Predică în duminica slăbănogului de la Vitezda

mai mult…

Urcușul spre Ierusalim – lecția smereniei

Evanghelia în duminica a 5-a din postul mare (Marcu 10,32-45) ne pune înainte un moment cutremurător : Domnul nostru Iisus Hristos merge spre Ierusalim, spre pătimire, spre Cruce. El le vorbește ucenicilor despre: umilire, suferință, moarte pe Cruce,

Dorința de mărire este ispita noastră.  Această cerere nu este doar a lor… este și a noastră. mai mult…

Postul Mare – timpul ridicării din slăbănogirea păcatului

Evanghelia duminicii a doua din postul mare (Marcu 2:1-12) ne vorbește despre vindecarea unui slăbănog adus înaintea Mântuitorului de patru oameni. Mulțimea era mare și nu puteau intra în casă. Mi se pare că nu întâmplător se citește anume acest fragment din Evanghelie în postul mare, pentru a ilustra starea din Biserică, și anume prezența mulțimii de oameni la sfânta Liturghie. Atunci prietenii slăbănogului s-au urcat pe acoperiș, l-au desfăcut și au coborât patul cu bolnavul înaintea Domnului.
Și Evanghelia spune un lucru foarte important: „Văzând Iisus credința lor…”. Nu doar credința bolnavului, ci credința tuturor celor care l-au adus. Iar primul cuvânt al Mântuitorului a fost: „Fiule, iertate îți sunt păcatele tale.” mai mult…

La porțile Raiului: de la neascultare la pocăință

Duminica izgonirii lui Adam din Rai, este cea mai dureroasă și rușinoasă pagină din Biblie, dar din mila bunului Dumnezeu, este în același timp, o pagină plină de nădejde. Îl vedem pe Adam stând în fața porților închise ale Raiului, plângându-și căderea. Nu este doar istoria lui. Este istoria fiecăruia dintre noi.
Cartea Facerii ne spune că Dumnezeu l-a așezat pe om în grădina Edenului, în comuniune, în lumină, în pace. Dar prin neascultare, omul a pierdut această stare. Nu Dumnezeu l-a îndepărtat cu răutate, ci păcatul l-a despărțit de izvorul Vieții.
mai mult…

Pregătirea pentru întâlnirea cu Hristos

În duminica Înfricoșatei Judecăți (Matei 25, 31–46), sfânta Biserică ne pune înainte una dintre cele mai cutremurătoare pagini din sfânta Evanghelie: judecata cea de apoi. Este momentul în care Fiul Omului „va veni întru slava Sa” și va despărți pe oameni precum păstorul desparte oile de capre.
Dacă vrem să înțelegem mai bine ce înseamnă această judecată, să ne gândim la o situație omenească: când cineva primește o citație și este chemat la procuratură în calitate de învinuit. În clipa aceea, inima începe să bată mai tare. Gândurile se adună. Îți trec prin minte toate faptele tale. Te întrebi: „Ce am făcut greșit? Ce dovezi au? Ce voi răspunde?” mai mult…

Drumul întoarcerii de la risipire, la iubirea Tatălui

Duminica fiului risipitor (Luca 15, 11–32) este una dintre cele mai adânci și mai mișcătoare pagini ale sfintei Evanghelii. În această parabolă, Mântuitorul Iisus Hristos ne descoperă, cu o simplitate tulburătoare, cine este Dumnezeu și cine suntem noi înaintea Lui. Fiul mai mic cere partea de avere ce i se cuvenea. În limbajul vremii, aceasta înseamnă o ruptură: este ca și cum i-ar spune tatălui său: „Nu mai pot să te rabd, nu mai pot să te suport. Gata ne despărțim”. – Aceste cuvinte vă amintește de cineva? Plecarea lui este și fizică, și mai ales una lăuntrică. El părăsește casa părintească, adică locul comuniunii, al ascultării și al iubirii, pentru o viață trăită după propria voință. Așa trăiesc majoritatea oamenilor – după propria voință, și nu după voia și Legea lui Dumnezeu. mai mult…

Îndreptățirea de sine – cea mai subtilă ispită

Duminica vameșului și a fariseului (Matei 27,16-20) ne așază la începutul perioadei Triodului și ne cheamă să privim cu atenție temelia pe care urmează să zidim întreaga noastră nevoință duhovnicească. Această temelie este smerenia, nu ca virtute izolată, ci ca stare lăuntrică ce dă valoare și adevăr tuturor celorlalte virtuți. Domnul ne vorbește despre doi oameni care s-au suit la Templu să se roage: un fariseu și un vameș. Amândoi fac același lucru bun: se roagă. Amândoi stau înaintea lui Dumnezeu. Diferența nu este în faptele lor exterioare, ci în felul în care se prezintă înaintea lui Dumnezeu. mai mult…

Când lumina intră în întuneric

Evanghelia în duminica după Botezul Domnului (Matei 4,7-13) ne arată primii pași publici ai Mântuitorului Iisus Hristos după botezul său în Iordan. După arătarea Sfintei Treimi la Iordan și după ispitirea din pustie, Hristos începe propovăduirea Evangheliei, iar primul Său cuvânt către oameni este acesta: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor.” Acest cuvânt nu este doar începutul predicii lui Hristos, ci este temelia întregii vieți creștine. Mântuitorul continuă cu mesajul sf. Ioan Botezătorul. 1. Lumina vine în locul întunericului. Evanghelistul Matei ne spune că Iisus a mers să locuiască în Capernaum, „în ținutul lui Zabulon și Neftali”, împlinind profeția lui Isaia: „Poporul care ședea în întuneric a văzut lumină mare.” (Isaia 8,22-23; 9,1; 29,18; 42,7; 49,9; 50,10; 58,10) mai mult…

Gătiți calea Domnului!

Duminica înainte de Botezul Domnului ne prezintă începutul Evangheliei (Marcu 1:1,-8) lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Nu vedem încă minuni, nu auzim încă predica de pe munte, ci suntem conduși în pustie, acolo unde se aude glasul unui om trimis de Dumnezeu: Sfântul Ioan Botezătorul.
Această duminică este una a pregătirii. Ne aflăm înaintea marelui praznic al Botezului Domnului și Biserica ne cheamă să ne pregătim nu doar exterior, ci mai ales lăuntric, prin pocăință, trezvie și smerenie. mai mult…

Când averea devine lanț

Evanghelia duminicii a 30-a după Rusalii (Luca 18,18-27 și textele paralele din Matei 19,16-26; Marcu 10,17-27) ne pune înainte una dintre cele mai frumoase întâlniri dintre om și Hristos: întâlnirea tânărului bogat cu Mântuitorul. Este o pericopă care nu vorbește doar despre bogăție, ci mai ales despre alegere și atașament, despre ceea ce ocupă locul central în inima omului. Tânărul nu este un păcătos fățiș. Dimpotrivă, este un om evlavios, religios, respectuos. Vine, îngenunchind (Mc.10,17), cu sinceritate și întreabă:
„Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”

mai mult…