versiunea moldoveneasca русская версия


La hramul bisericii „Sf.Ap.Petru și Pavel” din Bălți

La hramul bisericii „Sf.Ap.Petru și Pavel” din Bălți

12 июля 2024

Vineri, 12 iulie 2024, când Biserica Drept-măritoare sărbătorește pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, Înaltpreasfințitul Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești, a oficiat sfânta Liturghie în mijlocul enoriașilor bisericii cu hramul „Sf.Ap. Petru și Pavel” din municipiul Bălți. La invitația parohului – protoiereul mitrofor Alexandru Paiul, la hram au venit un sobor de preoți și diaconi din municipiu, au participat ctitorii și enoriașii iubitori de prăznuire și însetați după Cuvântul lui Dumnezeu. Răspunsurile mari au răsunat festiv de frumosul cor parohial.... 

Pășind pe urmele Sfinților Apostoli Petru și Pavel: misiune, martiriu și moștenire.

Pășind pe urmele Sfinților Apostoli Petru și Pavel: misiune, martiriu și moștenire.

11 июля 2024

Pentru acesti doi Apostoli, pricina de lauda nu va afla nimeni mai mare alta, decat lauda, pe care le-a dat-o, Domnul Insusi, fiecaruia. Ca, pe Petru l-a fericit, pentru marturisirea Lui, numindu-l «Piatra» si pe adevarul marturisirii lui a zidit Biserica Sa; iar, pe Pavel l-a numit «Vas ales», care avea sa poarte numele Domnului, inaintea tiranilor si a imparatilor. Dar, iata, alte cateva cuvinte despre aceste slavite capetenii ale Apostolilor. Sfantul Apostol Petru, mai intai, era pescar din Betsaida, la Marea Galileii si se chema Simon, inainte de a se intalni cu Domnul.... 

Mărturisirea preoților la biserica „Sf.Pantelimon” din Sîngerei

Mărturisirea preoților la biserica „Sf.Pantelimon” din Sîngerei

10 июля 2024

Miercuri, 10 iulie 2024, în biserica sfântului Pantelimon din orașul Sîngerei, părintele-blagocin Maxim Guzun a convocat adunarea preoților din blagocinia Sîngerei pentru mărturisire. Întrunirea a debutat cu sfânta Liturghie, oficiată de un sobor de preoți, avându-l ca protos pe părintele-paroh Serghei Zubatîi, iar răspunsurile mari au fost date de corul parohial. Cu un cuvât de suflet ziditor s-a adresat clericilor duhovnicul circumscripției, protoiereul Grigore Cotruţa, îndemnând la respectarea pravilei de rugăciune și milostenie după putință.  

La hramul bisericii din Pietrosu

La hramul bisericii din Pietrosu

8 июля 2024

Sfinții Petru și Fevronia sunt considerați ocrotitorii familiei, fidelității și ai tinerilor, o pildă frumoasă de fidelitate familială. Sărbătoarea este cinstită în fiecare an în biserica „Înălțarea Domnului” din satul Pietrosu, protoieria Fălești 1, pentru că la temelia sfintei mese din altar sunt fragmente din moaștele acestor sfinți. La invitația părintelui-paroh Victor Vatrici, un sobor de preoți au oficiat sfânta Liturghie, avându-l ca protos pe părintele-blagocin Ioan Pelin, iar răspunsurile la strană au fost date de corul blagocinal „Axion”. Din soborul... 

Marea chemare

Marea chemare

6 июля 2024

PRONIA, adică purtarea de grijă şi iubirea de oameni sînt două însuşiri ale marelui Dumnezeu şi Ziditorului făpturii. Domnul nostru Iisus Hristos, Care este strălucirea slavei lui Dumnezeu Tatăl, are împreunate şi nedespărțite aceste două însuşiri. Oriunde este Pronia Lui, acolo este şi iubirea Lui de oameni; şi oriunde este iubirea Lui de oameni, acolo este şi Pronia Lui, pentru că în toate lucrurile Lui cu iubire de oameni a purtat grijă şi cu purtarea de grijă a arătat iubire de oameni. În tot lucrul lui Dumnezeu vedem, aşadar, şi Pronia și iubirea Lui de oameni.... 

