Mesajul Preasfințitului Marchel, Episcop de Bălți și Fălești în legătură cu vaccinul împotriva noului covid-19.

        Mesajul meu este adresat preoțimii Eparhiei de Bălți și Fălești, a Bisericii Ortodoxe din  Moldova.

         Cinstiți părinți, mă văd impus de situație să revin în fața sfințiilor voastre din nou, și vă propun acestă întîlnire pentru a discuta pe maginea unui subiect deja învechit, este vorba despre vaccinare…

Vorba e că chiar zilele trecute cineva a postat în rețelele de socialializare precum că îndemnul Episcopului Marchel, îndemnul care cheamă întreaga lume la o vaccinare totală motivînd că chiar și Episcopul Marchel a conștientizat necesitatea pentru vaccinarea totală, care este salvarea din oricare nevoie, de orice nenorocire.

Vreau chiar din start să dezmint această declarație, și să vă spun sus și tare ACESTE CUVINTE NU ÎMI APARȚIN.

 

mai mult…

Unde s-a prăpădit smerenia?

Smerenia este haina lui Dumnezeu, spune Sfîntul Isaac Sirul, iar înomenindu-se prin ea acoperă slava Sa ca să nu fie arsă zidirea la vederea Lui. Sfinţii Părinţi disting între feluri de smerenie şi de mîndrie, în raport cu omul şi cu Dumnezeu. Smerenia începe cu iubirea faţă de semeni şi implică recunoaşterea faptului că sursa întregii noastre vieţi biologice şi spirituale este exterioară, este Dumnezeu. Nu este însă doar un act comprehensiv, de înţelegere raţională, ci de cunoaştere prin încercări şi lupte de dobîndire a virtuţilor.

În funcţie de criteriul duhovnicesc luat în consideraţie, smerenia prezintă mai multe aspecte. După subiectul raportării, omul cu Dumnezeu, distingem două trepte. În acest sens, Sf. Părinți explica: «Smerenia cea dintâi constă în a socoti cineva pe fratele său mai înţelept decât pe sine şi întrecându-l pe el în toate şi, simplu grăind, aşa cum a zis sfântul acela (Apostolul Pavel), în a se socoti pe sine mai jos decât toţi. Iar a doua smerenie constă în a pune pe seama lui Dumnezeu toate isprăvile. Aceasta este smerenia desăvârşită a sfinţilor (…) Aceasta se naşte în chip firesc în suflet din lucrarea poruncilor. Astfel, sfinţii, cu cât se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât se văd pe ei mai păcătoşi». Iar Sfântul Ioan Casian întăreşte acest adevăr: «Nimeni nu poate atinge ţelul final al desăvârşirii, adică al curăţiei, decât numai printr-o umilinţă adevărată, pe care o arată mai întâi faţă de fraţi şi apoi chiar lui Dumnezeu».

mai mult…

De sărbătoarea ,,Bunei Vestiri” , Preasfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești a oficiat Sfînta Liturghie la catedrala episcopală ,, Sf.Împ. Constantin și Elena” din or. Bălți.

Bucură-te, zice, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine.

Troparul Bunei Vestiri:

Astăzi este începutul mîntui­rii noastre şi arătarea Tainei ce­lei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face şi Gavriil Harul Îl binevesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu Dînsul, Născătoarei de Dum­nezeu să-i strigăm: Bucură-te, cea Plină de har, Domnul este cu tine!

mai mult…

Acatistul ,,BUNEI VESTIRI”…

    Acatistul ,,BUNEI VESTIRI”

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie Împărăția Ta, fie voia Ta, precum în Cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

mai mult…

Vineri, în a treia săptămînă a Postului Mare, Preasfinţitul Marchel, Episcop de Bălţi şi Făleşti a săvîrşit Liturghia Darurilor mai înainte Sfinţite, la catedrala episcopală      ,,Sf. Împ. Constantin şi Elena» din or. Bălţi.

