Principala » predica » Închinarea sfintei Cruci — s?rb?toarea duminicii a treia a Postului Mare

Închinarea sfintei Cruci — s?rb?toarea duminicii a treia a Postului Mare

Despre valoarea sufletului …Ce va folosi omul de va dobÎndi lumea toat? şi ?şi va pierde sufletul s?u? Sau ce va da omul, În schimb, pentru sufletul s?u? (Marcu 8, 36-37). Iubişi credincioşi, ?n predica Sfintei Evanghelii de ast?zi vom vorbi, pe c?t ne va lumina Preabunul Dumnezeu, despre cinstea omului şi despre valoarea sufletului omenesc. Iat? ce spune MÎntuitorul: Ce va folosi omul de ar dobÎndi toat? lumea, dar ?şi va pierde sufletul s?u? (Marcu 8, 36). Apoi zice: Ce va da omul, În schimb, pentru sufletul s?u (Marcu 8, 37). Auzişi, fraşii mei, c?t de mare şi nem?surat? valoare are sufletul nostru şi la c?t? cinste şi pre?uire l-a ridicat Însuşi MÎntuitorul nostru Iisus Hristos? şi dac? este a?a, cine va putea vreodat? a se ?mpotrivi acestui adev?r?

Despre valoarea sufletului …Ce va folosi omul de va dobÎndi lumea toat? şi ?şi va pierde sufletul s?u? Sau ce va da omul, În schimb, pentru sufletul s?u? (Marcu 8, 36-37). Iubişi credincioşi, ?n predica Sfintei Evanghelii de ast?zi vom vorbi, pe c?t ne va lumina Preabunul Dumnezeu, despre cinstea omului şi despre valoarea sufletului omenesc. Iat? ce spune MÎntuitorul: Ce va folosi omul de ar dobÎndi toat? lumea, dar ?şi va pierde sufletul s?u? (Marcu 8, 36). Apoi zice: Ce va da omul, În schimb, pentru sufletul s?u (Marcu 8, 37). Auzişi, fraşii mei, c?t de mare şi nem?surat? valoare are sufletul nostru şi la c?t? cinste şi pre?uire l-a ridicat Însuşi MÎntuitorul nostru Iisus Hristos? şi dac? este a?a, cine va putea vreodat? a se ?mpotrivi acestui adev?r?

Despre valoarea sufletului …Ce va folosi omul de va dobÎndi lumea toat? şi ?şi va pierde sufletul s?u? Sau ce va da omul, În schimb, pentru sufletul s?u? (Marcu 8, 36-37). Iubişi credincioşi, ?n predica Sfintei Evanghelii de ast?zi vom vorbi, pe c?t ne va lumina Preabunul Dumnezeu, despre cinstea omului şi despre valoarea sufletului omenesc. Iat? ce spune MÎntuitorul: Ce va folosi omul de ar dobÎndi toat? lumea, dar ?şi va pierde sufletul s?u? (Marcu 8, 36). Apoi zice: Ce va da omul, În schimb, pentru sufletul s?u (Marcu 8, 37). Auzişi, fraşii mei, c?t de mare şi nem?surat? valoare are sufletul nostru şi la c?t? cinste şi pre?uire l-a ridicat Însuşi MÎntuitorul nostru Iisus Hristos? şi dac? este a?a, cine va putea vreodat? a se ?mpotrivi acestui adev?r?

Despre valoarea sufletului …Ce va folosi omul de va dobÎndi lumea toat? şi ?şi va pierde sufletul s?u? Sau ce va da omul, În schimb, pentru sufletul s?u? (Marcu 8, 36-37). Iubişi credincioşi, ?n predica Sfintei Evanghelii de ast?zi vom vorbi, pe c?t ne va lumina Preabunul Dumnezeu, despre cinstea omului şi despre valoarea sufletului omenesc. Iat? ce spune MÎntuitorul: Ce va folosi omul de ar dobÎndi toat? lumea, dar ?şi va pierde sufletul s?u? (Marcu 8, 36). Apoi zice: Ce va da omul, În schimb, pentru sufletul s?u (Marcu 8, 37). Auzişi, fraşii mei, c?t de mare şi nem?surat? valoare are sufletul nostru şi la c?t? cinste şi pre?uire l-a ridicat Însuşi MÎntuitorul nostru Iisus Hristos? şi dac? este a?a, cine va putea vreodat? a se ?mpotrivi acestui adev?r?

