versiunea moldoveneasca русская версия


Binecuvântare pentru elevi în Catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți

Binecuvântare pentru elevi în Catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți

29 мая 2026

În ajunul vacanței de vară la Catedrala episcopală „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din municipiul Bălți, au fost înălțate rugăciuni speciale pentru elevii claselor primare ai Liceului Teoretic „Mihai Eminescu”, cu prilejul încheierii anului școlar și al apropierii vacanței de vară. Însoțiți de cadre didactice, copiii au pășit pragul sfântului locaș pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate pe parcursul anului de studii și pentru a primi binecuvântare înainte de perioada vacanței.  

Pot fi scoase sufletele din iad?

Pot fi scoase sufletele din iad?

28 мая 2026

Da.  Deoarece  se spune: 1) că Jertfa răscumpărării e pentru toţi: vii şi morţi, şi 2) că Dumnezeu are puterea să scoată sufletele din iad, nu omul (Rut 2, 20; III Regi 2, 6; Ps. 48, 16; Matei 12, 32; Rom. 14, 9; I Cor. 15, 19; I Tim. 2, 6; Evr. 9, 22; I Ioan 2, 2 şi Apoc. 1, 18). Puterea şi  iertarea  lui Dumnezeu, Care  împlineşte „orice” vom cere de  la El  (Marcu 11, 24; Ioan 14, 13), sunt fără margini,  iar bunătatea Lui e atât de mare, că numai El poate schimba osânda veşnică a omului. Se  poate  şti  sigur  de  un  suflet că  va  fi  scos ... 

La hramul municipiului Bălți în cinstea Sfântului Ierarh Nicolae

La hramul municipiului Bălți în cinstea Sfântului Ierarh Nicolae

22 мая 2026

Vineri, 22 mai 2026, de sărbătoarea mutării moaștelor Sf.Ier. Nicolae, Înaltpreasfințitul Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești, a oficiat sfânta Liturghie în piața din fața catedralei episcopale din municipiul Bălți. Alături de Înaltpreasfinția Sa a coliturghisit un mare sobor de preoți și diaconi din raioanele componente ale Eparhiei. Răspunsurile la strană au fost date de corul arhieresc, condus de protoiereul Alexandru Paiul.  Printre enoriași s-a numărat domnul Alexandr Petkov, primarul municipiului Bălți, dar și alți reprezentanți ai administrației publice... 

Rugăciune și comuniune duhovnicească la sărbătoarea Înălțării Domnului

Rugăciune și comuniune duhovnicească la sărbătoarea Înălțării Domnului

21 мая 2026

În ziua luminatului praznic al Înălțării Domnului, credincioșii s-au adunat la catedrala episcopală „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Bălți, unde au avut loc slujba praznicală. Sfânta Liturghie de sărbătoare a fost oficiată de către Înaltpreasfințitul Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești, înconjurat de clerul catedralei și mulțime de credincioși, veniți să împărtășească bucuria luminatului praznic și să participe la rugăciunea comună. Versetele biblice citite în ziua praznicului au amintit celor prezenți despre înălțarea Mântuitorului... 

„Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui”

„Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui”

20 мая 2026

Acest articol ne învaţă că, după ce Fiul lui Dumnezeu S-a smerit, «coborându-Se din cer», adică făcându-Se om, după Înviere S-a umplut de slavă dumnezeiască şi după firea Sa omenească, înălţându-Se cu trupul la cer şi şezând de-a dreapta Tatălui, adică la locul cel mai de cinste. De aici se desprind două lucruri: a) că Dumnezeu, Iisus Hristos, a fost totdeauna în sânul Tatălui şi în tot locul; b) după Înălţare, Iisus este cu trupul numai în cer, nu şi pe pământ, dar în chip tainic Se află şi în dumnezeiasca Euharistie, din clipa în care pâinea se... 

Predică în duminica orbului

Predică în duminica orbului

16 мая 2026

  

Așa nu se mai poate

Așa nu se mai poate

15 мая 2026

1. Nu se poate…! 2. • Ai trăit toată viața în păcate și la spovedanie vrei să primești iertare fără nici un canon … Nu se poate…! 3. • Ai stat toată ziua la televizor, iar seara vrei să ai mintea limpede și curată la rugăciune … Nu se poate…! 4. • Ai mers și tu o dată la biserică, și vrei ca Dumnezeu să-ți împlinească rugăciunea … Nu se poate…! 5. • Ai aprins și tu o lumânare la biserică și cu ea vrei să cumperi raiul … Nu se poate…! 6. • Ai făcut și tu câteva fapte bune, și vrei cu ele să compensezi... 