Mărturisirea preoților în Sărata Veche

Mărturisirea preoților în Sărata Veche

4 июля 2024

Joi, 4 iulie 2024, tradiţional în fiecare post, în biserica „Sf.Ier.Nicolae” din satul Sărata Veche, protoiereia Fălești 1, protoiereul-blagocin Ioan Pelin și protoiereul-blagocin Oleg Fistican au convocat adunarea preoților din raionul Fălești pentru mărturisire. Întrunirea a debutat cu rugăciunile pentru mărturisirea slujitorilor altarului, săvârșită de duhovnicul circumscripției, arhimandritul Zosima Aftene. Imediat după aceasta a început sfânta Liturghie oficiată de soborul preoțesc, avându-l protos pe părintele-paroh Mihail Chiorescu. Răspunsurile liturgice au... 

La hramul bisericii „Tuturor Sfinților” din Bălți

La hramul bisericii „Tuturor Sfinților” din Bălți

1 июля 2024

În Duminica Tuturor Sfinților, 30 iunie 2024, în prima duminică după Cincizecime, Înaltpreasfințitul Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești, împreună cu un sobor de preoți, a oficiat sfânta Liturghie în ziua hramului la biserica „Tuturor Sfinților” din municipiul Bălți. În curtea bisericii Ierarhul a fost întâmpinat de parohul bisericii, protoiereul mitrofor Vitalie Bîrlădeanu; de protoiereul mitrofor Petru Ciunciuc, secretar eparhial; precum și de alți slujitori, de enoriași veniți cu drag la sfânta slujbă. Răspunsurile liturgice au răsunat armonios de corul... 

CATEHEZĂ despre smerenie și mândrie

Mai multe #cateheze. Păcatul este călcarea cu deplină ştiintă şi cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii Lui Dumnezeu. Iar pentru că voia  lui Dumnezeu se arată  în  legile Sale, de aceea păcatul se mai numeşte şi fărădelege. Păcatul este de două feluri: 1) Strămoşesc, adică săvârşit de strămoşii noştri, Adam şi Eva, în rai, şi care prin naştere se moşteneşte de fiecare. El se şterge prin Taina Sfântului Botez; 2) Personal, adică păcatul săvârşit de fiecare credincios în parte. Păcatele personale nu sunt toate deopotrivă de grele. Mântuitorul  spune  lui  Pilat:  „Cel  ce M-a  predat  ţie  mai  mare păcat  are”  (Ioan 19,11),  iar Sfântul Apostol Ioan spune: „Este păcat de moarte… şi este păcat nu de moarte” (1 Ioan 5, 16). Din aceste cuvinte înţelegem că sunt păcate grele sau de moarte şi păcate uşoare, sau care pot fi iertate.


Care păcate se numesc uşoare? Uşoare  sau  cu  putinţă  de  iertat  se  numesc  acele păcate  prin  care  credinciosul,  dintr-o slăbiciune a voii şi a cunoaşterii sale, se abate  în chip uşor de  la  legea morală şi de  la calea mântuirii. Ele  nu  au  ca  urmare  pierderea  harului  dumnezeiesc,  ci numai o  slăbire  a  lucrării harului în sufletul credinciosului.

Afară  de Mântuitorul  şi  de  Sfânta  Fecioară Maria,  nimeni  nu  a  fost  scutit  de păcate uşoare,  nici  chiar  drepţii: „Cel  drept  cade  de  şapte  ori  şi  tot  se  scoală”  (Pilde  24,  16).  Iar Sfântul  Apostol  Iacov  spune:  „Toţi  greşim  în  multe  chipuri;  dacă  nu  greşeşte  cineva  în cuvânt,  acela  este bărbat  desăvâşit,  în  stare să  înfrâneze  şi  tot  trupul”  (Iacov  3,  2).  De asemenea,  Sfântul Apostol  Ioan  spune: „Dacă  zicem că păcat  nu  avem,  ne  amăgim  pe  noi înşine şi adevărul nu este întru noi” (I Ioan l, 8). Păcatele uşoare  nu  trebuie  însă  privite  cu  nebăgare  de  seamă, căci  ele  sunt  urâte  lui Dumnezeu şi dacă nu se şterg prin pocăinţă, duc la păcate grele.

  1. Ce sunt păcatele grele?

Grele sunt păcatele acelea prin care cineva, cu multă răutate a voii sale, săvârşeşte lucruri oprite  în mod lămurit de poruncile dumnezeieşti. Păcat greu săvârşeşte cineva şi atunci când nu  împlineşte  de  voie  poruncile  dumnezeieşti,  din  care  pricina răceşte  în  dragostea către Dumnezeu şi către aproapele. Păcatele  grele  se mai  numesc  şi păcate  de moarte,  fiindcă răpesc  credinciosului  harul dumnezeiesc, care este viaţa lui, şi-i pregătesc moartea, adică chinurile iadului (Iacov 1, 15; I Cor. 6, 9-10).

