Păzește-ți inima! „Luminează-ţi inima cu credinţa, întăreşte-o cu nădejdea, încălzeşte-o cu dragostea, cădeşte-o cu rugăciunea, curăţă-o cu lacrimile, hrăneşte-o cu Sângele Domnului şi o înalţă spre cer precum o candelă aprinsă.” – Sfântul Nicolae Velimirovici

 

„Dacă şarpele te muşcă de deget, otrava lui n-ar lucra, dacă sîngele n-ar duce-o la inimă. Cînd doctorul pune pe deget un leac, leacul nu ar ajuta dacă sîngele nu l-ar duce la inimă. La inimă ajunge şi otrava, şi leacul. Tot ce otrăveşte viaţa şi tot ce lecuieşte viaţa trebuie să ajungă la inimă şi să treacă prin inimă.

Acolo unde este centrul sistemului circulator sanguin trupesc, acolo este şi centrul sistemului circulator duhovnicesc. Inima trupească este organ al inimii duhovniceşti. Şi chiar dacă asta este realitatea, totuşi şi această realitate e o mare taină.

mai mult…

În duminica Vameșului și a Fariseului, Preasfinţitul Marchel, Episcop de Bălţi şi Făleşti, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvîrșit Sfânta Liturghie în Catedrala episcopală „Sf. Împ. Constantin şi Elena” din orașul Bălţi.

 

Zis-a Domnul pilda aceasta: doi oameni s-au dus la templu ca să se roage: unul era fariseu și altul vameș. Fariseul, stînd drept, se ruga în sine astfel: Dumnezeule, îți mulțumesc pentru că nu sînt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți și desfrînați, sau ca acest vameș. Postesc de două ori pe săptămînă și dau zeciuială din toate cîte cîștig. Iar vameșul, stînd mai departe, nu îndrăznea nici ochii să-și ridice spre cer, ci își bătea pieptul său și zicea: Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. Vă spun vouă că acesta s-a pogorît mai îndreptat la casa sa, decît acela; pentru că oricine se înalță pe sine se va smeri; iar cel care se smerește pe sine se va înălța. (Luca 18, 10-14)

 

mai mult…

Și ne iartă nouă…precum și noi iertăm…

Cel care iartă, îi cere lui Dumnezeu, Celui care nu poate fi imitat, să-l imite pe el, zicînd: „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”.

Acela se înfăţişează pe sine lui Dumnezeu pildă de virtute — dacă e îngăduit să spunem aşa — cerînd Celui ce nu poate fi imitat, să-l imite pe el, zicînd: «şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri».

El roagă adică pe Dumnezeu ca, precum a fost el oamenilor, aşa să-i fie şi lui, Dumnezeu. Deci dacă, precum a iertat el greşelile celor ce i-au păcătuit lui, vrea să i se ierte şi lui din partea lui Dumnezeu, e vădit că, precum Dumnezeu iartă fără patimă pe cei ce-i iartă, la fel şi el iartă celor ce i-au greşit, arătîndu-se fără patimă faţă de cele ce i s-au întîmplat. mai mult…

NU DISPERA . MAI ÎNCEARCĂ!

Alergăm în goana mare prin viață, rîvnind mereu să ne depășim unul pe altul, de parcă ne-am afla într-o neîntreruptă competiție. Depunem eforturi nemăsurate, deși nu suntem permanent singuri pe situație. Suntem robi ai propriilor iluzii, ai închipuirii de mari învingători.  Nedorind să ne împăcăm cu gîndul că cele trecute nu se mai întorc, ne lăsăm ușor mîngîiați de-o speranță neîntemeiată, apărută așa, din senin. Și ,,competiția» continuă, nestăvilită, părînd să nu aibă capăt, iar noi continuăm să accelerăm viteza. Fiecare dintre noi ne vedem deja jubilînd, cu trofeul învingătorului în mîini! Și cînd iată-iată ne simțim ajunși aproape de limanul rîvnit, Judecătorul (El e și Juriul suprem) anunță: ,,Fals-start!» Și ne trezim atunci în fața dilemei: mai încercăm sau nu?

(Episcop Marchel , ,,FRUMOASA, DURUTA NOASTRĂ COMOARĂ » p.38)

__________________________________________________________

Celebrarea sărbătorii ,,Întîmpinarea Domnului” , la catedrala episcopală ,,Sf. Împ. Constantin și Elena”, or. Bălți.

„Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău, în pace, că văzură ochii mei mîntuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău Israel” .    (Luca 2, 29-32).

 

mai mult…

În Duminica a XXXVI-a după Pogorârea Duhului Sfânt, Preasfinţitul Marchel, Episcop de Bălţi şi Făleşti, a conliturghisit împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, în Catedrala episcopală „Sf. Împ. Constantin şi Elena” din orașul Bălţi.