Pot fi scoase sufletele din iad?

Da.  Deoarece  se spune: 1) că Jertfa răscumpărării e pentru toţi: vii şi morţi, şi 2) că Dumnezeu are puterea să scoată sufletele din iad, nu omul (Rut 2, 20; III Regi 2, 6; Ps. 48, 16; Matei 12, 32; Rom. 14, 9; I Cor. 15, 19; I Tim. 2, 6; Evr. 9, 22; I Ioan 2, 2 şi Apoc. 1, 18). Puterea şi  iertarea  lui Dumnezeu, Care  împlineşte „orice” vom cere de  la El  (Marcu 11, 24; Ioan 14, 13), sunt fără margini,  iar bunătatea Lui e atât de mare, că numai El poate schimba osânda veşnică a omului.

Se  poate  şti  sigur  de  un  suflet că  va  fi  scos  de  la  chinuri  datorită  rugăciunilor Bisericii şi ale celor vii?

Nu.  Întâi,  pentru că  nu  se  cunoaşte  care  e  starea  în  care s-a  dus  un  suflet  de  aici. Al doilea, pentru că Biserica nu scoate cu de la sine putere un suflet de la chinuri, cum se laudă papa de  la Roma că  face  cu  sufletele din purgatoriu. Căci  asupra  sufletelor de  acolo  singur Dumnezeu  are  putere.  Biserica  se  roagă  numai  lui  Dumnezeu,  ca  El să  facă  aceasta  şi nădăjduieşte tare în mila şi atotputernicia Lui. Căci noi ştim că Dumnezeu ne cere să iubim pe semenii  noştri  şi  priveşte  cu  plăcere  la  această  iubire  a  noastră.  Şi  nu  e  faptă mai mare  de iubire  decât să  ne  rugăm  unii  pentru  alţii.  Rugăciunea  Bisericii găseşte  cu  atât  mai  mare ascultare  la Dumnezeu, cu cât  în rugăciunea ei se  împletesc glasurile Sfinţilor din cer cu ale credincioşilor  de  pe pământ  şi  însuşi  glasul Maicii Domnului.  «Biserica  e  într-o  nesfârşită rugăciune pentru mădularele sale: se roagă pentru noi  toţi Îngerii şi Apostolii şi Mucenicii şi Patriarhii  şi  cea mai  presus  de  toţi, Maica Domnului  nostru,  şi  această  sfântă  unire  e  viaţa Bisericii».  În  rugăciune  se  arată  dragostea  şi  creşte  dragostea  şi  unirea  tuturor  întreolaltă. Rugăciunea, după cum zice scriitorul creştin Homiakov, din care am citat şi mai înainte, este sângele Bisericii. Iar Cel  ce  întreţine  această  dragoste,  din  care  izvorăşte  rugăciunea  de  obşte  a  tuturor pentru fiecare şi a fiecăruia pentru  toţi, e Dumnezeu. Căci unde e  iubire, acolo e Dumnezeu. Dar dacă Dumnezeu  îndeamnă  la orice  rugăciune din  iubire şi El o  încălzeşte  (Rom. 8, 26),  desigur  ca El  ne dă  şi El  ne  încălzeşte  şi  rugăciunea  pentru  cei morţi. Şi  atunci nu va găsi această  rugăciune  ascultare  la  El? Căci  El  însuşi  a zis:  „Toate  câte  cereţi,  rugându-vă, să credeţi că  veţi  lua  şi  va  fi  vouă”  (Marcu 11, 24). Rugăciunea pentru morţi  este, aşadar, nu numai un semn şi o întărire a iubirii, ci şi o probă a credinţei. Căci tot Mântuitorul zice: „De poţi crede, toate sunt cu putinţă credinciosului” (Marcu 9, 23).

Se poate spune că credinţa  tare şi  iubirea stăruitoare a Bisericii se revarsă ca un val de putere peste pacătosul din  iad,  izbutind, când binevoieşte Dumnezeu să-Şi adauge şi mila Sa deosebită, ceea ce nu poate păcătosul prin sine însuşi: o reînnoire a puterilor sale amorţite.

Nu  se  poate  şti măcar  în  general  care păcătoşi  se  pot  folosi  de  rugăciunile Bisericii?