  1. Păcatele grele sunt de un singur fel?

Nu. După „Mărturisirea Ortodoxă”, păcatele grele sunt de trei feluri:

1) Capitale;

2) Împotriva Duhului Sfânt;

3) Strigătoare la cer.

  1. Care sunt păcatele capitale?

Capitale  sunt păcatele  acelea  care  izvorăsc  nemijlocit  din  firea  omenească,  slăbită  prin păcatul strămoşesc (Marcu 7, 21). Se numesc astfel, fiindcă înfăţişează cele mai de seamă căi ale voii păcătoase şi sunt rădăcina celor mai multe păcate. Ele  sunt urmatoarele şapte: 1) Mândria, 2)  Iubirea de argint, 3) Desfrânarea, 4) Pizma sau invidia, 5) Lăcomia, 6) Mânia şi 7) Lenea.

  1. Ce este mândria?

Mândria, care, după cuvântul Sfintei Scripturi, izvorăşte din inima omului (Marcu 7, 21-22), este preţuirea de sine şi este măsura şi atitudinea de superioritate sau de dispreţ faţă de ceilalţi oameni. Deoarece  prin mândrie  au căzut  îngerü  cei răi,  cât  şi  cei  dintâi  oameni, mândria  este privită ca începutul păcatului. Ispita mândriei este foarte întinsă. Nu este credincios care să nu fie ispitit de acest păcat. Însuşi Mântuitorul a  fost  ispitit  spre acest păcat de către diavol,  la  începutul  lucrării Sale  în lume (Matei 4, 8-9).

  1. Ce urmări aduce păcatul mândriei?

Cel  ce  se  lasă  cuprins  de păcatul mândriei  uită că  tot  ce  are  a primit de  la Dumnezeu, nesocoteşte  poruncile  lui Dumnezeu,  se  laudă  numai  pe  sine,  grăieşte  de rău  pe  altul,  este făţarnic,  se răzvrăteşte  împotriva  autorităţilor  şi  rânduielilor  obşteşti.  Astfel,  din  mândrie, întocmai ca dintr-o rădăcina otrăvită, se nasc multe păcate. Sfântul Casian Romanul, vorbind despre acest păcat, spune:  Patima mândriei întunecă întreg sufletul şi-l prăbuşeşte în cea mai adâncă  prăpastie. Păcatul  mândriei,  când  pune  stăpânire  pe  bietul  suflet,  ca  un  tiran  prea cumplit care a cucerit o cetate mare şi înaltă, îl dărâmă în întregime şi îl surpă până în temelii. Mărturie despre aceasta este îngerul acela care pentru mândrie a căzut din cer. Căci fiind zidit de Dumnezeu şi  împodobit cu  toate virtuţile şi cu  înţelepciunea, n-a voit să le recunoască pe acestea venite din darul Stăpânului, ci din firea sa.

Mântuitorul  înfierează cu  toată tăria păcatul mândriei, arătându-i urmările atât de grele. El spune: „Oricine se înalţă pe sine se va smeri” (Luca 14,11). Iar Sfântul Apostol Iacov zice: „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă” (4,6).

Creştinul, deci,  trebuie să se ferească şi să se lepede de păcatul mândriei, îmbrăcându-se cu  virtutea  smereniei  şi  întărindu-se  sufleteşte  prin  post  şi  rugăciune.  El  trebuie să-şi amintească  totdeauna că  toată  virtutea  şi  tot  ce  are  el  a  primit  de  la Dumnezeu,  după  cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Ce ai, pe care să nu-l  fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce  te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit?” (I Cor. 4, 7).

  1. Ce este smerenia?

Smerenia,  întâlnită cu adevărat numai  în religia creştină, este virtutea prin care creştinul recunoaşte că  toate darurile şi  însuşirile sale bune  le-a primit de la Dumnezeu şi de aceea nu se mândreşte cu ele. „Ce ai, pe care să nu-l fi primit; iar dacă L-ai primit, de ce te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit?” (I Cor. 4, 7).

Dar pentru că, pe  lângă  însuşiri bune, fiecare om are şi slăbiciuni, smerenia mai cere ca fiecare să-şi recunoască şi slăbiciunile sale, precum şi să recunoască în acelaşi timp şi părţile bune ale aproapelui.