SfÎnta Scriptur? are obicei de multe ori s? numeasc? pe om «suflet». Iat? ce spune la Facere: Iar sufletele care au intrat cu Iacob În Egipt şi care au ieşit din coapsele lui, au fost de toate ?aizeci şi ?ase de suflete, afar? de femeile feciorilor sşi(Facere 46, 26). Iat? c? SfÎnta Scriptur? ?l nume?te pe om «suflet». şi de ce ?l nume?te SfÎnta Scriptur? pe om «suflet»? R?spunsul este acesta: pentru valoarea cea mare ce o are sufletul fa?? de trup. Dar poate cineva s?-i spun? sufletului om? Nu, omul se poate numi suflet, dar sufletul nu se poate numi om. Pentru c? sufletul are fire nev?zut?, iar trupul are fire v?zut? şi simşit?, şi numai cÎnd acestea se unesc Într-un singur ipostas atunci se cheam? om. Dar nici sufletul nu se cheam? om f?r? trup, nici trupul nu se zice f?r? suflet. C?ci omul este un ipostas unit din dou? firi, suflet şi trup.

Ce este omul? Omul este un s?mbure şi un centru al Întregii lumi pe care a zidit-o Dumnezeu În cer şi pe pămînt. Omul este fiin?? care şine leg?tura cu cele patru feluri de lumi pe care le-a f?cut Dumnezeu În Univers. El comunic? cu Întreaga creaşie Însufleşit?: cu regnul mineral, cu lumea vegetal?, cu lumea animalelor şi cu lumea nev?zut? a Îngerilor, adic? cu lumea cea gÎnditoare. Deci omul este un centru al lumii v?zute şi al celei nev?zute, de aceea SfÎnta şi dumnezeiasca Scriptur? ?l nume?te pe om «mare» (Isus Sirah 3, 18). şi În alt loc zice: Mare este omul şi cinstit b?rbatul milostiv.

Dar de ce ?l nume?te mare? Pentru c? În om se reunesc toate lumile create de Dumnezeu şi pentru c?, peste toate acestea, el este chipul şi asemÎnarea lui Dumnezeu (Facere 1, 26). Pentru c? omul une?te În sine cele patru lumi În mic, omul se nume?te «microcosmos», adic? lume mic?. Dup? SfÎntul Grigorie Teologul şi dup? alţi Sfinţi P?rinşi ai Bisericii lui Hristos omul se cheam? şi macrocosmos, fiindc? este mai mare dec?t toate creaturile v?zute. Omul este o lume mare În cea mic?, deoarece el une?te În sine nu numai lumea cea v?zut? şi simşit? ci şi pe cea nev?zut? a Îngerilor şi, pe deasupra tuturor, el este singura creaşie f?cut? dup? chipul şi dup? asemÎnarea lui Dumnezeu (Facere 1, 26-27).

S? vedem În ce fel omul se ?mp?rt??e?te de Însuşirile Îngere?ti. Îngerii se t?lcuiesc slugi ale lui Dumnezeu, dup? cum este scris: Cel ce faci pe Îngerii Tşi duhuri şi pe slugile Tale par? de foc (Psalmi 103, 5). Îngerii sÎnt cei ce ne ajut? În necazuri, În sc?rbe şi În ispite. Ei se bucur? neÎncetat de cei ce cresc În virtute şi se m?hnesc de cei ce cad În p?cate şi le ajut? s? se ridice din nou prin pocşin??. Îngerii slujesc la mÎntuirea sufletelor omene?ti şi niciodat? nu ne p?r?sesc, pÎn? la ieşirea noastr? din via?a aceasta. Îngerii alc?tuiesc ceata cea mai aproape de noi, lor li s-a dat spre paz? pămîntul şi slujesc mai aproape de noi la mÎntuirea sufletelor oamenilor. De aceea SfÎntul Apostol Pavel a zis: Îngerii oare nu sÎnt toşi duhuri slujitoare, trimişi spre slujb?, pentru cei ce vor fi mo?tenitorii mÎntuirii? (Evrei 1, 14).

Sufletul omului are şi el de la Dumnezeu o lucrare asemÎn?-toare cu a Îngerilor. El are credin?? şi dragoste de Dumnezeu şi şi sluje?te cu fric? şi cutremur. Sufletul omului are şi el putere de a sluji, de a ajuta pe fraşii sşi, de a-i mÎngşia În necazuri, de a-i Înt?ri cu cuvÎntul şi de a veni Întotdeauna spre ajutorul lor. Pentru aceasta omul este un fel de Înger amestecat din dou? firi, cum ?l nume?te SfÎntul Ioan Damaschin (Dogmatica, cap. 12, Bucure?ti, 1938).