În plăcuta armonie liturgică, de sanul diaconiei sa învrednicit ipodiaconul Nicolae Grumeza.

Ca consecinţă, Ierarhul a rostit un cuvînt blagorodnic creştinilor adunaţi la rugăciune şi noului diacon, care are obligaţiune de a respecta întreg mesajul Jurămîntului (diaconesc/preoţesc), şi de a fi un slujitor rîvnitor şi păstrător a poruncilor Dumnezeieşti.

Despre pocăinţă…

Adevărata pocăinţă este schimbarea minţii pentru propriile acţiuni, o schimbare a vieţii morale, o schimbare spre mai bine, o lepădare totală de viaţa anterioară şi de păcat, o dorinţă neclintită de practicare a virtuţilor, o unificare desăvârşită a propriilor voiri cu voia dumnezeiască. De aceea, pocăinţa este renaşterea morală a omului şi punctul de plecare pentru o viaţă nouă şi virtuoasă.

După cuvîntul Sfîntului Ioan Damaschin, pocăinţa este întoarcerea de la viaţa după fire la viaţa împotriva firii, de la diavol la Dumnezeu prin asceză şi nevoinţă; mai mult, ea este o întoarcere de bună voie de la păcate la virtuţile opuse acestora. Semnele pocăinţei sunt remuşcarea şi schimbarea minţii, în vreme ce însuşirile pocăinţei sunt zdrobirea inimii, lacrimile, respingerea păcatului şi iubirea virtuţilor. Este necesar ca pocăinţa să fie sinceră. Este sinceră atunci când este însoţită de zdrobirea inimii. Dar sinceritatea vine din zdrobirea inimii, de din dispoziţia de a împlini   Dreptatea Dumnezeiască şi de mărturisirea propriilor păcate.

mai mult…

Nici ispitele diavolului şi nici pildele proaste ale celor răi, nu justifică şi nu acoperă păcatele noastre…

Diavolul e rău, recunosc, dar rău pentru el însuşi, nu pentru noi, dacă suntem cu băgare de seamă. Aceasta-i firea răutăţii, nu-i pericol decât acelora care şi-o însuşesc.

Dumnezeu a îngăduit înadins ca cei răi să fie amestecaţi cu cei buni. El n-a dăruit un alt pământ celor răi, şi a amestecat pe unii cu alţii, săvârşind astfel o lucrare de un mare folos. Cei buni îşi dovedesc vrednicia în mijlocul acelora care-i trag de la calea dreaptă spre rău. Căci „trebuie” – este zis – „ca să fie între voi rătăciri, ca acei statornici să se vădească printre voi”.

Iată pentru ce Dumnezeu a îngăduit pe cei răi în lume: ca astfel cei buni să capete o strălucire încă şi mai vie. Vedeţi de câtă învrednicire se pot ei bucura? Iar aceasta nu le vine de la cei răi, ci de la propria vrednicie…

Acelaşi temei este când e vorba despre diavol. Dumnezeu l-a îngăduit pentru a vă face mai băgători de seamă, ca să dea o mai mare strălucire luptătorului, o mai straşnică măreţie luptei. mai mult…

Hotărîrea comisiei de sănătate publică …

Biserica Ortodoxă din Moldova, și-a luat rămas bun de la „ un om onest și un duhovnic mărturisitor” părintele Mihail DUBENCO…

Preasfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești a petrecut în ultimul drum pe nou-adormitul Părintele Mihail DUBENCO, parohul Bisericii ,,Sf.Ier. Nicolae» din satul Drăgănești r-nul Sîngerei.

În mesajul de condoleanțe rostit, Preasfinția Sa a spus că Părintele Mihail lasă posterității imaginea celui mai simplu, prietenos și iubitor duhovnic.

Ierarhul, a elogiat „firea harnică şi ordonată a Părintelui  Mihail, cultura credinței, a muncii corecte și a dreptății,  duhovnicia și calitățile harice pe care le poseda acest iubit de toți duhovnic”.

