„Vedeți, nimeni să nu știe” – Fuga de slava deșartă

Pericopa Evangheliei din duminica a VII-a după Rusalii ne prezintă una dintre minunile discrete ale Mântuitorului: vindecarea a doi orbi. Dar ceea ce surprinde cel mai mult este porunca pe care Hristos le-o dă imediat după ce le redă vederea: „Vedeţi, nimeni să nu ştie” (Matei 9,30). Aceasta este esența smereniei și o lecție profundă despre fuga de slava deșartă, păcatul atât de subtil, dar extrem de primejdios pentru mântuirea noastră. Ce este slava deșartă? Definiție duhovnicească: Slava deșartă este slava omenească, pe care, dacă cineva o primește pe pământ, pierde slava cea cerească. Ea este dorința de a fi văzut, lăudat, admirat pentru ceea ce faci, chiar și în cele spirituale. Chiar și între oameni, lauda de sine e urâtă. mai mult…

Știind Iisus gîndurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre?

În multe locuri ale Sfintei şi dumnezeieştii Scripturi aflăm că Dumnezeu cel a-toate-ştiutor ştie gîndurile oamenilor şi vede mai înainte toate cele ce vom face şi vom gîndi noi. Acest lucru îl arată şi psalmistul care zice: Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi (Psalm 138, 16). Prin proorocul Ieremia, Dumnezeu arată acelaşi lucru, zicînd: Eu sînt cel ce cerc inimile şi ispitesc rărunchii ca să dau fiecăruia după căile lui şi după roadele isprăvilor lui (Ieremia 11, 20; 17, 10; 20, 12). Proorocul David la fel zice: Cel ce cerci inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte (Psalm 7, 9).Aşadar, fraţii mei, nu trebuie să ne mirăm că Dumnezeu ştie gîndurile noastre, ci mai ales, să ne temem de Dumnezeu, fiindcă El nu numai că ştie gîndurile noastre, ci şi pedepseşte păcatele ce nu le vom mărturisi la duhovnic şi nu ne vom pocăi de ele, păzindu-ne mintea de gîndurile rele. mai mult…

Lumina care tulbură întunericul

Evanghelia acestei duminici ne pune înainte o scenă cutremurătoare: doi oameni, posedați de duhuri necurate, trăind în morminte, înspăimântând întreaga regiune a Gherghesenilor, sunt vindecați de Mântuitorul Hristos. Este o lecție adâncă despre războiul dintre lumină și întuneric, despre prezența reală a diavolului în lume, dar și despre mila necuprinsă a lui Dumnezeu, Care nu se teme să pășească în cele mai întunecate colțuri ale existenței noastre ca să ne mântuiască.
mai mult…

Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu

„Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci zi numai cu cuvântul și se va tămădui sluga mea.” (Matei 8, 8) Iubiți frați și surori în Hristos, Evanghelia de astăzi ne înfățișează una dintre cele mai tulburătoare întâlniri din viața pământească a Mântuitorului – întâlnirea cu un sutaș roman, un păgân prin neam, dar un credincios prin inimă. Această pericopă evanghelică, deși scurtă, este plină de adâncime teologică și de învățătură pentru viața noastră de zi cu zi.

Vedem astăzi o minune care s-a săvârșit de la distanță, prin puterea unui singur cuvânt dumnezeiesc, dar și o minune care a pornit din smerenia și dragostea unui om față de sluga sa. mai mult…

Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui

În duminica a treia după Rusalii, sfânta Evanghelie ne cheamă să ne îndreptăm inima și mintea către cele cerești și să nu ne îngrijorăm peste măsură pentru cele pământești. Mântuitorul Iisus Hristos ne arată astăzi că „nimeni nu poate sluji la doi domni” – adică, nu putem să fim cu inima și în cer și, în același timp, lipiți doar de pământ. Domnul vorbește despre ochiul trupului care luminează trupul și despre ochiul sufletului – adică mintea și inima omului – care luminează viața întreagă. Dacă privirea noastră este curată, adică dacă gândurile și dorințele noastre sunt după voia lui Dumnezeu, atunci toată viața noastră va fi luminată. Dar dacă inima noastră este plină de dorințe lumești, adică: de stres, de neliniște, de zgârcenie, de grijă excesivă pentru mâncare, haine și avere, atunci sufletul se întunecă. mai mult…

Ascultarea care deschide cerurile

În duminica a 2-a după Rusalii, Biserica ne pune înainte o Evanghelie cu un adânc înțeles duhovnicesc – pescuirea minunată. O Evanghelie despre puterea Domnului, dar mai ales despre ce se întâmplă când omul ascultă de Hristos, chiar și atunci când nu mai are nicio speranță. Simon Petru și ceilalți pescari sunt obosiți, dezamăgiți, cu năvoadele goale, dar, la cuvântul Domnului, aruncă mrejele încă o dată – și se petrece minunea. Pe malul lacului Ghenizaret începe o poveste nouă: pescari de pește devin pescari de suflete. mai mult…

Chemarea la sfințenie

Iubiți credincioși, duminica de astăzi, prima după Pogorârea Duhului Sfânt, este închinată Tuturor Sfinților, cunoscuți și necunoscuți. Este o zi care ne amintește că scopul vieții noastre nu este altul decât sfințenia. Biserica, ca o mamă duhovnicească, a rânduit această duminică imediat după Cincizecime pentru a arăta rodul venirii Duhului Sfânt în lume: omul poate deveni sfânt. Citim în Sfânta Scriptură: „Sfinți să fiți, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sfânt sunt” (Levitic 19, 2). Iar Mântuitorul zice: „Fiți dar voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este” (Matei 5, 48).

Așadar, nu doar preoţii şi monahii, mucenicii ori marii ierarhi sunt chemați la sfințenie, ci fiecare creștin. Chemarea la sfințenie este universală, iar această Duminică ne aduce în față a celor, care au răspuns cu toată inima lui Hristos. mai mult…

Predică în duminica întoarcerii lui Zaheu

A fost o vreme când era nevoie de jertfe, fiindcă acestea erau preînchipuire a singurei Jertfe adevărate, a Jertfei pe Cruce de pe Golgota — dar după ce s-a săvârşit această înfricoşată şi ultimă Jertfă, vechile jertfe au încetat şi a venit o eră nouă, era milostivirii şi a dragostei, pe care a adus-o pe pământ Domnul Iisus Hristos. mai mult…

Întâmpinarea Domnului — credincioşie şi împlinire

mai mult…

Evanghelia despre vindecarea minunata a orbului din nastere

Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu esti Dumnezeu, Care faci minuni! (cf. Psalm 76:13,14). Nu sunt ochi care sa vada toate aceste minuni, nici limba care sa le poata numara, nici minte care sa le inteleaga. Ochii au vazut; ei au vazut si au sfarsit in moarte. Limba a numarat si si-a pierdut graiul. Mintea a cugetat si a fost cuprinsa de uitare. Cine poate cunoaste minunile, fara sa cunoasca pe Facatorul de minuni? Si cine poate sa-L vada pe Facatorul de minuni si sa ramana viu? mai mult…