În duminica a-VII-a după mărețul praznic al Învierii Domnului (a Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic), ÎPS Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești a săvîrșit Sfînta și Dumnezeiasca Liturghie în catedrala arhiepiscopală ,, Sfinții Împărați Constantin şi Elena» din oraşul Bălţi

În duminica a-VII-a după mărețul praznic al Învierii Domnului (a Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic), ÎPS Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești a săvîrșit Sfînta și Dumnezeiasca Liturghie în catedrala arhiepiscopală ,, Sfinții Împărați Constantin şi Elena» din oraşul Bălţi.

În cadrul Dumnezeieștei Slujbe sau înalțat ectenii pentru Unitatea Ortodoxiei și pacea, liniștea și sănătatea  întregii lumi îngreunate de exagerata sperietoare ,,covid-19″.

Numai în comuniunea Sfinților se păstrează dreapta credință

‘În vremea aceea, ridicîndu-și ochii Săi către cer, Iisus a cuvîntat: Părinte a venit ceasul! Preamărește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te preamărească pe Tine, precum I-ai dat stăpînire peste toată făptura, ca să dea viață veșnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui; iar viața veșnică este aceea ca să Te cunoască pe Tine singurul, adevăratul Dumnezeu și pe Iisus Hristos, pe care L-ai trimis. Eu Te-am preamărit pe pămînt și am săvîrșit lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac. Și acum Mă preamărește Tu, Părinte, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. Am făcut cunoscut numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume; ai Tăi erau, și Mi i-ai dat Mie și cuvîntul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate cîte Mi-ai dat sunt de la Tine întrucît cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor; iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut acum că Tu m-ai trimis. Eu pentru aceștia Mă rog; nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceștia pe care Mi-ai dat, căci ei sînt ai Tăi și toate ale Mele sunt ale Tale, și ale Tale sunt ale Mele, și M-am preamărit în ei. Mult nu mai sînt în lume, dar ei sunt în lume și Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău pe cei pe care Mi-ai dat, ca să fie una precum suntem și Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău; pe cei pe care Mi-ai dat, i-am păzit și nici unul dintre ei n-a pierit, decît numai fiul pierzării, pentru ca să se împlinească Scriptura. Acum însă Eu vin la Tine și acestea le grăiesc cît sînt în lume, pentru ca bucuria Mea să o aibă deplin în ei.’

(Ioan 17, 1-13)

Duminica a VII-a după sărbătoarea Sfintelor Paști, numită și Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul I ecumenic, este consacrată mărturisirii dreptei credințe și unității Bisericii. În primul rînd, dreapta credință înseamnă mărturisirea dumnezeirii Mîntuitorului nostru Iisus Hristos. Cînd Biserica a întocmit calendarul, a stabilit ca această duminică, a șaptea după Paști, care precede marea sărbătoare a Pogorîrii Duhului Sfînt și care urmează după Înălțarea Domnului și Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, să fie o duminică de pomenire a Sfinților Părinți de la Sinodul I ecumenic.

De ce? Mai întâi, pentru că la Sinodul I ecumenic s-a mărturisit de către 318 Sfinți Părinți din Biserica Răsăriteană și Apuseană că Iisus Hristos nu este o făptură, nu este un om devenit Dumnezeu, așa cum greșit susținea ereticul Arie din Alexandria, ci Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni: ‘pentru noi oamenii și pentru a noastră mîntuire S-a pogorît din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfînt și din Fecioara Maria și S-a făcut Om’.

Această mărturisire a dumnezeirii Mântuitorului Iisus Hristos este necesară pentru a ști că Cel ce S-a înălțat la ceruri este Cel ce S-a pogorât din ceruri: a coborât din ceruri Fiul lui Dumnezeu Cel nevăzut și S-a înălțat la ceruri Fiul lui Dumnezeu Cel văzut prin umanitatea Sa, văzut în trupul Său omenesc; a coborât pe pământ Dumnezeu Fiul, pentru a deveni și Fiul Omului, și S-a înălțat la ceruri Dumnezeu-Omul. De aceea, Sfinții Părinți care au mărturisit dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu făcut Om sunt pomeniți tocmai în această duminică, după Înălțarea la cer a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

