DIN NOTELE IERARHULUI: Sărbătorile sfinte
Un loc aparte în viața noastră îl ocupă sărbătorile bisericești. Nu întotdeauna conştientizate pînă la capăt, ele totuși ne zguduie pînă în adîncuri, ne opresc din goana deșartă cotidiană, ne readuc la calm, la realitate.
Venite de undeva din adîncul istoriei încărunțite, păstrate cu sfințenie și transmise nouă de străbunii noştri, de cele mai multe ori nu tare luminați de mare știință de carte, ele, sărbătorile sfinte, își păstrează vigoarea chiar pînă acum, în ciuda veacului minunilor electronice. Mirosind a vechime și împotrivindu-se cu înverşunare reformelor veacului plin de deşertăciuni, ele își păstrează frumoasele podoabe şi farmecul mîngîietor de suflet, trăgînd peste vîltoarea frămîntărilor cotidiene celestul lințoliu al eternităţii.
Zbuciumatul ritm la care este supusă astăzi întreaga societate, mișcarea haotică ce, doar la prima vedere, se crede fără de sfîrşit, veşnica căutare de ceva mai bun și poleit cu mai mult confort — toate acestea prezintă viu interes pînă la un timp, ca, la o anumită etapă, să se ofilească, să-și piardă strălucirea, rămînînd pradă indiferenței. Și numai sărbătorile bisericeşti, blagoslovite de Cel de Sus, își păstrează cu demnitate veşmîntul statorniciei, fără să țină cont de gusturile mereu schimbătoare ale prezentului, de deşertăciunea lumească.
De ce totuşi în lumea asta schimbătoare, zdruncinată de evoluția rapidă a evenimentelor, cînd noul, nedovedind să se învechească, de-acum nu mai prezintă interes, sărbătorile bisericeşti, vechi de cînd lumea, cu conținutul lor îngălbenit de scurgerea veacurilor, totdeauna sunt trăite de către creştini ca întîia oară? Răspundem: pentru că ele sunt păstrătoare de har dumnezeiesc care n-a fost, nu este și nu va fi străin sufletului nostru. Asta le face sfinte şi mereu dorite.
Au sărbătorile noastre bisericești ceva nepămîntesc ce le face ademenitoare. Un Glas etern le cheamă, un Cuget înnoitor le îndeamnă către noi, un Înger le îmbracă în haina veşniciei, scoțîndu-ni-le în față drept călăuză, drept povaţă.
Provenienţa sărbătorilor bisericeşti este de origine duhovnicească. În cel mai fericit mod, ele leagă pămîntul de cer şi omul de Dumnezeu. Sărbătorile aduc linişte cerească pe pămîntul nostru zbuciumat, aduc pace-n suflet și bunăvoinţă, bunătate între oameni. Ele, pe bună dreptate, domnesc ca nişte împărătese maiestuoase peste rutina vieții noastre zilnice. Trecînd prin negura încercărilor regimurilor totalitare, ele şi-au păstrat identitatea, veacuri întregi purtînd mesaj duhovnicesc pentru însetații de sacru şi de dreptate sfîntă.
Un caz aparte, de reală valoare, ar fi atitudinea noastră, a creștinilor, față de sărbătorile bisericești. Pentru că sunt de origine duhovnicească şi leagă, cum spuneam, pămîntul de cer şi omul de Dumnezeu, ele merită toată atenția și străduinţa noastră ce constă în a ne apropia cu viața de Cel sărbătorit, pentru că în asta rezidă, de fapt, esența sărbătorii.
O abatere de la adevărul sacru este opinia unora că sărbătorile bisericeşti pot şi trebuie marcate doar la mese mari cu bucate. E şi acesta un element al sărbătorii, nu negăm. Esența sărbătorii e însă logodirea cugetărilor noastre cu îndemnurile şi învățăturile sfintului sau cu evenimentul sărbătorit. Iar această logodire se realizează cel mai reuşit prin frecventarea slujbelor bisericeşti, citirea Sf. Scripturi şi a vieții sfinților.
Toate acestea, luate în ansamblu, au servit drept izvor de inspirație duhovnicească străbunilor noştri care au supraviețuit, înfruntînd lipsuri şi strîmtorări, doar cu ajutorul lui Dumnezeu, Căruia I-au slujit cu toată firea și întreaga conştiinţă.
Ţine de datoria noastră, a contemporanilor, să păstrăm tradiţia creştinească şi s-o transmitem generațiilor viitoare. E o misiune sfîntă și plăcută lui Dumnezeu de care poporul nostru s-a călăuzit de la începuturi. Vă îndemn s-o prelungim și noi, ținîndu-ne cu toții de tradițiile noastre creştineşti. Adevăr este, cine-şi uită obîrşia n-are de unde, n-are cum să se învrednicească de un viitor demn de menirea ce i-a juruit-o Cel de Sus pe acest pămînt. Dumnezeu să ne ajute.
Din aceași categorie:
- DIN NOTELE IERARHULUI: a doua palmă peste obraz // 5 октября 2022 // 1
- Din notele Ierarhului: Comuniunea cu Dumnezeu // 13 сентября 2022 // 1
- DIN NOTELE IERARHULUI: Aspirația cerească și cea pămîntească. // 31 июля 2022 // 1
- Din notele Ierarhului: Mărturisirea creștinească în timpurile noastre // 1 июля 2022 // 1
- CHIPUL SI ASEMĂNAREA LUI DUMNEZEU - OMUL. MENIREA ȘI LOCUL LUI ÎN LUME // 8 июня 2022 // 1
К записи есть 1 комментарий
Mottoul zilei:
Tipic:
Caută cuvântul:
Arhiva site-ului:
Categorii:
Vizitatori:
Calendarul postărilor
adunare agenda botezul pruncilor Bălți cateheză catehism cazania condoleanțe din notele Ierarhului eparhia felicitări Făleşti Glodeni judecata universală numerotat ora de Religie pangar partituri pilde post predici proloage sfântul Teofan Zăvorâtul sinaxar singerei tipic video viețile sfinților înainte de cununie înfricoșatei judecăți întrebare
(Revista Făclia, 01.2011)