Lumina care tulbură întunericul
Evanghelia acestei duminici ne pune înainte o scenă cutremurătoare: doi oameni, posedați de duhuri necurate, trăind în morminte, înspăimântând întreaga regiune a Gherghesenilor, sunt vindecați de Mântuitorul Hristos. Este o lecție adâncă despre războiul dintre lumină și întuneric, despre prezența reală a diavolului în lume, dar și despre mila necuprinsă a lui Dumnezeu, Care nu se teme să pășească în cele mai întunecate colțuri ale existenței noastre ca să ne mântuiască.
Evanghelistul Matei ne spune că Mântuitorul a venit în ținutul Gherghesenilor și a fost întâmpinat de doi demonizați care ieșeau din morminte, „cumplit de furioși, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea”. Diavolii strigă la El: „Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești?” (Matei 8, 29).
Acest strigăt demonstrează ceva crucial: recunoașterea dumnezeirii lui Hristos de către diavoli. Știau Cine este și tremurau. Dar mai știm și că, în ciuda acestei cunoașteri, nu-L iubeau, ci se temeau de El. Aici vedem o diferență fundamentală între a-L cunoaște pe Dumnezeu și a-L iubi cu adevărat.
Atunci când Hristos le îngăduie duhurilor rele să intre în turma de porci, iar aceasta se aruncă în mare și piere, se descoperă în același timp și firea autodistructivă a răului. Când omul este posedat de păcat, de patimi, de ură sau de întuneric, sufletul nu mai e în viață, ci își caută pieirea.
Dar poate cel mai cutremurător moment din această Evanghelie nu este posesia, nici vindecarea, ci reacția oamenilor din Gherghesa. În loc să se bucure că cei doi au fost eliberați, locuitorii vin și-L roagă pe Iisus să plece din ținutul lor. De ce? Pentru că le pierise turma de porci. Aici avem imaginea unei lumi care preferă lucrurile materiale, confortul, banii, în locul mântuirii și a prezenței dumnezeiești.
Iubiți frați și surori, ținutul Gherghesenilor este mai mult decât un loc geografic, este o stare duhovnicească. Uneori împătimiții alungă pe Hristos de teama de a pierde ceva: plăcerile păcătoase, confortul păcatului, prietenia cu lumea. Când refuzăm pocăința, când alegem să nu mergem la biserică, când nu iertăm, noi spunem – fără cuvinte – „Doamne, pleacă de la mine!” „N-am nevoie de Tine”…
Cei doi demonizați au fost eliberați nu pentru că au cerut, ci pentru că Domnul i-a miluit. Și noi avem nevoie de această eliberare. Mulți dintre noi purtăm în noi gânduri necurate, patimi, răni din trecut, frici, invidii, judecăți. Să nu-L alungăm pe Hristos, ci să Îl chemăm cu smerenie: „Doamne, intră la mine în casa mea!”
Rugăciune finală. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel Care ai venit în ținutul Gherghesenilor nu ca să osândești, ci ca să eliberezi, vino și-mi călăuzește viața mea! Te rog, luminează întunericul gândurilor mele, curățește simțirile și aprinde în inima mea dorința de a-Ți sluji cu credință. Nu vreau să fiu dintre cei care Te alungă pentru că le tulburi păcatele, ci vreau să fiu dintre cei ce Te recunosc ca Domn și Dumnezeul meu. Amin.
Din aceași categorie:
- Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu // 5 июля 2025 // 1
- Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui // 28 июня 2025 // 1
- Ascultarea care deschide cerurile // 21 июня 2025 // 1
- Chemarea la sfințenie // 15 июня 2025 // 1
- Predică în duminica întoarcerii lui Zaheu // 1 февраля 2025 // 1
К записи есть 1 комментарий
Mottoul zilei:
Tipic:
Caută cuvântul:
Arhiva site-ului:
Categorii:
Vizitatori:
Calendarul postărilor
adunare agenda botezul pruncilor Bălți cateheză catehism cazania condoleanțe din notele Ierarhului eparhia felicitări Făleşti Glodeni judecata universală numerotat ora de Religie pangar partituri pilde post predici proloage sfântul Teofan Zăvorâtul sinaxar singerei tipic video viețile sfinților înainte de cununie înfricoșatei judecăți întrebare
Eparhia de Bălți și Fălești