Autonomie doar pe foaie

Chemarea la această treaptă a cuiva din afară, e de fapt o lovitură sub centură și asupra imaginii „mitropoliei basarabiei”. Au autonomie, da episcopii vin din România. Ceva de genul: ”O fi voi buni, da numai conduși de noi!” Sau e altceva la mijloc: Repetarea scenariului din anii 20 ai secolului trecut, când preoții de aici au fost înlocuiți cu preoți din România, astfel forțându-se românizarea populației (sunt cunoscute cazurile când oamenii erau respinși de la Taina Sfintei Spovedanii pentru că nu cunoșteau limba). În aceeași ordine de idei, se cunosc deja tendințe de schimb și de preoți. Tot aici e de menționat și faptul că toți aceștia s-au și retras de frica represaliilor comuniste imediat ce pericolul a bătut la ușă în anii ’40 ai secolului trecut. Păstorii și-au lăsat turma imediat ce lupul a apărut prin preajmă… Probabil, că trebuia să vedem pe viu textul biblic: „Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale. Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpește şi le risipește” (Ioan 10,11-12). mai mult…

Desemnarea unui episcop vicar pentru ”mitropolia basarabiei” din afară

Recenta decizie de a hirotoni un episcop vicar pentru ”Mitropolia Basarabiei” ridică întrebări firești în Republica Moldova. Alegerea unui episcop din afara granițelor țării sugerează o lipsă de încredere chiar din partea Patriarhiei Române față de cei din ”Mitropolia Basarabiei” și la sigur slăbește unitatea acestei entități, și așa lipsită de credibilitate, pe bună dreptate. Sau se dorește acapararea instituțiilor atât cele de Stat, cât și a celor Eclesiastice. Se ridică o întrebare firească: chiar nu s-a găsit în toată Republica Moldova un clericvrednic de a fi hirotonit episcop? E evident că în cadrul unei entități necanonice, vorba de vrednicie nu poate fi, dar cel puțin să se mimeze, ca în cazul lui Veneamin Goreanu. Alegerea unui episcop din afara țării ridică serioase semne de întrebare asupra moștenirii spirituale lăsate de Petru Păduraru. Dacă în interiorul acestei structuri nu există candidați considerați potriviți, ar fi necesară o reflecție profundă asupra valorii duhovnicești și administrative pe care această mitropolie le cultivă în rândul propriului cler, lipsit astfel nu doar de canonicitate, dar după cum se vede și de credibilitate. mai mult…

Scrisoare deschisă către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române: Patriarhia Română pe calea schismei?

După ce au răstignit pe Iisus, ostaşii au luat hainele Lui şi le-au făcut patru părţi, fiecărui ostaş câte o parte, şi cămaşa. Dar cămaşa era fără cusătură, de sus ţesută în întregime. Deci au zis unii către alţii: Să n-o sfâşiem, ci să aruncăm sorţii pentru ea, a cui să fie; ca să se împlinească Scriptura care zice: „Împărţit-au hainele Mele loruşi, şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţii”. Aşadar ostaşii acestea au făcut. (Ioan 19,23-24). 

Preafericite Părinte Patriarh, Înalt Prea Sfințiți și Preasfințiți Părinți, cu profund respect și preocupare față de unitatea Bisericii lui Hristos, doresc să mă adresez Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitor la recentele decizii ce privesc viața bisericească din Republica Moldova.

Biserica este chemată să fie izvor de pace, unitate și comuniune, iar orice decizie trebuie să fie luată cu responsabilitate pastorală și discernământ duhovnicesc. Contextul actual ridică serioase preocupări referitoare la posibilele efecte ale unor astfel de hotărâri asupra stabilității și unității Ortodoxiei în regiune.

Cuvintele Evangheliei pe care le-am citat dintr-u început ne arată că unitatea Bisericii este asemenea cămășii lui Hristos – un întreg ce nu trebuie sfâșiat. Orice acțiune care duce la dezbinare contravine învățăturilor evanghelice și principiilor canonice. mai mult…

Medicamente pentru mândrie

Există trei medicamente pentru mândrie: oamenii, circumstanțele și bolile noastre. Aceste medicamente ajută omul să se smerească în diferite perioade ale vieții. Oamenii sunt cauza cea mai frecventă a smereniei: un soț beat, o soție petrecăreață, un șef rău, un subordonat încăpățânat, un coleg viclean…

Vine la spovedanie o astfel de persoană și spune: „Părinte, ce să fac cu acest om care mă chinuie?” Iar acest om care îți crează probleme ți-a fost trimis în cale pentru ca tu să te smeresti. Și prin această smerire vei recăpăta harul pierdut: Duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei. mai mult…

De ce sf. Antonie este supranumit „cel Mare”?

