsura depășirii acestor superstiții, oamenii au început să ofere prioritate altor opinii, care, deși se deosebesc mult de cele din Antichitate, poartă totuși în sine o doză considerabilă de eroare. mai mult…

Unde sunteţi? Ne mai auziți?

Este îmbucurător faptul că și astăzi, precum a fost întotdeauna, omului îi rămîne drag cel decedat şi după ce se călătoreşte. Fiţi siguri, stimați creștini: acest sentiment sfînt, netrecător va înfiora mereu sufletul omului care va rămînea de-a pururi în căutarea răspunsului la vechea şi răscolitoarea întrebare: ce se întîmplă cu cei trecuți, unde pleacă? ne mai aud ei acum, vorbindu-le?
Învăţătura lui Hristos și tradiția bisericească practicată încă de pe timpul sfinților Apostoli vin să toarne lumină peste această taină cu care atît de des ne confruntăm, dar cu care nu putem să ne deprindem. Și asta pentru că trecerea omului în eternitate rămîne o taină pentru noi, dar în privința cărei totuși mai mult…

Din notele Ierarhului: Caut un om.

Cred că veţi fi auzit de acel filozof din Antichitate care, în gălăgioasa piață a Atenei, în plină zi, umbla cu luminarea aprinsă căutînd… un om! Tîlcul pofund al acestei încărunțite de timpuri parabole e descifrat de mult: filozoful căuta un om care ar fi întruchipat condițiile făpturii omenești, cu alte cuvinte, acele calități care i-ar fi justificat pe deplin menirea lui pe acest pămînt.
Probabil, și pe acele timpuri era mare lipsă de oameni adevărați. S-au scurs mii de ani, dar la capitolul acesta puțin s-au schimbat lucrurile. Să admitem că filozoful căuta un om înzestrat cu marele dar al omeniei, această aleasă facultate care o apropie, poate, cel mai mult pe făptura omenească de Dumnezeu. mai mult…

Din notele Ierarhului: Cuvântul – miracol

Cuvîntul scris rămîne acea forță de netăgăduit, capabilă să mîngîie, înseninîndu-l, sau să tulbure dureros sufletul omenesc. Cuvîntul scris, spre deosebire de cel vorbit, înveşnicește evenimentele, reține în amintiri timpul ce se scurge ireversibil, luînd cu sine nu numai cele rele, dar și lucruri de mare preţ, inclusiv viaţa omului.
Forța cuvîntului este miraculoasă: prin cuvînt, Dumnezeu a creat lumea văzută şi nevăzută (Facere 1,1), prin cuvînt oamenii comunică pe viu, de la suflet la suflet, cuvîntul sparge tăceri grele, paralizante, el, cuvîntul, este şi forţa generatoare de acţiuni concrete. Iată de ce, în fața celuia care-şi asumă curajul să scrie stă o mare responsabilitate, condiționată de puterea creatoare și totodată distrugătoare a cuvîntului. La aceasta ne atenționează și Sf. Scriptură: „Din cuvintele tale te vei osîndi ori te vei îndreptăți” (Matei 12,37), mai mult…