Între cruce și tricolor: când patriotismul devine erezie

Biserica este Trupul lui Hristos. Și acest trup este universal! Nu există “Ortodoxie românească” (ce penibil sună
) la concurență cu cea grecească, sârbească sau ucraineană, etc. Există o singură Ortodoxie – credința cea una, mărturisită la Niceea și Constantinopol, trăită în același Duh, prin aceeași Liturghie, cu același Crez, în aceeași Biserică.

Da, Biserica Ortodoxă Română slujește în limba română, în granițele României, dar nu este doar pentru români. Ea este pentru toți cei care trăiesc aici: maghiari, germani, romi, turci, secui. Ortodoxia nu este patrimoniul unei etnii. Nu se cântă “Hristos a înviat” în funcție de cetățenie. Harul nu cunoaște vamă.
Slujba nu se face cu drapelul național pe Sfânta Masă. Slujba se face în numele Sfintei Treimi, după rânduiala Sfinților Părinți. În biserică nu mai suntem “ai noștri” și “ai lor”. Suntem ai lui Hristos. Cine vrea să vadă steaguri și parade, să meargă în fața prefecturii. În biserică ne adunăm pentru a deveni cetățeni ai cerului, nu ai unei ideologii pământești.
La sfințirea unei biserici, o înconjurăm cu sfintele moaște, tocmai pentru a marca o graniță nouă: nu granița unei patrii pământești, ci granița dintre lume și cer. Acest spațiu devine ceresc. Și în cer nu este România, nici Grecia, nici Rusia, nici Ucraina. În cer este Împărăția lui Dumnezeu, unde neamul nu mai contează, ci doar dragostea de aproapele și pocăința.
Și, atenție, naționalismul etnofiletist a fost condamnat de Biserică în Sinodul din 1872, pentru că rupe unitatea Bisericii. Și totuși, azi, unii îl revigorează cu o înverșunare care nu vine de la Duhul Sfânt. Să nu ne înșelăm: a te crede un creștin mai bun pentru că ești român este o formă subtilă de erezie. Când punem limba, sângele și steagul deasupra Liturghiei, nu mai avem Biserică, ci un club cultural cu icoane.
Ortodoxia este modul de a trăi Evanghelia, nu o anexă a națiunii. Să avem curajul să spunem asta, chiar dacă deranjează. Pentru că azi, mai mult ca oricând, e nevoie de oameni care înțeleg că mântuirea nu se cere cu imnul național în fundal, ci cu inima smerită și cu sufletul deschis tuturor.
Hieromnimon DP
Sursa: Practică de cult.
Din aceași categorie:
- Cugetări despre Dumnezeu // 30 апреля 2025 // 1
- De ce să folosim un îndreptar la spovedanie? // 20 марта 2025 // 1
- Spovedania unui păcătos // 19 марта 2025 // 1
- Îndumări pentru Împărtășire // 7 марта 2025 // 1
- Concluzii și recomandări // 11 февраля 2025 // 1
К записи есть 1 комментарий
Mottoul zilei:
Tipic:
Caută cuvântul:
Arhiva site-ului:
Categorii:
Vizitatori:
Calendarul postărilor
adunare agenda botezul pruncilor Bălți cateheză catehism cazania condoleanțe din notele Ierarhului eparhia felicitări Făleşti Glodeni judecata universală numerotat ora de Religie pangar partituri pilde post predici proloage sfântul Teofan Zăvorâtul sinaxar singerei tipic video viețile sfinților înainte de cununie înfricoșatei judecăți întrebare
Practică de cult