Principala » Articole » Patriarhul coborât din Pateric

Patriarhul coborât din Pateric

Patriarhul Bisericii Ortodoxe sârbe Pavle (11.09.1914 — 15.11.2009) este eroul multor povestioare. Ele întăresc legenda că a fost un om popular şi cu viaţă sfântă. Ajuns episcop, fericitul Pavle s-a implicat activ in apararea poporului sarb, scriind si avertizand lumea despre actualul exod al sarbilor din Kosovo, despre atacurile albanezilor asupra manastirilor sarbe si vandalizarea cimitirelor sarbe din Kosovo. Pentru aceasta, in anul 1989, el a fost batut de cativa tineri albanezi, pe cand se afla in Kosovo. Desi ranile sale au necesitat aproape trei luni de spitalizare, el a refuzat categoric sa depuna plangere impotriva acelora.
In data de 1 decembrie 1990, vrednicul arhiepiscop Pavle de Peci a fost ales patriarh al Bisericii Ortodoxe Sarbe, in urma retragerii patriarhului Gherman, care era grav bolnav. Alegerea sa in slujirea de patriarh a avut loc printr-o metoda apostolica, tragandu-se la sorti dintre trei alesi. Dintre cei trei mitropoliti propusi, el era singurul care nu isi dorea aceasta slujire, socotindu-se nevrednic pentru o asemenea cinste. Dumnezeu a randuit sa fie ales fericitul Pavle.
Dupa alegerea sa, adresandu-se Sfantului Sinod, patriarhul Pavle a spus: «Puterile mele sunt mici si voi o stiti. Eu nu nadajduiesc in ele. Nadajduiesc in ajutorul vostru si in ajutorul lui Dumnezeu, prin care El m-a sustinut pana astazi. Sa fie spre slava lui Dumnezeu si spre folosul Bisericii Lui si a incercatului nostru popor, in aceste dificile vremuri.»
In ziua intronizarii sale, fericitul Pavle a spus: «Suindu-ma in tronul Sfantului Sava, ca cel de-al 44 patriarh al Serbiei, nu am nici un program pentru misiunea patriarhala; programul meu este Evanghelia lui Hristos, frumoasa ei vestire despre Dumnezeu, care este cu noi, si despre Imparatia Lui, care este inauntrul nostru, atata vreme cat Il primim, prin credinta si prin iubire.»
In toate calatoriile sale, patriarhul mergea cu autobuzul si pe jos, refuzand adesea a fi condus cu masina. Odata, in plina vara, diaconul sau s-a aratat ingrijorat de lumea imbracata indecent din autobuz, cerand patriarhului sa mearga cu masina. La aceasta, fericitul Pavle a spus: «Stiti, parinte, fiecare vede ceea ce doreste!»
Dupa ce lua masa, nu lasa sa se arunce nici macar o faramitura de paine, adunand cu atentie totul, desi avea cine sa faca ordine. Spunea ca hrana a fost facuta cu energia dumnezeiasca, prin razele Soarelui, si pomenea cuvintele Mantuitorului, cand a spus sa se adune toate faramiturile care au ramas dupa minunata hranire a celor cinci mii de oameni, cu doi pesti si cinci paini.
La funeraliile sale, potrivit dorintei patriarhului, oamenii au fost rugati sa nu depuna coroane de flori, ci sa aprinda o lumanare, iar restul de bani sa ii doneze bisericii inchinata Sfantului Sava al Serbiei, pentru finalizarea lucrarilor.
Cuvinte memorabile despre Patriarhul Serbiei Pavle
Două măsline.
La masa de prânz în Palatul Patriarhiei mai mulţi episcopi, printre ei și Patriarhul Pavle. Printre altele, ajunse pe masă şi farfuria cu măsline. Toţi ştiu că Patriarhul ţine la ideea că organismului uman îi sunt optim necesare doar şase măsline. Dar vlădica Ştefan a apucat să ia opt măsline. — Sfinţia Voastră, eu am luat cu două mai mult. Ce să fac? — Acuma ţine ceea ce ai luat, iar mâine să iei cu două mai puţin — răspunse Patriarhul.
Mesaj către America.
Atunci când vlădica Pavle a devenit Patriarh, îşi aminteşte Slobodan Mileusnic, directorul Muzeului BOS, multe delegaţii şi numeroşi reprezentanţi din străinătate şi-au exprimat dorinţa să-l întâlnească pe Sfinţia Sa. A venit atunci şi ambasadorul destul de activ al Americii la Belgrad, Warren Zimmermann. Patriarhul l-a primit în Palatul Patriarhiei. Ambasadorul i-a transmis salutări şi felicitări în numele poporului american, în numele preşedintelui Americii şi în numele său personal. S-a purtat o convorbire oficială, protocolară şi în final ambasadorul a pus întrebarea: Cu ce am putea să vă ajutăm? — Excelenţa Voastră, să nu ne puneţi piedici; cu aceasta ne veţi ajuta.
Când încă nu se luminase de ziuă, bătrânul patriarh Pavle, împreună cu unul dintre însoţitorii săi, aştepta lângă uşa bisericii, pentru a sluji Sfânta Liturghie. A ajuns cu câteva minute înaintea eclesiarhului. S-a înveşmântat şi a slujit în limba lui, fără diacon, într-o simplitate monahală desăvârşită. Avea atunci 81 de ani, dar am aflat că multă vreme patriarhul a slujit (mai bine de un deceniu) în fiecare zi Sfânta Liturghie, pentru liniştea Bisericii.

Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.