Mergi în casa ta, la ai tăi, şi spune-le câte ţi-a făcut ţie Domnul şi cum te-a miluit.
Precum doctorul iscusit, cu cît cercetează mai mult firea ierburilor, cu atît află doctorii mai potrivite împotriva bolilor trupeşti, tot aşa şi creştinul cucernic, cu cît cunoaşte mai mult învățăturile lui Dumnezeu, cu atît mai mult află leacuri şi mai potrivite împotriva patimilor sufletului său. Pentru aceasta Domnul lisus a poruncit iudeilor să cerceteze dumnezeieştile Scripturi, fiindcă ele cuprind mărturii despre Dînsul, zicând: „Voi cercetaţi Scripturile, căci socotiți că în ele aveţi viață veşnică. Şi tocmai ele sînt cele ce mărturisesc despre Mine”. Proorocul şi împăratul David fericeşte pe aceia care, din toată inima, căutînd să învețe cele despre Dumnezeu, cercetează dumnezeieştile Lui învățături, zicând: „Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor”. O astfel de cercetare luminează mintea spre cunoştinţa faptelor bune şi a celor rele şi încălzeşte sufletul spre iubirea lui Dumnezeu şi a Împărăţiei Lui cereşti. Cercetarea învăţăturilor lui Dumnezeu este un lucru al evlaviei noastre, iar înţelegerea lor şi roada dintr-însele, este mila Prea Înduratului Dumnezeu, în care nădăjduind, vă tîlcuim Evanghelia de astăzi, care spune:
„În vremea aceea, trecînd lisus dincolo în ţinutul gherghesenilor, L-au întîmpinat doi îndrăciți, care ieşeau din morminte şi erau atît de cumpliți, încît nimeni nu putea să treacă pe calea aceea„ (Matei 8:28).
Sfinţii Evanghelişti Marcu şi Luca, povestind acelaşi fapt, spun că minunea aceasta a fost săvîrşită în părţile gadarenilor şi că nu doi, ci un singur îndrăcit a fost vindecat cu prilejul acesta de Domnul. Se contrazic, oare, Sfinţii Evanghelişti? Nicidecum! Cetățile Gadara şi Gherghesa erau departe una de alta cam la două ceasuri de drum. Întrucît minunea s-a făcut în afara cetăţilor, adică la hotarul dintre ele, pentru aceasta Sfinții Evanghelişti Marcu şi Luca zic că minunea aceasta s-a făcut în cetatea gadarenilor, iar Sfîntul Evanghelist Matei zice că ea s-a săvîrşit în ținutul gherghesenilor. Evangheliştii Marcu și Luca povestesc despre îndrăcitul cel mai însemnat şi mai cunoscut, care era cetăţean din cetatea gadarenilor; ei însă nu spun că ar fi fost numai unul singur stăpînit de demoni. Evanghelistul Matei povesteşte însă de doi îndrăciţi dintre care unul, cel care era din cetate, pătimea mai mult decît celălalt. Fiindcă Evanghelistul Matei a arătat suferintele pe care le pătimeau amîndoi îndrăciții, el a vorbit de cei doi îndrăciți, iar Sfinţii Marcu şi Luca povestind cu amănuntul chinurile pe care le sufereau îndrăciţii s-au văzut siliți să facă pomenire numai de un îndrăcit, adică de acela care se chinuia mai mult şi care era mai bine cunoscut în părţile acelea.
Auzind că cei îndrăciți, ieşind din morminte, au întîmpinat pe Domnul Iisus, să nu socotim că întîmpinarea aceasta s-a făcut la voia întîmplării, pentru că nimic nu se face fără ştirea şi vrerea lui Dumnezeu, de vreme ce şi perii capului nostru ne sînt număraţi. Domnul Iisus, ca Cel ce știe toate, milostivindu-se de cei chinuiţi de demoni, a venit acolo în ceasul acela, cînd cei îndrăciți tocmai ieşeau din morminte. Dar pentru ce locuiau cei îndrăciți în morminte? Unii din cei de demult, amăgindu-se, credeau că sufletele celor ce mor se prefac în demoni. Cu aceeaşi înşelare sînt amăgiți pînă astăzi unii oameni neştiutori, care cred că, după moarte, sufletele unor oameni se prefac în vîrcolaci. Deci demonii, pentru ca să întărească şi mai mult această credinţă înşelătoare, sileau pe cei îndrăciți să locuiască în morminte. Îndrăciţii aceştia erau foarte cumpliți, încît, de frica lor, nimeni nu putea să meargă pe calea care trecea pe lîngă locul unde trăiau ei. Iar cînd au întîmpinat pe Iisus Hristos şi s-au apropiat de El, atunci demonii s-au cutremurat.
