Principala » predica » Postul Mare – timpul ridicării din slăbănogirea păcatului

Postul Mare – timpul ridicării din slăbănogirea păcatului

Evanghelia duminicii a doua din postul mare (Marcu 2:1-12) ne vorbește despre vindecarea unui slăbănog adus înaintea Mântuitorului de patru oameni. Mulțimea era mare și nu puteau intra în casă. Mi se pare că nu întâmplător se citește anume acest fragment din Evanghelie în postul mare, pentru a ilustra starea din Biserică, și anume prezența mulțimii de oameni la sfânta Liturghie. Atunci prietenii slăbănogului s-au urcat pe acoperiș, l-au desfăcut și au coborât patul cu bolnavul înaintea Domnului.
Și Evanghelia spune un lucru foarte important: „Văzând Iisus credința lor…”. Nu doar credința bolnavului, ci credința tuturor celor care l-au adus. Iar primul cuvânt al Mântuitorului a fost: „Fiule, iertate îți sunt păcatele tale.”

Abia după aceea a urmat vindecarea trupească: „Ridică-te, ia-ți patul și mergi la casa ta.”
Această Evanghelie ne arată clar că adevărata vindecare începe în suflet. Iar Postul Mare tocmai pentru aceasta este rânduit: pentru ca omul să se apropie de Dumnezeu și să-și vindece sufletul.

În această perioadă observăm un lucru foarte frumos: mulți oameni vin la biserică mai des decât în restul anului. Unii vin după mult timp. Alții poate vin o singură dată pe an, în Postul Mare, pentru a se spovedi și a se împărtăși.
Și pentru aceasta trebuie să spunem un lucru clar: este bine că omul vine. Biserica nu respinge pe nimeni. Orice pas spre Dumnezeu este un pas bun.
Dar Evanghelia de astăzi ne învață că viața creștină nu trebuie trăită doar o dată pe an, ci în fiecare zi.
De aceea aș vrea să vorbim mai ales despre aplicarea zilnică a credinței.

1. Nu veni la Dumnezeu doar în vreme de nevoie
Un creștin adevărat nu spune:
„Mă duc la biserică doar când am nevoie de împărtășanie”, ci spune:
„Mă duc la biserică pentru că aceasta este casa lui Dumnezeu și locul unde se hrănește sufletul meu.”

2. Spovedania și împărtășania nu sunt evenimente rare
În Postul Mare mulți oameni vin să se spovedească și să se împărtășească. Este un lucru foarte bun. Dar viața duhovnicească nu trebuie redusă doar la un moment pe an.
Așa cum trupul are nevoie de hrană în fiecare zi, tot așa și sufletul are nevoie de hrană duhovnicească.

De aceea Biserica ne îndeamnă:
• să ne spovedim des,
• să ne pregătim cu seriozitate pentru Sfânta Împărtășanie,
• să trăim în permanență cu conștiința că suntem înaintea lui Dumnezeu.

3. Rugăciunea zilnică este respirația sufletului
Mulți oameni spun doar Tatăl nostru. Este bine, dar nu suficient. Rugăciunea trebuie să dureze 10-15 minute. Uneori câteva minute dimineața și seara pot schimba întreaga zi. De aceea v-am recomandat să beți aghiasmă în fiecare dimineață pe săturate, pentru a vă sfinți să să fiți atenți la ispitele care vin.

4. Postul nu este doar despre mâncare
Mulți cred că postul înseamnă doar schimbarea mâncării. Dar adevăratul post este și postul sufletului.

Postul sufletului înseamnă:
• să nu rănim prin cuvinte,
• să nu judecăm pe alții,
• să iertăm mai ușor,
• să fim mai răbdători.
Un om poate mânca doar mâncare de post, dar dacă este plin de răutate și de mânie, postul nu aduce roade care ni le propunem.

5. Credința trebuie să se vadă în viața noastră
Și noi putem face lucruri asemănătoare:
• să ajutăm un om necăjit,
• să vizităm un bolnav,
• să încurajăm un om întristat,
• să dăm o mână de ajutor celui care are nevoie.
Acestea sunt faptele credinței.

6. Nu transforma credința într-un obicei de o zi
Un mare pericol pentru creștin este credința ocazională:
Paști, Crăciun, Postul Mare – și atât.
Dacă venim la biserică doar o dată pe an, este ca și cum am hrăni trupul doar o dată pe an. Nu putem trăi așa.
Biserica nu este doar locul unde venim rar, ci locul unde învățăm să trăim cu Dumnezeu în fiecare zi.

7. Adu și pe alții la Hristos
Slăbănogul din Evanghelie nu putea veni singur. Avea nevoie de alții.
Poate și lângă noi sunt oameni care au nevoie de o încurajare:
• un copil care trebuie învățat să se roage,
• un prieten care s-a îndepărtat de Biserică,
• un vecin care trece printr-o greutate.
Uneori un simplu cuvânt sau o invitație poate apropia un om de Dumnezeu.

Iubiți credincioși,
În această duminică Biserica îl pomenește și pe marele teolog al rugăciunii și al vieții duhovnicești, sfântul Grigorie Palama. El ne învață că omul se apropie de Dumnezeu prin rugăciune, prin curățirea inimii și prin viață curată.
Postul Mare este un drum de vindecare. Fiecare dintre noi are o slăbănogire a sufletului: patimi, slăbiciuni, neputințe.

Dar Hristos este același și astăzi. El ne spune fiecăruia: „Ridică-te din patul în care zaci!”
Ridică-te din nepăsare.
Ridică-te din păcat.
Ridică-te din viața trăită rece.

Și atunci viața noastră se va schimba cu adevărat.
Domnului înălțăm slavă, în veci. Amin.

К записи есть 1 комментарий