Arhiva pentru 24 марта 2021
Biserica Ortodoxă din Moldova, și-a luat rămas bun de la „ un om onest și un duhovnic mărturisitor” părintele Mihail DUBENCO…
 Preasfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești a petrecut în ultimul drum pe nou-adormitul Părintele Mihail DUBENCO, parohul Bisericii ,,Sf.Ier. Nicolae» din satul Drăgănești r-nul Sîngerei.
Preasfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești a petrecut în ultimul drum pe nou-adormitul Părintele Mihail DUBENCO, parohul Bisericii ,,Sf.Ier. Nicolae» din satul Drăgănești r-nul Sîngerei.
În mesajul de condoleanțe rostit, Preasfinția Sa a spus că Părintele Mihail lasă posterității imaginea celui mai simplu, prietenos și iubitor duhovnic.
Ierarhul, a elogiat „firea harnică şi ordonată a Părintelui Mihail, cultura credinței, a muncii corecte și a dreptății, duhovnicia și calitățile harice pe care le poseda acest iubit de toți duhovnic”.
Concluzia necrologului rostit de Preasfințitul Marchel, a fost aceea că „strălucitul duhovnic care nu și-a lăsat turma sa din prima sa Liturghie în calitate de preot, și a fost alături de fiecare din comunitatea creștinească unde era paroh, Părintele Mihail, a rămas mereu un om al credinței”.
Spune Sfîntul Paisie: „Dacă ați ști cît de mult influențează starea omului lucrul de mînă pe care îl face, chiar și lemnul unor obiecte făcute de el! Înfricoșător lucru! Rezultatul muncii omului este pe potriva stării în care se află atunci cînd o face. (…) Să nu vă dați toată ființa, toată puterea dimpreună cu mintea voastră celor materiale. În felul acesta omul devine închinător la idoli. Pe cît puteți, nu vă dăruiți inima treburilor; să dați numai mîinile și mintea. Să nu vă dați inima lucrurilor stricăcioase, nefolositoare. Cînd inima este la Hristos, atunci și treburile se sfințesc, există și o continuă odihnă sufletească lăuntrică. Un astfel de om simte adevărata bucurie. Să vă puneți inima în valoare! Să n-o risipiți!”.
 Părintele Paisie a vorbit adeseori despre isihie și grija plină de neliniște a omului contemporan. Faptul că omul contemporan a învățat să trăiască în zgomot reflectă întocmai acest lucru.
Părintele Paisie a vorbit adeseori despre isihie și grija plină de neliniște a omului contemporan. Faptul că omul contemporan a învățat să trăiască în zgomot reflectă întocmai acest lucru.
Spune: „Astăzi toți s-au învățat să trăiască în zgomot. Vezi, mulți copii vor muzică rock în timp ce citesc. Adică pe ei îi odihnește mai mult să citească cu muzică, decât în liniște. Se odihnesc în neliniște, fiindcă există neliniște înlăuntrul lor. Peste tot este zgomot”. Învățându-se cu zgomotul, omul contemporan duce mereu, pretutindeni o asemenea viață zgomotoasă. „Duhul lumesc cel neliniștit al epocii noastre a distrus, din nefericire, cu așa-zisa lui civilizație, chiar și locurile sfinte cele liniștite, care odihnesc și sfințesc sufletele. Omul neliniștit nu se liniștește niciodată. N-au lăsat nicăieri vreun loc liniștit. Chiar și sfintele locuri le-au făcut azi…”.
În alt loc scrie: „Cel neliniștit chiar și în pustie va duce starea lui de neliniște. Mai întâi de toate sufletul va trebui să dobândească liniștea lăuntrică în neliniștea exterioară pentru a se putea liniști în liniștea pustiei”. Oamenii contemporani care trăiesc cu acest duh de neliniște îl transmit mai departe prin tot ceea ce fac. Spunea Gheron: „Atunci când lucrează cineva cu liniște își păstrează pacea și își sfințește întreaga zi. Din păcate, n-am înțeles că atunci când lucrăm ceva prea repede dobândim nervozitate, iar lucrarea care se face cu nervozitate nu este sfințită. Scopul nostru nu trebuie să fie a face multe și să fim într-o continuă neliniște. Căci aceasta este o stare diavolească. Lucrul de mână care se face în liniște și cu rugăciune se sfințește și sfințește și pe cei care îl folosesc. Atunci are sens ca mirenii să ceară lucru de mână de la monahi ca binecuvântare. În timp ce lucrul făcut cu grabă și nervozitate transmite această stare diavolească și celorlalți. Treaba grăbită, făcută cu neliniște, este caracteristica oamenilor celor mai lumești. Sufletele tulburate care lucrează transmit tulburare prin lucrul lor de mână, iar nu binecuvântare. Dacă ați ști cât de mult influențează starea omului lucrul de mână pe care îl face, chiar și lemnul unor obiecte făcute de el! Înfricoșător lucru! Rezultatul muncii omului este pe potriva stării în care se află atunci când o face. Dacă este nervos, se mânie și înjură, ceea ce face nu va avea binecuvântare, iar de cântă, de rostește Rugăciunea, se sfințește lucrul său. Unul este lucru diavolesc, iar celălalt dumnezeiesc”.
Mottoul zilei:
Tipic:
Caută cuvântul:
Arhiva site-ului:
Categorii:
Vizitatori:
Calendarul postărilor
adunare agenda botezul pruncilor Bălți cateheză catehism cazania condoleanțe din notele Ierarhului eparhia felicitări Făleşti Glodeni judecata universală numerotat ora de Religie pangar partituri pilde post predici proloage sfântul Teofan Zăvorâtul sinaxar singerei tipic video viețile sfinților înainte de cununie înfricoșatei judecăți întrebare