SfÎntul Grigorie de Nyssa, marele filosof duhovnicesc, spune şi el c? «omul este frate cu Îngerul dup? puterea sa cuvÎnt?toare. Ce este mintea omului, aceea este şi Îngerul cu trup» (Sf. Grigorie de Nyssa, Comentar la via?a lui Moise, p. 813). C?ci trebuie s? ?tim c? numai Dumnezeu este cu des?v?rşire netrupesc, c? toşi Îngerii au trupurile lor. Dar trupurile lor sÎnt preasubşiri, din foc ceresc şi sÎnt numişi În scrierile bisericeşti «netrupe?ti».

Sufletul nostru nu este strşin nici de lucrarea arhanghelilor. El are memorie dat? de Dumnezeu, şine minte toate, iar mintea lui, dac? este luminat? de PreasfÎntul Duh, ?mp?rt??e?te şi bineveste?te Evanghelia În care este cuvÎntul lui Dumnezeu şi toate Înv???turile mÎntuitoare de suflet.

Omul, asemenea Încep?toriilor, st?pÎne?te oraşe, ??ri şi şinu-turi, d? legi şi conduce suflete dup? cum a zis Dumnezeu:Cre?teşi şi v? Înmulşişi şi umpleşi pămîntul şi-l st?pÎnişi (Facere 1, 28).

ImitÎnd ceata Îngerilor care st?pÎnesc În v?zduh pe diavoli, sufletul omului curat şi luminat de darul lui Dumnezeu st?pÎne?te şi el pe diavoli, şi arde cu rug?ciunea şi smerenia. Sufletul curat nu vrea s? fac? voia lor şi, mai ales, nu se las? biruit de patimile trupului şi ale sufletului pentru c? are În el pe Tat?l, şi pe Fiul şi pe Duhul SfÎnt (Matei 10, 8; Marcu 3, 15; Luca 9, 1).

Omul, asemenea st?pÎniilor, are de la Dumnezeu darul de a face puteri şi minuni mari şi În loc de a oc?rmui vÎnturile şi schimb?rile vremurilor el st?pÎne?te m?dularele trupului s?u, oc?rmuie?te virtuşile, alung? furtuna gÎndurilor şi patimile sufletului, punÎndu-le pe toate În rÎnduial? spre slujba şi slava lui Dumnezeu.

şi cu ceata domniilor se aseamÎn? foarte mult sufletul omului. C?ci prin darul lui Dumnezeu ajunge s? domneasc? peste sim?uri, şi peste patimile trupului şi ale sufletului s?u.

Sufletul omului are Înc? de la Dumnezeu darul pe care ?l au sfintele tronuri, putÎnd şi el Într-o m?sur? s? primeasc? şi s? odihneasc? pe PreasfÎnta Treime În mintea şi În inima sa, prin cur?şirea de patimi, prin iubire şi smerenie.

Omul se ?mp?rt??e?te puşin şi de lucrarea heruvimilor, dup? m?sura darului lui Dumnezeu, prin care poate fi În?elept şi veghetor asupra patimilor, cu mintea şi inima pline de cuno?tin?? dumnezeiasc?, putÎnd şi el s? reverse În?elepciune duhovniceasc? prin propov?duirea cuvÎntului lui Dumnezeu spre mÎntuirea a mii de suflete iubitoare de Hristos.

Dar sufletul omenesc, imitÎnd pe serafimi, cÎnd ajunge des?v?rşit, se umple de c?ldur? şi v?paie dumnezeiasc? şi are at?ta dragoste arz?toare fa?? de Preabunul Dumnezeu Înc?t, pe drept cuvÎnt, este «un serafim În trup, un serafim pămîntesc».

Omul este mai mic dec?t Îngerii cu cuno?tin?a, iar cu darul, cunoa?te mai puşine taine dumnezeieşti dec?t ace?tia. A?a trebuie s? În?elegem cuvintele MÎntuitorului despre SfÎntul Ioan Botez?torul, care zice: Între cei n?scuşi din femei, nimeni nu s-a ridicat mai mare ca Ioan, dar cel mai mic Întru ?mp?r?şia Cerurilor este mai mare dec?t el (Matei 11, 11; Luca 7, 28). Dar pentru c? din toat? zidirea, numai omul este f?cut dup? chipul şi asemÎnarea lui Dumnezeu, omul este mai mare dec?t Îngerii. Sufletul omului Întrece pe Îngeri prin trei Însuşiri, dup? SfÎntul Vasile cel Mare şi anume: prin minte, prin cuvÎnt şi prin voie de sine st?pÎnitoare, adic? liber?. C?ci prin minte sufletul omului se aseamÎn? mai ales cu Tat?l şi cu Fiul, iar prin voia sa liber?, de sine st?pÎnitoare, care este r?d?cina tuturor bunăt?şilor, sufletul se aseamÎn? SfÎntului Duh. Astfel omul este icoana Preasfintei Treimi prin aceste trei Însuşiri.