„Şi, iată, au început să strige şi să zică: ce este nouă şi Ţie, lisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme, ca să ne chinuieşti?” (Matei 8:29)
Demonii au cunoscut și au mărturisit că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Ce este nouă şi Ţie, au strigat ei, adică: ce pricină avem între noi? Ce cerem noi de la Tine, sau Tu de la noi? Demonii au strigat acestea, fiindcă s-au înfricoșat ca nu cumva Iisus Hristos, cu puterea Dumnezeirii Sale, să-i trimită în chinurile iadului. Nu cumva zic ei, ai venit în locul acesta, ca să ne osîndeşti pe noi, mai înainte de vreme, adică mai înainte de ziua Judecății? Din această întîmplare învățăm că nu numai cei care au murit fără să fi primit credinţa în Hristos, şi păcătoşii cei nepocăiţi, ci nici chiar demonii n-au primit încă osînda definitivă, pînă acum, ci aşteaptă și ei ziua cea înfricoşată a Judecății. Despre aceasta a învăţat şi Apostolul Petru, zicînd: ,,Căci dacă Dumnezeu n-a cruțat pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în iad şi i-a dat peşterilor întunericului, ținîndu-i spre judecată». De asemeni şi Sfîntul Apostol Iuda ne spune, zicând: „Pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia lor, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri veşnice spre judecata zilei celei mari». Deci cît de înfricoșată este osînda veşnică, dacă şi demonii, temîndu-se de ea, vor mai degrabă să petreacă cu porcii în necurăţenie, cum ne arată mai departe Sfînta Evanghelie, care zice:
„Departe de ei era o turmă mare de porci la păscut. Iar demonii se rugau de El şi ziceau: dacă ne scoţi afară, dă-ne voie să ne ducem în turma cea de porci” (Matei 8:30-31).
Departe de locul acela unde erau cei îndrăciți, păştea o turmă mare de porci. Demonii L-au rugat pe Iisus Hristos, zicînd: Doamne, dacă prin porunca Ta ne scoţi din trupurile oame lor acestora, ne rugăm Ţie, să ne dai voie să mergem în turma aceea de porci. Iată cît este de mare puterea Domnului Iisus şi cît este de slabă neputința demonilor! Ei nici pe porci nu pot să-i vatăme, fără învoirea lui Dumnezeu, cu atît mai puțin pe oamenii zidiţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. După cum atunci venirea Domnului Iisus a gonit pe demoni din cei îndrăciți, tot aşa şi chipul crucii şi chemarea numelui lui Hristos îi goneşte pe ei, cum ne încredinţează Sfîntul Apostol Pavel, zicînd: ,,Întru numele lui Iisus, tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pămînteşti şi al celor de sub pămînt». Deci cînd vin demonii şi te supără pe tine, atunci, de vei vrea, îi goneşti departe de tine, însemnîndu-te cu chipul crucii şi chemînd numele lui Iisus Hristos. Dar, la rugămintea demonilor, ce a răspuns Domnul?
„Atunci El le-a zis: duceţi-vă! Iar ei ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată că toată turma de porci s-a repezit de pe ţărm în mare şi s-a înecat în apă” (Matei 8:32).
Iisus le-a dat voie demonilor să se ducă în turma de porci, iar ei îndată, ieşind din oamenii aceia, au intrat în turma de porci. Şi porcii s-au pornit de pe ţărm în prăpastie, şi căzînd în mare s-au înecat. Dar pentru ce Domnul, ascultînd rugămintea demonilor, le-a dat voie să intre în turma de porci? Unde sînt porci, acolo este şi noroi şi necurăţenie; unde este necurățenia păcatului şi noroiul faptelor celor rele, acolo sălăşluiesc și necuraţii demoni; acolo şi Dumnezeu le dă voie să intre. Cum a îngăduit însă Dreptul Dumnezeu ca prin aceasta să fie păgubiţi stăpînii porcilor? Pentru pedeapsa celor care au păcătuit și pentru întărirea celor drepţi, Dumnezeu a adus potop peste toată lumea, a ars cetăţi, împreună cu oamenii lor, şi a părăsit neamuri întregi. Dreptatea lui Dumnezeu a mai îngăduit paguba pe care a suferit-o stăpînii porcilor şi pentru următoarea pricină. În cetatea gherghesenilor locuiau păgâni, însă locuiau şi evrei. Dar evreii din acest oraş, deşi nu aveau aceeaşi credinţă cu păgînii, cu care trăiau împreună, nu numai că hrăneau porci, ci şi mîncau din cărnurile porcilor, călcînd Legea lui Moise. De aceea, spre învăţătura şi înţelepţirea lor, au fost pedepsiți în chipul acesta. Dar prin săvîrşirea unei minuni atît de însemnate, ca accea a scoaterii demonilor din oameni şi trimiterea lor în turma de porci, cei ce păşteau porcii au văzut cîte au pătimit porcii după intrarea demonilor în ei şi au propovăduit pretutindeni puterea cea dumnezeiască a Făcătorului de minuni.