Aşadar,  smerenia  nu  se  împotriveşte  cinstirii  şi  dragostei  de  sine.  Dimpotrivă,  cu  cât creştinul este mai pătruns de  înaltă vrednicie a firii sale şi de înălţimea chemării sale, cu atât mai mult el va şti să preţuiască şi darurile date de Dumnezeu lui şi aproapelui, recunoscându-şi totodată atât slăbiciunile sale, cât şi dependenţa sa întru toate de Dumnezeu.

  1. Este smerenia necesară mântuirii?

Da, pentru că fără  smerenie nu poate avea  loc  lucrarea eficientă a harului dumnezeiesc, nici credinţă desăvârşită, nici rugăciunea cuviincioasă, nici pocăinţa adevărată şi nici stăruinţa în bine.

Astfel,  smerenia  este  una  dintre  cele  mai  alese  virtuţi  creştine,  fiind  cu  drept  cuvânt numită temelia lor. Aşa, de pildă, credinţa este smerenie a minţii; ascultarea, smerenie a voii; pocăinţa, smerenie a poftelor şi a patimilor. De aceea Mântuitorul şi Sfinţii Apostoli îndeamnă cu multă stăruinţă, prin cuvânt şi pildă, la împodobirea cu virtutea smereniei: „Învăţaţi-vă de la Mine, că  sunt blând  şi  smerit cu  inima  şi veţi găsi odihna  sufletelor voastre”  (Matei 11, 29),  spune  Mântuitorul,  Care,  Dumnezeu  fiind, S-a  smerit într-atât  încât  a  luat  chipul neputinţei  noastre  şi S-a făcut  om.  El  a  trăit  o  viaţă  plină  de  lipsuri,  urmărind  împlinirea lucrării de mântuire a oamenilor, iar nu strălucirea trecătoare a vieţii pământeşti.

De  aceea  şi  Sfântul Apostol  Petru  îndeamnă  la  smerenie,  spunând că Dumnezeu  celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har„ (I Petru 5, 5).

Pilde alese de smerenie găseşte creştinul în viaţa Maicii Domnului şi a celorlalţi sfinţi.

  1. Care sunt însuşirile smereniei?

Smerenia  creştină  trebuie să  fie:

1)  Curată,  adică să  pornească  cu  adevărat  din  inimă; altfel ea este făţărnicie şi mândrie tăinuită;

2) Să fie unită cu adevărata cinstire şi dragoste de sine şi cu încrederea în Dumnezeu; altfel ea este slăbiciune vinovată;

3) Să se arate prin fapte şi să fie statornică în toate împrejurările; altfel ea nu are nici o valoare morală.

  1. Care sunt roadele smereniei?

Roadele  cele  mai  de  seamă  ale  smereniei  sunt:

1)  Ascultarea  de  Dumnezeu  şi recunoştinţa faţă de El;

2) Căinţa pentru păcate şi dorul după conlucrarea cu harul sfinţitor (I Petru 5, 5);

3) Pacea sufletului (Matei 11, 29);

4) Înfrânarea  imboldului după  laude şi măriri deşarte;

5) Cinstirea, dragostea, dreptatea şi îngăduinţa faţă de aproapele.

  1. Care sunt mijloacele pentru câştigarea smereniei?

Mijloacele  potrivite  pentru  câştigarea  smereniei  sunt:

1) Rugăciunea  pentru  dobândirea ajutorului lui Dumnezeu;

2) Luarea aminte la învăţătura Mântuitorului, la pilda vieţii Sale şi a sfinţilor;

3) Cunoaşterea adevărată de sine, căci cine se cunoaşte bine pe sine şi îşi cunoaşte însuşirile  sale  bune,  dar  şi  slăbiciunile  şi  pornirile  sale pătimaşe  şi  are  voinţa să  le stăpânească, poate evita faptele rele şi stărui   în cele bune.

  1. Care sunt păcatele împotriva smereniei?

Păcatele împotriva smereniei se cuprind în mândrie, adică în patima de a se înălţa pe sine peste măsură,  din  care răsar multe  alte  rele. „Dumnezeu  celor mândri  le  stă  împotrivă,  iar celor  smeriţi  le dă  har”  (I  Petru  5,  5). Căci,  pe  când  mândria  este  moartea  virtuţilor, smerenia este moartea păcatelor şi viaţa virtuţilor.

Păcat împotriva smereniei este şi înjosirea credinciosului, prin folosirea darurilor primite de la Dumnezeu pentru lucrări nefolositoare.

Din aceași categorie:


К записи есть 1 комментарий

Eparhia de Bălți și Fălești