Iubişi credincioşi,

Vedeşi c?t de mare este valoarea sufletului omenesc? Vedeşi pÎn? la ce cinste şi str?lucire se ridic?? şi aceastea pentru c? omul este regele creaşiei, singura fiin?? creat? dup? chipul şi asemÎnarea lui Dumnezeu. De aceea zice MÎntuitorul În SfÎnta Evanghelie de ast?zi: Ce va folosi omul de ar dobÎndi toat? lumea dac? ?şi va pierde sufletul s?u? Sau ce va da omul În schimb pentru sufletul s?u? (Marcu 8, 35-37). Tocmai de aceea ne aminte?te Biserica cuvintele MÎntuitorului care zice s? avem grij? de mÎntuirea noastr?, mai ales acum În Postul Mare, cÎnd tot cre?tinul binecredincios ?şi caut? de suflet. De aceea S-a Întrupat şi a p?timit pentru oameni Fiul lui Dumnezeu, ca s? scoat? sufletele noastre, at?t de preşioase, din robia patimilor şi din adÎncul iadului, unde erau aruncate de diavolii cei ucigaşi.

Iat? pentru ce s-a pus aceast? Evanghelie la mijlocul marelui Post, ca s? avem timp pÎn? la Sfintele Pa?ti, s? ne pocşim, s? ne spovedim, s? ne ?mp?c?m cu Dumnezeu şi cu oamenii şi s? primim cu vrednicie SfÎnta ?mp?rt??anie care este cel mai mare dar pe care ni-l d?ruie?te MÎntuitorul pe pămînt. S? lu?m deci aminte cum trşim, cum ne Îndrept?m via?a, ce am f?cut pÎn? acum pentru sufletul nostru şi ce trebuie s? mai facem pe viitor ca s? dobÎndim mÎntuirea noastr? şi s? sc?p?m de osÎnd?.

S? lu?m aminte c? tocmai de aceea ne lupt? at?t de mult diavolul prin slugile lui, ca s? ne r?peasc? ce avem mai scump de la Dumnezeu. Nu averea, nu cinstea, nu prietenii, nu trupul, nu via?a aceasta pămînteasc?, ci sufletul pe care ni l-a dat Dumnezeu, care este mai scump dec?t toate m?rg?ritarele lumii. Pentru el suferim at?tea ispite În trup; pentru el ne lupt?m o via?? cu diavolii, cu sl?biciunile firii, cu oamenii rşi şi cu patimile uciga?e de suflet care ne atac? din toate p?rşile.

Dup? ce am v?zut ce este sufletul şi c?t de mare este valoarea lui, s? vedem acum cum trebuie s? ne p?str?m curat de p?cate sufletul nostru; sau dac? sÎntem st?pÎnişi de patimi, care formeaz? cancerul sufletului, cum am putea s? ne izb?vim de robia lor şi de veÎnica osÎnd?.

Sufletul pruncului dup? botez este curat ca un Înger. De aceea pruncul care moare Îndat? dup? botez, fiind f?r? p?cate este sigur mÎntuit şi num?rat În ceata sfinţilor. Pentru aceea şi MÎntuitorul a luat un prunc În sfintele Sale bra?e, zicÎnd:L?saşi copiii s? vin? la Mine şi nu-i oprişi, c?ci a unora ca ace?tia este ?mp?r?şia lui Dumnezeu (Marcu 10, 14). Copilul botezat este deci, prototipul Îngerului, al sufletului, al omului des?v?rşit, nest?pÎnit de nici un p?cat, de nici un gÎnd necurat. Iat?, pe pămînt, copilul este cea mai potrivit? icoan? a sfin?eniei, a sufletului mÎntuit.

Cum ne putem cur?şi sufletul, con?tiin?a, inima şi trupul de p?catele ce ne apas?? Cel dintşi lucru ce trebuie s?-l facem În posturi este spovedania cu cşin?? şi lacrimi şi SfÎnta ?mp?rt??anie. Apoi este sfÎnta rug?ciune. Ne trebuie mai mult? rug?ciune, fraşii mei, mai mult? evlavie şi r?bdare la rug?ciune, prezen?? regulat? la biseric?. Citişi apoi zilnic psaltirea, o catism? sau dou?, c? psalmii şi din inim? de piatr? scot lacrimi, zice SfÎntul Vasile cel Mare. Mai citişi seara sau diminea?a un acatist, paraclisul Maicii Domnului, rug?ciunile zilnice din cartea de rug?ciuni şi ad?ugaşi metanii şi Închin?ciuni cu rug?ciunea lui Hristos, dup? putere.