Acesta era de neam egiptean, din satul Come, de langa vestita cetate Heracleopolis, din Egiptul de Sus. S-a nascut catre 250, invatand de la parinti si de la mosii sai credinta in Hristos, si a trait pe vremea lui Diocletian si Maximian, ajungand pana in zilele binecredinciosului imparat Constantin si a feciorilor lui. Si vazand el viata cea patimasa a tinerilor ce invatau carte, in vremea lui, n-a voit a merge la scoli si stia numai limba lui. Dar parintii lui, oameni cu stare fiind ei, se ingrijeau de cresterea fiului lor si de sora lui, dupa luminile intelepciunii crestinesti, fiind el foarte istet la minte si priceput. Deci, n-avea douazeci de ani cand parintii lui au raposat amandoi, lasandu-l pe Antonie mostenitor al unor averi mari. mai mult…

Semnificația cuvântului „lume” în Biblie

Cuvântul „lume”, în Sfânta Scriptură, are două semnificații. În următoarele citate din Scriptură și în cele asemănătoare lor, prin cuvântul „lume” se subînțelege întreaga omenire: Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea (Ioan 3; 16-17). Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii (Ioan 1; 29).

Al doilea sens, cuvântul „lume” e atribuit oamenilor care își petrec viața în păcat, împotriva voii lui Dumnezeu, care trăiesc pentru ziua de azi, mai mult…

Starea omului în Rai înainte de păcat

În Rai primul om era împodobit cu minte sănătoasă, inimă curată şi voinţă liberă. El însă nu era desăvârşit, căci desăvârşirea se câştigă prin încercare şi deprindere. Ea constă în curăţia păstrată prin împreunălucrarea chipului cu harul de la început. Firea omenească era înfrumuseţată prin părtăşia ei cu Duhul Sfânt (Fac. 2, 7). Numai această părtăşie îi asigura lumina sfinţeniei şi apropierea de Dumnezeu. Mintea lui Adam era într-o continuă înălţare minunată spre Dumnezeu, trupul era liniştit, ferit de orice plăcere vinovată. Nu era încă în el framântarea mişcărilor neorânduite. Sfinţenia primilor oameni nu era desăvârşită, dar mai mult…

Ce este săptămâna albă?

Această ultimă săptămână pregătitoare pentru Postul Mare are o rânduială specială atât din punct de vedere liturgic, dar şi practic. În aceste zile nu se mai mănâncă produse şi preparate din carne. Hrana va exclude carnea, dar produsele lactate, ouă şi peşte se vor putea consuma inclusiv miercurea şi vinerea. Aceasta se face cu înţelepciune, pentru că trecerea lentă spre zilele de post negru din prima săptămână a Postului Mare nu va perturba sănătatea şi buna funcţionare a organismului. În acelaşi sens, deşi miercuri şi vineri se poate mânca şi lactate, ouă, peşte, aceasta se face doar după ajunare. mai mult…

Despre inviolabilitatea vieții umane din momentul conceperii

I. Sfânta Scriptură despre începutul vieții umane
Potrivit Bibliei, viața umană începe în pântecele mamei. Psalmistul și prorocul David vorbește în felul următor despre acțiunea Proniei lui Dumnezeu în dezvoltarea fătului: „Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului. Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârşi şi nici una din ele nu va fi nescrisă.” (Ps. 139:13,15-16) mai mult…

Oare mai există astăzi adevărați creștini?

Un tânăr învățător întreabă: Oare mai există astăzi adevărați creștini?
Sunt, sunt destui. Dacă n-ar fi, s-ar stinge soarele: fiindcă la ce să lumineze o candelă aşa de scumpă unei simple menajerii?
Mi-ar trebui multă hârtie ca să aştern în scris pildele minunate de adevăraţi creştini pe care i-am întâlnit eu însumi în viaţa mea — iar ţie, multă vreme ca să le citeşti şi să-ţi îndulceşti sufletul. Deocamdată, cercetează-te pe tine însuţi în oglinda acestei singure pilde:
Eram anul trecut în Maciva. Aşteptam trenul într-o staţie mică, când am văzut o ţărancă bătrână lângă şine. Faţă bătrânească ofilită, dar luminată cu acea minunată strălucire de taină ce se vede adeseori pe feţele oamenilor duhovniceşti. Am întrebat: mai mult…