„lar păzitorii au fugit şi ducîndu-se în oraş, au spus tot ce se întîmplase cu cei îndrăciţi” (Matei 8:33)
Iată cum cele ce s-au întîmplat porcilor au făcut pe cei care îi păşteau să devină dascăli și propovăduitori ai minunii! Fiindcă porcii au pierit în apă, cei care îi păşteau au fugit îndată de acolo, şi venind în oraş, propovăduiau toate cîte au pătimit porcii, cît și cele ce s-au întîmplat celor îndrăciți, care se făcuseră sănătoşi.
„Atunci tot oraşul a ieşit în întîmpinarea lui Iisus şi văzîndu-L, L-au rugat să plece din hotarele lor” (Matei 8:34)
Iată cît interes a deşteptat auzirea minunii, căci toţi cei ce locuiau în cetatea gherghesenilor, bărbați, femei, tineri, bătrîni, oameni de toată vîrsta, bogați și săraci, au ieşit din cetate în întîmpinarea lui Iisus Hristos, ca să vadă cu ochii lor cele ce au auzit de la păstori. Evanghelistul Marcu ea şi Evanghelistul Luca, zic că ,,au venit oameni să vadă ce s-a întîmplat». Dar ce-au făcut după ce au auzit minunea şi au văzut cu ochii lor pe cei ce mai înainte fuseseră îndrăciți, cum stăteau acum cuminte şi îmbrăcaţi, şi s-au convins de pierderea porcilor? Oare, s-au închinat ei Făcătorului de minuni? Oare, au mulţumit ei Binefăcătorului? Oare, au vrut ei să asculte învăţătura lui Iisus? Nimic din toate acestea n-au făcut, ci L-au rugat să plece din hotarele cetății lor. Dar pentru ce L-au gonit pe lisus? Sfîntul Evanghelist Luca ne spune ,,că de frică mare erau cuprinşi». Deci frica multă întunecă mintea ca şi celelalte patimi şi aruncă pe om în necunoştinţă şi vorbe necuviincioase. Iisus însă, ascultînd rugămintea lor, cu aceeaşi blândeţe de totdeauna,
„Intrînd în corabie, a plecat şi a venit dincoace în cetatea Sa” (Matei 9:1).
Ieşind Domnul de acolo, a venit în Capernaum, cum ne arată Evanghelistul Marcu, zicînd: „Şi iarăşi a intrat în Capernaum». Cetatea Capernaum este socotită cetatea lui Hristos, fiindcă, deşi în Betleem s-a născut şi în Nazaret a crescut, în Capernaum însă îşi avea locuinţa Domnul şi Făcătorul de bine lisus Hristos, Căruia se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Din aceași categorie:
- Pescarii de suflete // 5 октября 2024 // 1
- Cine poate să se mântuiască? // 14 сентября 2024 // 1
- „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” // 7 сентября 2024 // 1
- Cred, Doamne. Ajută necredinței mele! // 31 августа 2024 // 1
- Puțin-credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? // 24 августа 2024 // 1
К записи есть 1 комментарий
Mottoul zilei:
Tipic:
Caută cuvântul:
Arhiva site-ului:
Categorii:
Vizitatori:
Calendarul postărilor
adunare agenda botezul pruncilor Bălți cateheză catehism cazania condoleanțe din notele Ierarhului eparhia felicitări Făleşti Glodeni judecata universală numerotat ora de Religie pangar partituri pilde post predici proloage sfântul Teofan Zăvorâtul sinaxar singerei tipic video viețile sfinților înainte de cununie înfricoșatei judecăți întrebare
Cazania