În această duminică, Preasfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești, s-a rugat alături de un sobor de preoți și diaconi, în catedrala epicopală din Bălți.  

În adresarea Sa, către popor, Ierarhul, a menționat puterea rugăciunii care ne poate schimba spre bine, căci tot omul, indeferent de mulțimea păcatelor, este fiul Tatălui Ceresc.

În cadru Sfintei Liturghii, au fost rostite ecteniile de cereri pentru Unitatea Ortodoxă și pentru statornicia Bisericii Ortodoxe din Moldova.

Ierarhul, a precizat imporanța rugăciunii pentru desăvîrșirea sufletelor noastre, Preasfinția Sa, a îndemnat credincioșii pentru a se ruga neîncetat, a spori în virtuțile cardinale sufletești și în îmbunătățirea sufletelor cu fapte bune.

După Sfînta Liturghie, în plăcuta armonie a sărbătorii, soborul preoțesc a săvîrșit rînduiala Aghesmei Mici, înălțind rugăciuni către  Sfântului Mucenic Trifon . mai mult…

Predică la Duminica lui Zaheu Vameşul (Lc. 19:1-10)

,,Pentru că Fiul Omului a venit să caute și să mîntuiască pe cel ce era pierdut».

                                                                                                                                                              (Luca 19,10) 

Preacuvioși și Preacucernici părinți, iubiți credincioși și credincioase!                 

În Sfînta Evanghelie de astăzi vedem un vameș bogat, care se pocăiește, iar pocăința lui este însoțită de faptele pocăinței. Vameșul pe nume Zaheu, era un om avut, însă averea care o deținea, el, a agonisit-o pe nedrept. Dar el se mîntuiește, pentru că își schimbă viața, se pocăiește și dă înăpoi împătrit celor pe care i-a năpăstuit.

mai mult…

Sfinții Trei Ierarhi, prăznuiți în Catedrala episcopală „Sf. Împ. Constantin şi Elena” din orașul Bălţi.

Tropar la Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur
Pe cei trei preamari luminători ai Dumnezeirii Celei de trei ori mai strălucitoare decât soarele, pe cei ce învăpăiază lumea cu Razele Dumnezeieştilor dogme; pe râurile cele cu miere curgătoare ale înţelepciunii, care adapă toată făptura cu apele cunoştinţei de Dumnezeu; pe Marele Vasile şi pe Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul, împreună cu Strălucitul Ioan cel cu limbă de aur, toţi cei iubitori de cuvintele lor, adunându-ne, cu cântări să-i cinstim; că aceştia pururea se roagă Treimii pentru noi.

 

mai mult…

Sfîntul Teofan Zăvorîtul — Ce se ascunde înlauntrul nostru?

Uitaţi-vă mai cu atenţie şi veţi distinge în sine, sub această buimăceală a gândurilor, în minte, în voinţă, grija permanentă pentru organizarea traiului vostru, care neîncetat roade sufletul, ca un vierme, îl goneşte pe omul muncitor de la o treabă la alta, îndreptîndu-i tot înainte şi mai înainte, din pricina nemulţumirii nebucurîndu-se de nimic şi în timpul săvârşirii unui lucru, prezentîndu-i întotdeauna sute de alte lucruri, ca şi cum ar fi inevitabile. De cum ne trezim din somn, sufletul este asediat de griji şi nu ne lasă nici să stăm puţin în loc, nici să vorbim cu cineva aşa cum trebuie, nici chiar să mâncăm în linişte până ce nu ne găseşte, obosiţi, miezul nopţii, şi nu ne cufundă în somn, şi el la rândul lui tulburat de vise pline de griji. Această boală se numeşte grijă deşartă, care mănâncă sufletul, ca rugina fierul. Ea este a doua trăsătură a ceea ce se întâmplă înlăuntrul nostru.

mai mult…

Sfîntul Porfirie Kavsocalivitul: ,,Sa răspîndim iubirea noastră tuturor, dezinteresat».

Să răspîndim tuturor iubirea noastră în chip dezinteresat,  fără a cauta la starea lor. Cînd vine înlauntru nostru Harul lui Dumnezeu, nu ne va mai pasa dacă ne iubesc sau nu, dacă ne vorbesc cu bunătate. Vom simti noi nevoia de a-i iubi pe toți.

Mai presus de toate sa fie iubirea. Lucru de care trebuie sa ne îngrijim, copiii mei, este iubirea pentru aproapele, sufletul său. Tot ceea ce facem – rugăciune, sfat, mustrare – să facem cu iubire. Fără iubire rugăciunea nu folosește, sfatul răneste, mustrarea vatămă și îl nimicește pe celălat, care simte dacă îl iubim sau nu, și raspunde pe potriva.  Iubire! Iubire! Iubire! Iubirea fratelei ne pregătește să-L iubim mai mult pe Hristos. Nu-i frumos?
mai mult…