Principala » cateheză » Crezul ortodox sau simbolul de credință Niceo-Constantinopolitan

Crezul ortodox sau simbolul de credință Niceo-Constantinopolitan

#Cateheză. 1. Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
2. (Cred) și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Carele din Tătal S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
3. Carele pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara și S-a făcut om.
4. Şi s-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont și a pătimit şi S-a îngropat.
5. Şi a înviat a treia zi după Scripturi .
6. Şi s-a înălțat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui.
7. Şi iaraşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
8. (Cred) și întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Carele din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul Este închinat şi slăvit, Carele a grăit prin prooroci.
9. (Cred) întru-una Sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.
10. Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor.
11. Aştept învierea morţilor
12. şi viaţa veacului ce va să fie.

75. Ce este Simbolul Credintei sau «Crezul»?

Simbolul Credintei sau Crezul este infatisarea pe scurt a invataturii pe care crestinul trebuie s-o creada si s-o marturiseasca.

76. Cum se numeste acest Simbol de Credinta ?

Simbolul de Credinta se numeste Niceo-Constantinopolitan, sau de la Niceea si Constantinopol.

77. Cine a alcatuit acest Simbol de Credinta, unde si de ce?

Acest Simbol de Credinta a fost alcatuit de primele doua Sinoade ecumenice: cel de la Niceea, in anul 325 si cel de la Constantinopol in anul 381. Cel dintai, prin cei 318 Sf. Parinti cati au luat parte la el, a statornicit primele sapte articole, care se ocupa cu invatatura despre Dumnezeu-Tatal si despre Dumnezeu Fiul si erau indreptate mai ales impotriva ratacirii ereticului Arie si a partizanilor lui, care sustineau lucruri defaimatoare si umilitoare despre Fiul lui Dumnezeu. Al doilea Sinod ecumenic, prin cei 150 de Sf. Parinti a statornicit ultimele cinci articole, care se ocupa cu invatatura despre Dumnezeu-Sf. Duh, Sf. Biserica, Sfintele Taine, invierea mortilor si viata vesnica; aceste din urma cinci articole erau indreptate mai ales impotriva ereticului Maceoonie si partizanilor lui, care sustineau lucruri batjocoritoare despre Sf. Duh. Simbolul de Credinta Niceo-Constantinopolitan a fost recunoscut, intarit si recomandat ca cea mai inalta autoritate si norma de credinta in Biserica, de toate Sinoadele ecumenice urmatoare.

78. Inaintea Simbolului de Credinta Niceo-Constantinopolitan au mai fost alte simboluri de Credinta?

Aproape fiecare Biserica din orasele mari isi avea Simbolul ei de Credinta, fiindca Bisericile nu se puteau lipsi de Simbolul Credintei, care era Catehismul lor, trebuitor pentru lucrarea misionara, inlauntru si in afara. Nu se puteau inchipui candidati la Botez fara sa stie pe de rost Simbolul Credintei. Se cunosc: Simbolul de Credinta Apostolic sau roman, Simbolul de Credinta al Bisericii din Neo-Cezareea Pontului, Simbolul de Credinta al Bisericii din Cezareea Palestinei, Simbolul de Credinta al Bisericii din Alexandria si altele. Aceste Simboluri de Credinta se deosebeau putin intre ele, dupa cum aveau sa apere credinta Bisericii respective de o gresala sau alta, a ereziilor; dar ele erau identice in privinta ideilor principale pe care le sustineau despre Sf. Treime, despre planul de mantuire, despre Biserica si Taine. Sinoadele ecumenice din anii 325 si 381, au, contopit aceste simboluri de credinta locale, le-au intregit si desavarsit, facand din toate unul singur, pe care l-au daruit Bisericii crestine, comoara pretioasa pentru totdeauna.
Simbolul Credintei cuprinde patru parti:

1. Despre Sf. Treime (art. I-VIII)
2. Despre Biserica (art. IX)
3. Despre Sf. Taine (art. X)
4. Despre viata viitoare (art. XI-XII)

81. Care este art. I din Simbolul Credintei?

Articolul I este : «Cred intru unul Dumnezeu, Tatal, atottiitorul, facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor».

82. Ce inseamna cuvantul «cred»?

Cuvantul «cred» inseamna ca primesc si marturisesc ceea ce invata Biserica despre Dumnezeu. El are acelasi sens ca si cuvantul «credinta». Sa vedem ce inseamna «credinta»-? Exista o credinta, pe care se bazeaza legaturile dintre oameni si exista o credinta care intretine legatura omului cu Dumnezeu. Intre ele e o inrudire, dar si o deosebire. Credinta pe care o are un om in ceea ce-i spune alt om, e o incredere, careti poate gasi intarirea in dovedirea sau aratarea vazuta a lucrului care a fost sustinut de unul si crezut de altul. Credinta in Dumnezeu nu-si poate gasi in viata pamanteasca o astfel de intarire, prin dovedire sau aratare vazuta. Dar are si ea o intarire printr-un fel de aratare tainica, nevazuta, in fata ochilor sufletului. Deci, credinta in Dumnezeu e primirea de catre noi ca adevarate, pe baza de incredere in Dumnezeu si pe baza unei vederi sufletesti, a tuturor adevarurilor pe care le avem prin Descoperirea mai presus de fire, in vederea mantuirii noastre. Sf. Apostol PAVEL ne spune despre credinta ca «este adeverirea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute» (Evr. XI, 1). Dupa TEODORET al Cirului, credinta crestina este invoirea libera a sufletului, vederea sufleteasca a unui lucru nevazut, statornicia in ceea ce este adevarat, intelegerea celor nevazute potrivit firii.

83. Care sunt scopurile credintei?

Aceste scopuri sunt:
1. Intelegerea tainelor care depasesc puterile mintii.
2. Ridicarea sufletului pana la Dumnezeu, cu care unindu-ne, sa ne putem mantui.

84. Este vreo legatura intre credinta in lucrurile descoperite si cunoasterea lor?

» Sf. CHIRIL al Alexandriei leaga credinta de cunoastearea lucrurilor credintei prin textul din Ioan: «Si noi am crezut si am cunoscut ca Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu» (Ioan VI, 69). Credinta este inaintea cunoasterii, dupa cuvantul proorocului: «Daca. nu veti crede, nici nu veti intelege» (Isaia V’II, 9). Prin dreapta credinta se cladeste cunoasterea si tot prin credinta ne ridicam «la masura varstei» (Efes. IV, 13) in Hristos, si la starea desavarsita si duhovniceasca.

La cunoastere se ridica omul inaintat in credinta si viata duhovniceasca, inca de aici, de pe pamant, dar desavarsita cunoastere se dobandeste numai in viata viitoare.

К записи есть 1 комментарий