versiunea moldoveneasca русская версия


Istoria unui om de succes, bogat, dar care a piedut totul. Ce s-a întâmplat cu el, cum a ratat?

Istoria unui om de succes, bogat, dar care a piedut totul. Ce s-a întâmplat cu el, cum a ratat?

2 ноября 2024

Scopul pildei din Evanghelie este arătarea osîndirii bogaților iubitori de plăceri şi nemilostivi şi răsplătirii cu slavă a celor care, fiind în sărăcie şi suferințe, n-au uitat pe Dumnezeu. Cel care va asculta această cerească învăţătură, cu credinţă şi cu evlavie, dacă va fi bogat, se va face cumpătat şi milostiv; iar dacă va fi sărac şi suferind, se va întări în sufletul său şi în nădejdea ajutorului şi răsplătirii lui Dumnezeu. Pentru aceasta, să ascultăm cu evlavie pilda Sfintei Evanghelii.  

Are putere rugăciunea ca să izbăvească pe cei răposați de la chinuri?

Are putere rugăciunea ca să izbăvească pe cei răposați de la chinuri?

1 ноября 2024

Este cu putinţă. Unii din ei pot scăpa de acolo prin rugăciunile Bisericii şi ale fiecăruia dintre noi, precum şi prin milosteniile noastre pentru ei. În Sfânta Scriptură se pune mare preţ pe rugăciunea unora pentru alţii. Sfântul Apostol Pavel spune: „Vă îndemn, deci, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, făgăduinţe, mulţumiri pentru toţi oamenii” (I Tim. 2, 1). Iar Sfântul Iacov spune: „Mărturisiţi-vă unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul ca să vă vindecaţi. Că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (5, 16). Sfântul... 

În satul Cobani s-a deschis școala duminicală

În satul Cobani s-a deschis școala duminicală

29 октября 2024

În premieră duminică, 27 octombrie 2024, după sfânta Liturghie a avut loc prima lecție din cadrul școlii duminicale a parohiei „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din satul Cobani, raionul Glodeni. Subiectul discuției a fost «Istoria bisericii Sfinților Arhangheli Mihail si Gavriil». Alături de părintele-paroh Grigore Sobuleac a fost domnul Ion Vasile Lupusor, care a adus informații argumentate din surse veridice despre istoria Bisericii și a slujitorilor ei. Aducem mulțumiri celor ce s-au implicat în această frumoasă activitate. Dumnezeu să ne binecuvinteze... 

Cine a fost cuvioasa Parascheva și ce biserici au acest hram?

Cine a fost cuvioasa Parascheva și ce biserici au acest hram?

26 октября 2024

Aceasta s-a nascut in satul Epivat din Tracia, nu departe de Constantinopol, si a trait pe vremea despartirii Bisericii de la Roma de Biserica soborniceasca ortodoxa (1054). A fost crescuta de parintii ei in teama de Dumnezeu si in deprinderea faptelor bune crestinesti, dar mai cu osebire in deprinderea rugaciunii, a postului si a milosteniei. Nu odata s-a dezbracat de hainele sale cele bune si le-a dat saracilor, imbracand hainele simple ale acelora,  

Din notele Ierarhului: Comuniunea cu Dumnezeu

Din notele Ierarhului: Comuniunea cu Dumnezeu

23 октября 2024

E cu putință oare apropierea cît mai posibil sufleteşte de Dumnezeu? Da, e posibilă. Acea verigă tainică de comuniune cu Dumnezeu este religia, ceea ce înseamnă legătură. Aşadar, religia este acea modalitate de unire trainică a omului cu Dumnezeu, bazată pe tămăduitorul rod al Descoperirilor Dumnezeieşti din Sf. Scriptură. Revelația Dumnezeiască nu conține numai cunoştinţele despre Dumnezeu, dar şi cele despre lume, despre om şi atitudinile acestuia față de Dumnezeu, precum și cele ale lui Dumnezeu față de om. Dacă omul îşi aranjează viața în concordanță cu... 

Nu mai plânge!

Nu mai plânge!

19 октября 2024

Istoricii povestesc despre Sfîntul şi de Dumnezeu grăitorul Evanghelist Luca, cum că a fost medic și că a fost zugrav. Noi însă vedem că a fost în acelaşi timp şi un foarte bun şi înțelept scriitor, căci a scris cu atîta bună rînduială istorisirile sale şi a arătat atît de lămurit toate întîmplările, în Evanghelia Sa, încît ni se pare nu că citim o carte, ci că vedem o icoană în care sint zugrăvite toate lucrurile pe care ni le istoriseşte. Acest lucru se întîmplă şi cu istorioara pe care ați auzit-o astăzi, în legătură cu văduva din Nain. Suferinţa... 