Am văzut că Sfântul Ioan Gură de Aur spune că rugăciunile ajută numai celor adormiţi în  credinţă.  La  Proscomidie  (la  Sfânta  Liturghie),  se  pomenesc  toţi  cei  adormiţi  «Întru nădejdea  învierii  şi  a  vieţii  de  veci».  Se  poate  spune  deci că  rugăciunile  folosesc  numai sufletelor acelora care au plecat de aici nu de tot moarte, ca mădulare ale Bisericii, ci având în ele  o  anumită  credinţă  ca rădăcină  a  virtuţilor  şi  oarecare  silinţe  de  a  o  dezvolta  în  virtuţi; celor ce au săvârşit, aşadar, unele fapte bune ca început al virtuţilor şi al slăbirii patimilor, dar nu au făcut binele aşa de statornic, sau aşa de mult  timp,  încât să fi ajuns  la deprinderi bune sau virtuţi care să cumpănească asupra patimilor. Cu alte cuvinte,  rugăciunile  folosesc celor ale căror puteri nu s-au  ruinat  slujind numai patimilor, ci au avut şi o oarecare obişnuinţă a binelui, cu care s-au dus de aici. Ele folosesc chiar şi celor ce n-au dus o viaţă de credinţă şi n-au  avut  fapte  bune,  dar  la  sfârşitul  vieţii  au găsit  puterea să  se  caiască,  însă  nu aşa  de cutremurător ca să li se prefacă fiinţa dintr-o dată şi întregime, ca a tâlharului de pe cruce, în care  caz s-ar  fi  dus  în  rai. Mitropolitul Nicolae  al  Crutitelor  spune:  «Domnul  nostru  Iisus Hristos este atât de milostiv că nu  lasă fără  iubirea Lui de oameni nici acele  suflete greşite, care stau înaintea Lui cu credinţă slabă şi numai cu începuturi de credinţă, sufletele care nu-şi întăresc  credinţa  şi  nici  nu  se  pocăiesc  în  timpul  vieţii  lor pământeşti.  Prin  rugăciunile Bisericii, prin puterea Jertfei celei nesângeroase, aduse pentru aceşti răposaţi, prin milosteniile date  pentru  ei,  li  se uşurează  soarta. Aceşti păcătoşi  nu  sunt  lipsiţi  de nădejdea  iertării  şi  a bunurilor veşnice».

Ce sunt mormintele şi cimitirele şi ce rost au ele pentru noi creştinii?

Mormintele  şi  cimitirele  sunt  locuri  de  odihnă  şi  linişte  în  care aşezăm  trupurile repausaţilor  noştri,  în aşteptarea  învierii  şi  a  Judecăţii  de  apoi. Deşi  plecaţi  dintre  noi,  cei repausaţi rămân astfel mai departe lângă noi, prin osemintele lor. Mormintele lor păstrează vie în sufletele noastre amintirea celor ce dorm în ele şi legatura nevazută cu ei. Totodată ele ţin treaz în noi gândul la moarte şi ne îndeamnă să ne pregătim pentru ea. «Privind mormintele — zice  Sf.  Ioan  Gură  de  Aur  -,  dacă  sufletul  dormitează,  tresare  îndată,  iar  de  este  treaz  şi vrednic,  se  face  şi mai  vrednic… Vederea mormintelor  îmboldeşte  pe  fiecare  dintre  noi să cugete, fără  voia  lui,  asupra  sfârşitului  nostru  propriu,  iar  cine  a  luat  la  sine  această încredinţare nu se va lăsa pe sine lesne în mrejele păcatului.

În prima sâmbătă din luna noiembrie, Biserica Ortodoxă a rânduit să se facă pomenirea celor adormiţi, zi cunoscută din străvechi timpuri ca „Moşii de toamnă”. Biserica şi-a manifestat întotdeauna grija faţă de cei care au plecat în veşnicie, consacrându-le ziua de sâmbătă pentru pomenirea generală a morţilor, rânduind cântări speciale în amintirea acestora.

Există mai multe zile de pomenire a morților în Biserica Ortodoxă.

Dar, în special, sâmbăta dinaintea Înfricoşătoarei Judecăţi, Sâmbăta Rusaliilor şi prima sâmbătă a lunii noiembrie sunt rânduite pentru pomenirea moşilor şi strămoşilor noştri cei din veac adormiţi, zile care poartă denumirea de moşii de iarnă, moşii de vară şi moşii de toamnă.

