O slujbă de rămas bun

Un tânăr preot a fost trimis în prima sa parohie. Era plin de entuziasm, de bucurie: dorea cu adevărat să slujească acelei comunităţi şi ca aceasta să fie plină de credinţă și de viaţă. Spre dezamăgirea sa, aproape nimeni nu venea la sfânta Liturghie, iar viaţa spirituală a comunităţii lăsa mult de dorit. A mers pe la fiecare familie, din casă în casă, vorbind cu fiecare, dorind să trezească interesul credincioşilor săi: mulţi i-au replicat însă că Biserica era deja moartă mai mult…

Despre păcatul lucrului în zi de duminică

Un țăran lucra într-o zi de Duminică la câmp, în timp ce consăteanul lui credincios se ducea la sfânta biserică. Primul începu a-și bate joc de vecinul lui, considerându-l habotnic. Însă credinciosul îi spuse:

– Prietene, ce ai spune dacă eu aș avea 7 galbeni și aș da 6 galbeni unui cerșetor, pe care l-aș întâlni în drumul meu?

– Aș spune că ești foarte darnic, răspunse țăranul necredincios, puțin ironic.

– Dar ce-ai spune dacă acest cerșetor, în loc să-mi mulțumească, mi-ar cere și pe al șaptelea? mai mult…

Cât de mare este Dumnezeu?

Un copil isi intreaba tatal:
— Cat de mare este Dumnezeu?
Privind cerul, tatal lui vede un avion si-l intreaba:
— Care-i marimea acelui avion?
— Este foarte mic, abia se vede, raspunde copilul.
Atunci tatal isi duse copilul in aeroport mai mult…

De ce nu trebuie să știm viitorul

Trăia odată într-un sat un bătrân foarte sărac. Dar chiar și regii îl invidiau pentru că avea ceea ce nu poseda nimeni din împrejurimea sa: un cal alb, atât de frumos încât ți se tăia respirația când îl zăreai. Mulți doreau să-l cumpere, dar bătrânul refuza spunând:
– Pentru mine acest cal nu este un simplu cal. E mai mult ca un prieten. Cum pot să-l vând?
Dar într-una din zilele următoare, când s-a îndreptat spre grajd, bătrânul a vazut că i-a dispărut calul. Toți sătenii s-au adunat și au început să-l condamne: mai mult…

Pildă: păcatul osândirii

Trăiau undeva nişte oameni foarte păcătoşi, alături de alţii, foarte drepţi. A trecut multă vreme. Păcătoşii au murit, şi pentru că nu s-au pocăit, au mers în iad. Au murit şi cei drepţi. Şi pe ei Dumnezeu i-a trimis în iad. Păcătoşii au fost foarte miraţi când i-au văzut pe cei drepţi împreună cu ei, în locul de osândă. Şi i-au întrebat:„Noi am greşit şi nu ne-am pocăit şi din acest motiv ne aflăm în iad; dar voi, drepţi fiind, care n-aţi săvârşit faptele noastre, ce căutaţi aici?” Drepţii le-au răspuns: „Voi greşeaţi şi noi vă osândeam.” mai mult…

Of, Adame de ce ai greșit?

Într-un sat, un țăran și femeia sa aveau grijă de mica lor grădină. Omul se tot plângea și zicea: — Of, Adame, de ce ai greșit, că de nu ai fi greșit tu, n-ar mai fi trebuit ca astăzi noi să ne câștigăm pâinea în sudoarea frunții! Într-o zi, trecând pe lângă casa lui un boier îi aude plânsul, vine către el și-i zice:

— De ce te plângi, omule? mai mult…

Pildă: Vinovatul dovedit

Demult, trăia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Dar, într-o zi, lui i se păru că sunt cam uşoare bucăţile de unt pe care tocmai le cumpărase de la un ţăran şi le aşeză pe cântar. Când colo, ce să vezi?! În loc de 1 kg, cât trebuia să aibă o bucată, fiecare cântărea doar 800 de grame. Supărat foc, omul s-a dus degrabă la judecătorie, spunând că ţăranul înşală lumea şi cerând, bineînţeles, pedepsirea acestuia. mai mult…

Pildă: să nu fii ca fareseul comparându-te mereu cu alții

O cioara traia in padure si era absolut multumita de viata sa. Insa intr-o zi a vazut o lebada… “Aceasta lebada este atat de alba”, s-a gandit cioara. “Si eu sunt atat de neagra. Aceasta lebada trebuie sa fie cea mai fericita pasare din lume.” Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gandea. mai mult…

Lumea poate să vadă un păcătos, dar Dumnezeu îl vede luptător

Trăia odată în Muntele Athos un călugăr, care locuia în Karyes. El bea şi se îmbăta în fiecare zi, scandalizând pelerinii. În cele din urmă a murit, iar acest lucru i-a uşurat pe o parte dintre credincioşi, ei mergând şi spunându-i încântaţi părintelui Paisie Aghioritul că s-a rezolvat în cele din urmă această problemă uriaşă. mai mult…

Pilde despre orbi.

Oarba care vede. Într-o ţară trăia o femeie care până pe la patruzeci de ani dusese o viaţă păcătoasă. Cu toate că avea ochi trupeşti buni, ea nu vedea cu duhul. Era o oarbă sufleteşte şi, din pricina aceasta, ducea o viaţă ticăloasă. Ducând o asemenea viaţă, s-a îmbolnăvit şi şi-a pierdut vederea. Atunci s-a petrecut o minune.
A început, în orbirea ei, să vadă bine cu ochiul lăuntric.
Şi şi-a văzut, astfel, toate păcatele mai dinainte.
Într-o zi, nişte vecini o căinau, zicându-i: — «Sărmana de tine!»
Ea însă, le-a răspuns: mai mult…