A treia fapt? bună care ajut? mult rug?ciunea este postul. Mare este puterea rug?ciunii unit? cu postul. AmÎndou? fac adev?rate minuni; În?lbesc sufletul Înnegrit de p?cate şi de gÎnduri rele. Fiecare s? posteasc? dup? putere, numai s? posteasc?. Adic? s? mÎnÎnce de post, iar miercurea şi vinerea s? şin? post m?car negru pÎn? la amiaz?.

Alt? mare fapt? bună care ajut? mult la mÎntuirea sufletului este milostenia. Miluişi c?t puteşi, ajutaşi cu dragoste şi inim? bună pe orice om care v? cere.

Mare putere are milostenia sufleteasc?. Îndemnaşi-v? unii pe alţii la biseric?, la rug?ciune, la spovedanie, la pocşin??. Cercetaşi pe cei bolnavi, ajutaşi pe cei Întristaşi cu cuvinte de mÎngşiere, cu c?rşi sfinte de citit şi citişi, mai ales, În Noul Testament. Iar cununa bunăt?şilor este dragostea cre?tin?. Iubişi duhovnice?te pe toşi, cereşi iertare de la toşi şi bucuraşi-v? În Hristos, c? Dumnezeu este dragoste. Iat? cea mai bună cale de cur??enie şi de mÎntuire a sufletelor noastre.

Iubişi credincioşi,

Au trecut trei s?pt?mÎni din SfÎntul şi Marele Post al Pa?telui. În acest timp unii cre?tini s-au rugat mai mult, au venit la biseric?, au postit, s-au ?mp?cat cu oameni şi cu Dumnezeu, s-au spovedit şi ?mp?rt?şit. Ace?tia s-au Îngrijit cum trebuie de sufletele lor. Dar mulşi Înc? n-au venit, deşi Hristos şi cheam? şi şi a?teapt?.

Ast?zi, În Duminica a treia din Postul Mare, numit? «a Sfintei Cruci», dup? cum vedeşi, se scoate cu mare evlavie În mijlocul bisericii SfÎnta Cruce. De ce se scoate Crucea la jum?tatea postului În biseric? pentru Închinare, unde st? o s?pt?mÎn?? Se scoate pentru a ne Înt?ri şi a ne ?mb?rb?ta În nevoin?a postului, ca s?-l putem parcurge cu folos pÎn? la cap?t. C?ci privind la SfÎnta Cruce şi cugetÎnd la patimile Domnului uit?m de necazurile vieşii şi primim putere pe calea mÎntuirii.

Fraşii mei, este puterea Crucii lui Hristos În lume! Crucea ne-a adus mÎntuirea şi ?mp?carea cu Dumnezeu. Crucea a sf?r?mat prin Înviere porşile iadului. Crucea ne-a deschis raiul şi a biruit moartea. Crucea zdrobe?te pe diavoli şi-i alung? dintre noi. Crucea este scar? de mÎntuire a lumii care ne urc? la cer. S? urc?m la Dumnezeu pe scara Crucii. S? ne ?mp?c?m şi s? ne iubim prin jertfa Sfintei Cruci. S? ne silim a ne duce fiecare crucea noastr? cu smerenie, cu r?bdare şi cu n?dejdea mÎntuirii. S? nu dezn?d?jduim În boli, În suferin?e şi În mulşimea necazurilor vieşii. S? ne gÎndim c? toşi p?rinşii, Înaintaşii şi sfinţii no?tri au suferit şi şi-au dus crucea cu r?bdare şi bucurie pÎn? la cap?t.

Deci s? ne Înt?rim şi noi, fraşii mei, În nevoin?a postului. Înaintea noastr? merge Însuşi Hristos MÎntuitorul lumii cu Crucea În spate. S?-I urm?m şi noi cu credin?? şi b?rb?şie, lucrÎnd ziua şi noaptea la mÎntuirea sufletelor noastre. şi ajungÎnd cu bucurie la Sfintele Pa?ti, s? Îngenunchem În fa?a Crucii şi ?mpreun? s? cÎnt?m: «Crucii tale ne Închin?m, Hristoase, şi SfÎnta Învierea Ta o l?ud?m şi o m?rim!» Amin.
(P?rintele Ilie Cleopa)

Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.