În același timp, duminica aceasta, a Sfinților Părinți de la Sinodul I ecumenic, este o pregătire pentru sărbătoarea următoare, și anume pentru praznicul Pogorîrii Sfîntului Duh, sărbătoare care amintește de constituirea Bisericii Mîntuitorului Iisus Hristos prin pogorîrea Duhului Sfînt peste Sfinții Apostoli, trimis de către Dumnezeu Tatăl și de Dumnezeu Fiul, Cel înălțat la ceruri, ca prin Duhul Sfînt să se adune laolaltă persoane diferite din neamuri diferite și din locuri diferite, unite între ele prin credința în Iisus Hristos. Această taină a Înălțării Domnului și Mîntuitorului nostru Iisus Hristos întru slavă este o pregătire pentru pogorîrea Sfîntului Duh, iar prin lucrarea Sfîntului Duh Hristos rămîne cu noi și în noi, în Biserica Sa pînă la sfîrșitul veacurilor. Deci, Sfinții Părinți veniți la Sinodul I ecumenic de la Niceea, din anul 325, adunați la chemarea Sfîntului Împărat Constantin cel Mare, arată că Înălțarea la ceruri a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos nu înseamnă despărțirea Lui de cei care cred în El, ci un alt mod al prezenței Lui în lume, o prezență duhovnicească, deoarece, înainte de a Se înălța la cer, Mîntuitorul a spus: ‘Iată, Eu sînt cu voi în toate zilele, până la sfîrșitul veacului’ (Matei 28, 20): prezent cu Sfinții Apostoli și cu toți cei care vor crede în El prin propovăduirea lor. După ce îi trimite pe Apostolii Săi la propovăduire, zicîndu-le: ‘Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă’ (Matei 28, 19-20), El spune: ‘Iată Eu sînt cu voi în toate zilele pînă la sfîrșitul veacurilor’ (Matei 28, 20).

În Evanghelia de astăzi vedem grija Arhiereului, a Marelui Preot sau a Păstorului Celui Mare și Bun pentru ucenicii Săi, pentru persoanele încredințate Lui spre păstorire. De aceea, această rugăciune arhierească a Păstorului Cel Mare, a Mîntuitorului Iisus Hristos, este model pentru grija tuturor păstorilor duhovnicești față de cei păstoriți de ei, dar mai ales model pentru responsabilitatea pastorală a arhiereilor care conduc eparhii, adică păstoresc cler și popor. Acești Sfinți Părinți, păstori ai preoților, diaconilor și credincioșilor încredințați lor, după ce au devenit episcopi, aveau datoria de a păzi dreapta credință în fața ereziilor, în fața sectelor, în fața dezbinărilor sau schismelor. Întrucît foarte multă lume s-a rătăcit de la dreapta credință, urmîndu-l pe Arie care spunea că Dumnezeu adevărat este numai Tatăl, Fiul nefiind Dumnezeu adevărat, ci doar o făptură îndumnezeită, Sinodul I ecumenic, prin glasul celor 318 Sfinți Părinți, a mărturisit că Iisus Hristos este ‘Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut din Tatăl mai înainte de toți vecii, născut, iar nu făcut’: este născut veșnic din Tatăl, nu este făcut, nu este o făptură, nu este o creatură, ci este Dumnezeu Cel veșnic Care S-a făcut Om, nu este un om îndumnezeit. Această învățătură a Sfinților Părinți se concentrează într-un singur cuvînt, și anume că Fiul este ‘deoființă‘ cu Tatăl, este de aceeași ființă cu Tatăl, adică Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfinților Părinți de la Sinodul I ecumenic și ale tuturor Sfinților, să păstrăm dreapta credință ca pe un mare dar, să creștem în ea și în sfințenia pe care ne-o dăruiește ea, și astfel să dobîndim bucuria despre care Mîntuitorul spune în Evanghelie: ‘ca bucuria Mea să o aibă deplin în ei‘ (Ioan 17, 13), adică să avem bucuria de a fi ortodocși sau drept măritori creștini, bucuria de a avea nădejdea mîntuirii și a vieții veșnice. Amin

Biroul de presă al Eparhiei de Bălți și Fălești