Din vremea Sfinţilor Apostoli

Încă din vremea Sfinţilor Apostoli, după cum mărturiseşte Sfântul Ioan Gură de Aur, se ţineau zile de pomenire a strămoşilor adormiţi în speranţa fericirii veşnice. Astfel de zile pot fi identificate în jurul secolului al VI-lea, când s-a făcut fixarea definitivă a pericopelor biblice citite în cursul anului bisericesc.

În privinţa aceasta găsim rugăciuni alcătuite pentru sufletele celor morţi şi în Evhologhiul lui Serapion de Thmuis (Egipt) din secolul al IV-lea, în care se spune: „Te rugăm Dumnezeule şi pentru cei adormiţi, a căror pomenire s-a făcut, sfinţeşte aceste suflete, căci tu pe toate le cunoşti; sfinţeşte-i pe cei adormiţi în Domnul şi numără-i cu puterile Tale cele sfinte (îngerii) şi dă-le lor şi sălăşluire întru împărăţia Ta”.

Despre obiceiul de a face rugăciuni de mijlocire pentru cei morţi găsim menţionări la Sfinţii Părinţi şi Scriitori bisericeşti din secolul al II-lea, la Sfântul Ignatie al Antiohiei, Tertulian, Sfântul Ciprian al Cartaginei, apoi începând cu secolul al IV-lea mărturiile devin numeroase, dintre cei mai importanţi Sfinţi Părinţi putem menţiona pe Sfântul Ioan Gură de Aur.

Ierarhul antiohian definindu-l pe om drept „împrumut cu dobândă vremelnică a vieţii: datorie fără amânare a morţii” îi arată efemeritatea, căci el este „astăzi în bogăţie, mâine în mormânt. Astăzi îmbrăcat cu profir, iar mâine dus la mormânt.

Astăzi în multe avuţii, iar mâine în coşciug. Astăzi cu cei ce-l linguşesc, iar mâine cu viermii. Astăzi este, iar mâine nu mai este”, şi îndeamnă la purtare de grijă pentru folosul celor care au răposat: „Să le dăm lor ajutorul ce li se cuvine, adică milostenii şi prinoase, căci aceasta le aduce uşurare, mare câştig şi folos.

Într-adevăr, nu s-au legiuit acestea în zadar şi la întâmplare şi nici n-au fost predate Bisericii lui Dumnezeu fără rost de preaînţelepţii ucenici ai Domnului, ca preotul să facă pomenire la înfricoşătoarele Taine de cei în credinţă adormiţi”.

Biserica a hotărât să se facă pomenirea celor plecaţi din lumea aceasta, mijlocind pentru odihna şi pentru iertarea păcatelor lor. Pomenirea celor care nu mai sunt printre noi este o dovadă de iubire nemărginită, care trece prăpastia morţii.

De ce facem pomenire morților?

Biserica îi numește pe cei trecuți în viața de dincolo „adormiți”, termen care are înțelesul de stare din care te poți trezi. Ea nu vorbește de trecere într-o stare de neființă, ci de trecere dintr-un mod de existență în alt mod de existență. Hristos îi va dărui cuvîntului „adormit”, înțelesul care îl asociază cu învierea. Cînd Mîntuitorul ajunge în casa lui Iair, a cărui fiică, de numai 12 ani, de abia murise, spune: „Nu plîngeți; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).

Potrivit Sfintei Scripturi, după moarte urmează Judecata particulară, în urma căreia omul ajunge să se împărtășească fie de fericire, fie de suferință, stări date de modul viețuirii pe pămînt (unit cu Dumnezeu sau despărțit de El). Aceste stări nu sunt definitive, ele durează pînă la Judecata Universală, cînd va avea loc învierea întregului neam omenesc și cînd vor avea loc hotărîrile finale legate de starea de fericire sau suferință. Noi ortodocșii ne rugăm pentru cei morți, pentru că avem credință că prin rugăciunile noastre, sufletul pentru care ne rugăm va ajunge la Judecata universală, într-o stare mai bună decît aceea cu care s-a despărțit de trup.

Sîmbăta, ziua de pomenire a morților

Sîmbăta e ziua în care Mîntuitorul a stat în mormînt cu trupul, iar cu sufletul S-a pogorît la iad, ca să elibereze din el pe toți drepții adormiți. Biserica face pomenirea celor adormiți sîmbăta și pentru ca această zi premerge duminicii – ziua Învierii – numită și cea dintîi zi a noii creații sau a opta zi, ziua veșniciei.

www.crestinortodox.ro

Din aceași categorie:


К записи есть 1 комментарий

Catehismul ortodox