ÎPS Arhiepiscop Marchel și PS Episcop Nicolae au liturghisit de sărbătoarea Sf. Cuv. Antonie de la Radonej, la Lavra Sfântului Serghie

ÎPS Arhiepiscop Marchel și PS Episcop Nicolae au liturghisit de sărbătoarea Sf. Cuv. Antonie de la Radonej, la Lavra Sfântului Serghie

16 октября 2024

Înaltpreasfințitul Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești și Preasfințitul Nicolae, Episcop de Ceadîr-Lunga, vicar al Eparhiei de Cahul și Comrat însoțiți de un grup de preoți și credincioși, au participat într-un pelerinaj la Mănăstirile din jurul Moscovei, pelerinaj ce este desfășurat cu binecuvântarea PF Chiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, pentru preoții și credincioșii din țara noastră. Cu acest prilej, de sărbătoarea Sfântului Cuvios Antonie de la Radonej, ierarhii, preoții și credincioșii au participat la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie... 

Apelul Înaltpreasfințitului Mitropolit Vladimir către cetățenii Republicii Moldova în preajma scrutinului electoral din 20 octombrie 2024

Apelul Înaltpreasfințitului Mitropolit Vladimir către cetățenii Republicii Moldova în preajma scrutinului electoral din 20 octombrie 2024

15 октября 2024

Iubiți întru Hristos frați și surori, stimați concetățeni. Pe data de 20 octombrie ne așteaptă un important eveniment civic, în cadrul căruia vom decide nu doar cine va fi la cârma Țării în calitate de Președinte pentru următorii patru ani, dar și care va fi drumul nostru de mai departe. În calitate de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe din Moldova dar și de concetățean, vă îndemn pe toți să vă îndepliniți conștiincios această datorie pe care o avem cu toții, indiferent de viziunile și preferințele politice personale și să fiți responsabili din punct de... 

Cum a apărut sărbătoarea Acoperemântului Maicii Domnului?

Cum a apărut sărbătoarea Acoperemântului Maicii Domnului?

13 октября 2024

Praznicul de astazi, al Acoperamantului, a inceput a se praznui pentru o pricina ca aceasta: In zilele imparatului Leon cel Intelept (886-912), in Constantinopol, spre Duminica, facandu-se priveghere de toata noaptea in cinstita biserica a Vlahernei, intru slava Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, la intaia zi a lunii octombrie si de fata stand multimea norodului, fiind ca la patru ceasuri din noapte, Sfantul Andrei, impreuna cu ucenicul sau, fericitul Epifanie, si-au ridicat ochii in sus si au vazut pe Imparateasa cerului, pe Acoperitoarea a toata lumea, pe Preasfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu,... 

Este necesar pentru mântuire să ne iubim vrăjmașii

Este necesar pentru mântuire să ne iubim vrăjmașii

12 октября 2024

În Evanghelia care s-a citit astăzi, Domnul nostru Iisus Hristos ne dă cele mai înalte învăţături despre dragostea pe care trebuie să o aibă oamenii faţă de semenii lor, despre dragostea față de vrăjmaşi şi despre binele pe care sîntem datori să-l facem semenilor noştri, fără să nădăjduim vreo răsplătire. Cînd a grăit Domnul aceste învăţături atît de înalte pentru noi, pămîntenii, s-a folosit şi de unele exemple, care au fost alese în aşa fel, încît ele sînt nu numai uşor de înțeles, ci şi întru totul primite de dreapta noastră judecată.  

Puțini cunosc de ce Iisus le-a poruncit orbilor cu asprime: vedeți, nimeni să nu știe!

