Principala » predica » Credință sau nepăsare? Alegerea vieții sau a morții

Credință sau nepăsare? Alegerea vieții sau a morții

În duminica a 24-a după Rusalii, ne continuăm formarea noastră duhovnicească după Evanghelia de la Luca, capitolul 8. Vă readuc aminte că acest capitol cuprinde 5 secțiuni: pilda semănătorului, care s-a tâlcuit cu 3 duminici în urmă; despre Mama şi fraţii lui Iisus; despre potolirea furtunii; despre demonizatul din ţinutul Gherghesenilor, ca s-a citit duminica trecută. În duminica aceasta vorbim despre învierea fiicei lui Iair și vindecarea femeii bolnave de doisprezece ani. Astăzi ne aflăm în fața unei minuni care zdrobește necredința omenească: Domnul nostru Iisus Hristos înviază pe fiica lui Iair, dovedind că El este Stăpânul vieții și al morții, Dumnezeul Cel Viu, Care biruiește putreziciunea.

Vedem în Evanghelie două personaje: Iair, mai-marele sinagogii, un om cu renume, și o femeie bolnavă de doisprezece ani, săracă, părăsită și bolnavă de o hemoragie. Diferență de rang social, dar aceeași nevoie de Hristos. Boala și moartea nu aleg după avuție.
Iair vine și cade la picioarele lui Iisus. E rușinea unui conducător să se plece în fața Celui pe care fariseii voiau să-L ucidă. Și totuși o face. În clipa durerii, se dărâmă mândria, și omul își smerește sufletul. Dar câți dintre noi când vine necazul mare aleargă la Dumnezeu, iar apoi uită să-L iubească pe Domnul din toată inima, din tot cugetul și cu toată puterea?!
Femeia, în schimb, se strecoară în taină și Îi atinge haina. Credința ei este simplă și vie. Și Domnul o vindecă! De ce? Fiindcă ea îL căuta pe Dumnezeu cu inimă smerită.
Dar oare câți vin azi la Hristos așa? Sau doar așteptăm ca El să ne rezolve problemele – fără să vrem schimbare lăuntrică? Nici în biserică nu mai știm să ne rugăm atenți. Acasă scurtăm rugăciunile sau nu le zicem deloc. Ne comportăm urât când ne mâniem, mai trândăvim, pierdem timpul…
Domnul spune: „Nu plângeți; n-a murit, ci doarme.”
Ai auzit, creștine? Moartea pentru omul credincios e somn. Dar pentru cel ce trăiește fără Dumnezeu, moartea e veșnică. Și mai spune Evanghelia că „toți îl luau în râs”. Pe cine? Pe Hristos!
Și azi mulți îL iau în râs, când vorbește de rău Biserica, pe preoți. Și cine bârfește mai mult? — Cei care se împărtășesc foarte rar, cel care în fiecare dimineață nu ia anaforă și aghiasmă, când ne credem „credincioși”, dar fără Hristos în casă și-n inimă. Hristos e mereu izgonit din mijlocul celor care nu duc o viață duhovnicească.
Astăzi, Domnul Iisus ne strigă pe nume, ca pe fetița aceea: „Scoală-te! Ridică-te! Să ne trezim, fraților, să ne sculăm din moartea păcatelor noastre! Scoală-te din lene, din nepăsare. Adu lui Dumnezeu pocăință! Împărtășiți-vă mai des.
Mi-am adus aminte acum că conștiința poate fi de mai multe feluri: ea poate să fie slăbită şi adormită prin nepăsarea omului faţă de datoriile sale; conştiinţa mai poate fi împetrită şi nesimţită; dar ea poate să fie întunecată printr-o viaţă de păcat, dar nu poate să fie nimicită niciodată, fiindcă ea este glasul lui Dumnezeu în noi. Nici cei mai mari făcători de rele nu pot înăbuşi în ei, cu totul, glasul conştiinţei. Ea îi urmăreşte mereu cu mustrările ei, încât mulţi ajung la deznădăjduire şi-şi curm singuri firul vieţii, ca Iuda.
________________________________________
Aplicare practică
• Să ne facem rugăciunea zilnică cu atenție.
• Să ne apropiem de sfânta Spovedanie și Împărtășanie, nu ceremonial, ci cu zdrobire a inimii.
• Să renunțăm la păcat, rupându-ne de rău fără jumătăți de măsură.
• Să ducem credința în casele noastre, prin viață curată, prin milă și iertare.
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, Care ai vindecat pe bolnavi și ai înviat pe fiica lui Iair, privește spre sufletele noastre, moarte de păcat. Pune mâna Ta și asupra noastră, și spune cu putere: „Scoală-te! Ridică-te!”
Întărește credința noastră, curățește-ne de orice necurăție și dă-ne pocăință adevărată, ca să fim vii în fața Ta. Domnului înălțăm slavă în vecii vecilor. Amin.

К записи есть 1 комментарий