Concluzia necrologului rostit de Preasfințitul Marchel, a fost aceea că „strălucitul duhovnic care nu și-a lăsat turma sa din prima sa Liturghie în calitate de preot, și a fost alături de fiecare din comunitatea creștinească unde era paroh, Părintele Mihail, a rămas mereu un om al credinței”.

mai mult…

Spune Sfîntul Paisie: „Dacă ați ști cît de mult influențează starea omului lucrul de mînă pe care îl face, chiar și lemnul unor obiecte făcute de el! Înfricoșător lucru! Rezultatul muncii omului este pe potriva stării în care se află atunci cînd o face. (…) Să nu vă dați toată ființa, toată puterea dimpreună cu mintea voastră celor materiale. În felul acesta omul devine închinător la idoli. Pe cît puteți, nu vă dăruiți inima treburilor; să dați numai mîinile și mintea. Să nu vă dați inima lucrurilor stricăcioase, nefolositoare. Cînd inima este la Hristos, atunci și treburile se sfințesc, există și o continuă odihnă sufletească lăuntrică. Un astfel de om simte adevărata bucurie. Să vă puneți inima în valoare! Să n-o risipiți!”.

Părintele Paisie a vorbit adeseori despre isihie și grija plină de neliniște a omului contemporan. Faptul că omul contemporan a învățat să trăiască în zgomot reflectă întocmai acest lucru.

Spune: „Astăzi toți s-au învățat să trăiască în zgomot. Vezi, mulți copii vor muzică rock în timp ce citesc. Adică pe ei îi odihnește mai mult să citească cu muzică, decât în liniște. Se odihnesc în neliniște, fiindcă există neliniște înlăuntrul lor. Peste tot este zgomot”. Învățându-se cu zgomotul, omul contemporan duce mereu, pretutindeni o asemenea viață zgomotoasă. „Duhul lumesc cel neliniștit al epocii noastre a distrus, din nefericire, cu așa-zisa lui civilizație, chiar și locurile sfinte cele liniștite, care odihnesc și sfințesc sufletele. Omul neliniștit nu se liniștește niciodată. N-au lăsat nicăieri vreun loc liniștit. Chiar și sfintele locuri le-au făcut azi…”.

În alt loc scrie: „Cel neliniștit chiar și în pustie va duce starea lui de neliniște. Mai întâi de toate sufletul va trebui să dobândească liniștea lăuntrică în neliniștea exterioară pentru a se putea liniști în liniștea pustiei”. Oamenii contemporani care trăiesc cu acest duh de neliniște îl transmit mai departe prin tot ceea ce fac. Spunea Gheron: „Atunci când lucrează cineva cu liniște își păstrează pacea și își sfințește întreaga zi. Din păcate, n-am înțeles că atunci când lucrăm ceva prea repede dobândim nervozitate, iar lucrarea care se face cu nervozitate nu este sfințită. Scopul nostru nu trebuie să fie a face multe și să fim într-o continuă neliniște. Căci aceasta este o stare diavolească. Lucrul de mână care se face în liniște și cu rugăciune se sfințește și sfințește și pe cei care îl folosesc. Atunci are sens ca mirenii să ceară lucru de mână de la monahi ca binecuvântare. În timp ce lucrul făcut cu grabă și nervozitate transmite această stare diavolească și celorlalți. Treaba grăbită, făcută cu neliniște, este caracteristica oamenilor celor mai lumești. Sufletele tulburate care lucrează transmit tulburare prin lucrul lor de mână, iar nu binecuvântare. Dacă ați ști cât de mult influențează starea omului lucrul de mână pe care îl face, chiar și lemnul unor obiecte făcute de el! Înfricoșător lucru! Rezultatul muncii omului este pe potriva stării în care se află atunci când o face. Dacă este nervos, se mânie și înjură, ceea ce face nu va avea binecuvântare, iar de cântă, de rostește Rugăciunea, se sfințește lucrul său. Unul este lucru diavolesc, iar celălalt dumnezeiesc”.

mai mult…