Principala » sinaxar » Sfântul Pantelimon – doctorul care L-a descoperit pe Hristos

Sfântul Pantelimon – doctorul care L-a descoperit pe Hristos

În data de 27 iulie/9 august, Biserica ne pune înainte chipul unui sfânt care este cunoscut și iubit în mod deosebit pentru milostivirea sa: Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon. Sfântul Pantelimon a fost medic. El cunoștea suferința omenească, bolile, slăbiciunile și durerile oamenilor. Dar, pe măsură ce L-a cunoscut pe Hristos, a descoperit ceva mult mai profund: omul nu are nevoie numai de vindecarea trupului, ci și de vindecarea sufletului. Și aici se află una dintre cele mai importante lecții ale vieții sale. Sfântul Pantelimon – omul care are milă de toți. Numele „Pantelimon” vine din grecescul Παντελεήμων (Panteleḗmōn) și poate fi înțeles ca „prea milostiv”, „milostiv față de toți”. Este un nume care se potrivește în mod minunat vieții sale. Sfântul nu și-a folosit medicina pentru îmbogățire sau pentru slavă. El îi ajuta pe cei bolnavi și săraci, fără să ceară plată.
Aici putem să ne punem o întrebare simplă: Câtă milă mai avem noi față de aproapele, față de animale, față de toate vietățile pământului? Pentru că putem avea multe cunoștințe, putem avea bani, funcții, case și bunuri, dar dacă nu avem milă, toate acestea nu ne fac oameni mai buni.
Un om poate ști să trateze o boală și totuși să nu știe să aline un suflet. Poate avea medicamente pentru trup, dar să nu aibă un cuvânt bun pentru omul care suferă. Poate să fie priceput profesional, dar să fie sărac în suflet.
Sfântul Pantelimon ne arată că adevărata valoare a unei profesii se vede și în binele pe care îl faci prin ea celorlalți.
Doctorul care L-a descoperit pe adevăratul Doctor – Hristos, Domnul.
Sfântul Pantelimon a ajuns să-L cunoască treptat pe Hristos și să înțeleagă că, dincolo de orice vindecare trupească, există o vindecare mult mai profundă: vindecarea omului de păcat, de egoism și de îndepărtarea de Dumnezeu.
De aceea, Sfântul Pantelimon nu a rămas doar un medic. El a devenit mărturisitor al lui Hristos. Și aici viața lui devine foarte actuală.
Noi trăim într-o lume preocupată foarte mult de sănătatea trupului. Este bine să avem grijă de sănătate. Este bine să mergem la medic, să respectăm tratamentul și să nu neglijăm boala.
Dar există și o întrebare pe care omul modern o uită: „Dar sufletul meu cum este?” Dacă ne doare trupul, mergem la medic. Dacă avem o problemă cu mașina, mergem la mecanic. Dacă se strică un aparat, îl ducem la reparat. Dar, când sufletul nostru este apăsat de ură, de invidie, de mânie, de deznădejde sau de păcat, unde mergem? Și noi nici nu simțim asta, nici nu ne vedem!
Biserica ne spune: vino la Hristos. Spovedește-te. Roagă-te. Împărtășește-te cu vrednicie. Iartă și o să-ți fie bine. Întoarce-te spre Dumnezeu. Pentru că Hristos este Doctorul sufletelor și al trupurilor.
Sfântul Pantelimon nu s-a temut să-L mărturisească pe Hristos. Pentru credința sa, Sfântul Pantelimon a fost prigonit. I s-a cerut să renunțe la Hristos. Dar el nu a acceptat. De ce? Pentru că omul care L-a întâlnit cu adevărat pe Hristos nu mai poate considera credința o simplă formalitate.
Credința nu înseamnă doar să spui: „Sunt botezat, sunt creștin.” Credința înseamnă să trăiești în așa fel încât viața ta să arate că Îl urmezi pe Hristos.
Sfântul Pantelimon ne întreabă astăzi, prin exemplul său: Ce facem noi cu credința pe care am primit-o? O păstrăm doar pentru duminică? Mulți nici asta nu fac! O evidențiem atunci când apar greutățile? Ne rugăm numai când avem nevoie de ceva? Sau Hristos este cu adevărat centrul vieții noastre?
Iubiți credincioși, poate că unii dintre noi venim astăzi înaintea Sfântului Pantelimon cu o anumită suferință. Unii avem probleme trupești. Alții avem oameni bolnavi în familie. Unii purtăm o durere pe care nu o vede nimeni. Alții avem neliniști, frământări sau probleme pe care nu știm cum să le rezolvăm.
Sfântul Pantelimon ne învață să cerem ajutorul lui Dumnezeu. Dar să nu uităm un lucru: cea mai mare minune nu este întotdeauna vindecarea trupului. Uneori cea mai mare minune este ca Dumnezeu să schimbe inima omului. Să transforme ura în iertare. Mânia în răbdare. Egoismul în milostenie. Frica în credință. Deznădejdea în nădejde. Nepăsarea în dragoste. Anume aceste lucruri este forma cea mai superioară de vindecare.
Ce mai putem învăța de la Sfântul Pantelimon? Astăzi putem lua cu noi trei lucruri. Mai întâi: să avem grijă de trup, dar să nu uităm sufletul. Trupul are nevoie de hrană, odihnă și îngrijire. Sufletul are nevoie de rugăciune, de pocăință, de Sfânta Liturghie și de apropierea de Dumnezeu.
Al doilea: să folosim ceea ce avem pentru binele altora. Sfântul Pantelimon avea știința medicinei și a pus-o în slujba oamenilor. Noi poate nu suntem medici. Dar fiecare dintre noi are ceva ce poate oferi: un cuvânt bun, să ofere o mână de ajutor, o vizită, o iertare, o pâine, o rugăciune pentru cei aflați în suferințe, un timp oferit celui singur.
Nu trebuie să avem mult pentru a face bine. Trebuie să avem o inimă milostivă.
Al treilea: să nu ne rușinăm de credința noastră. Sfântul Pantelimon nu și-a ascuns credința atunci când aceasta i-a cerut curaj. Și noi trebuie să-L mărturisim pe Hristos, nu neapărat prin cuvinte mari, ci prin viața noastră. Când iertăm, Îl mărturisim pe Hristos. Când ajutăm, Îl mărturisim pe Hristos. Când refuzăm să răspundem răului cu rău, Îl mărturisim pe Hristos. Când rămânem lângă un om aflat în suferință, Îl mărturisim pe Hristos.
Iubiți credincioși, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon a fost doctor al trupurilor, dar a devenit, prin credința sa, slujitor al vindecării sufletelor. Să-i cerem astăzi să ne ajute, să înțelegem ceva mai mult:
Să avemi o inimă milostivă.
Să ne ajute să nu trecem nepăsători pe lângă suferința altuia.
Să ne ajute să avem grijă de sănătatea trupului, dar mai ales să nu neglijăm sănătatea sufletului.
Și atunci când avem încercări, boli sau necazuri, să nu uităm că Dumnezeu poate lucra prin oameni, prin medici, prin medicamente, prin rugăciune și, mai presus de toate, prin iubirea și mila Sa.
Sfinte Mare Mucenice și Tămăduitorule Pantelimoane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, pentru cei bolnavi, pentru cei întristați și pentru toți cei care aleargă cu credință la mijlocirea ta! Amin.

К записи есть 1 комментарий