Doamne, lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, precum ai dăruit lumină ochilor celor doi orbi, aşa luminează şi ochii sufletului nostru, ca, ascultînd, să înțelegem puterea Ta cea nemărginită! Tu, Doamne Iisuse, Care ai deschis urechile celui surd, deschide şi auzul sufletului nostru, ca să ascultăm învăţătura Ta cea dumnezeiască şi mîntuitoare de suflet! Tu, Doamne, Care ai vindecat atunci orice boală şi orice neputinţă, tămăduieşte şi acum patimile cele de multe feluri ale fiecăruia din cei ce stau de faţă şi ascultă cu smerenie şi cu evlavie propovăduirea Sfintei Tale Evanghelii. Pentru că patimile, uneori, întocmai ca omizile, mănîncă tot ce a odrăzlit din sămînţa dumnezeiescului Tău cuvînt în inimile noastre; iar alteori, ca nişte păsări flămînde şi hrăpitoare, zmulg îndată din sufletele noastre sămînţa aceasta a cuvîntului Tău, celui mîntuitor. Fiule al lui David, miluieşte-ne şi pe noi, ca pe cei doi orbi din Evanghelie! Deoarece credem că Tu, ca un Milostiv şi Îndurat, asculți rugăciunile celor ce Te cheamă pe Tine, pentru mîntuirea sufletului lor, de aceea şi noi, cerînd dumnezeiasca Ta milă, pentru ascultătorii noştri irugăm să ia aminte cu toată sîrguinţa, la tîlcuirea Sfintei Evanghelii de astăzi, care spune:

„În vremea aceea, trecînd lisus, doi orbi se ţineau după Dînsul, strigînd şi grăind: miluieşte-ne pe noi, Fiul lui David!” (Matei 9,27)

Cînd Domnul nostru Iisus Hristos trecea de la casa lui Iair la o altă casă, atunci doi orbi s-au luat după Dinsul, strigînd: „miluieşte-ne pe noi, Fiul lui David!” Din ce fel de stare de oameni, bogaţi sau săraci, erau aceşti doi orbi; cum li s-a întîmplat suferinţa orbirii şi cît timp au fost fără vedere, Sfîntul Evanghelist Matei nu ne arată. Însă, mai înainte de a-i vindeca pe ei, Domnul a înviat pe fiica lui lair. Vestea acestei mari minuni s-a răspîndit în toate părţile acelea. Despre minunea aceasta, auzind orbii, s-au luat după lisus Hristos, cerînd cu mare glas mila Lui şi nădăjduind că vor dobîndi şi ei lumina ochilor, precum fiica lui Iair a dobîndit viaţa. Ei numeau pe lisus Hristos, Fiu al lui David, nu numai pentru că pe David toţi îl cinsteau şi-l slăveau ca pe un împărat şi prooroc sfînt al lui Dumnezeu, ci şi pentru că toţi credeau că Mesia, după proorocirile sfintilor prooroci, trebuia să se nască din urmaşii lui David. Deşi orbii strigau în gura mare pe cale, miluieşte-ne pe noi, Fiul lui David, Iisus însă, ferindu-se de lauda oamenilor, nu le-a dat nici un răspuns, pînă ce a intrat în casa către care se îndrepta.

„După ce a intrat în casă, au venit la Dînsul orbii şi lisus i-a întrebat: „Credeţi că pot să fac Eu aceasta?» Grăit-au Lui: ,da, Doamne!” (Matei 9,28)

Iisus Hristos, ca Dumnezeu cunoscător al inimilor omeneşti, cunoştea credinţa şi vedea evlavia orbilor. El nu avea nici o trebuinţă de această întrebare, însă i-a întrebat pe ei aşa, ca să cunoaştem şi noi că fără credinţă nu se dă nici un har oamenilor, şi că, precum a cerut de la orbi credinţă ca să le dea vederea lucrurilor celor pămînteşti, aşa şi de la noi El cere credinţă, ca să ne dăruiască cunoaşterea lucrurilor celor cereşti, căci mai întîi este credinţa, apoi cunoştinţa. De aceea şi proorocul grăia: „Crezut-am, pentru aceea am grăit”, iar Apostolul zice: „Si noi credem, pentru aceea şi grăim”. Deci, cînd orbii au arătat credinţa lor mărturisind: „Da,Doamne!

„Atunci s-a atins de ochii lor, zicînd: după credinţa voastră, facă-se vouă!” (Matei 9,29)

Atunci a pipăit ochii lor și a zis: deoarece credeţi, după credinta voastră facă-se vouă ceea ce doriți! Numai prin cuvîntul ,,facă-se vouă!» ar fi putut Domnul Iisus să lumineze ochii orbilor, fiindcă prin acel cuvînt El a făcut lumina, zicînd: ,,Să se facă lumină! şi lumină s-a făcut». Însă El s-a atins şi de ochii lor, ca să arate că El nu este fără de trup, cum a fost atunci cînd a făcut lumina, ci întrupat şi om desăvîrşit. Prin aceasta a mai făcut cunoscut că, după cum este atotputernică porunca Lui cea dumnezeiască, tot aşa atotputernică este şi dreapta trupului Său, despre care aşa de luminos a proorocit psalmistul, zicînd: ,,Dreapta Domnului şi-a arătat puterea!». Așa precum, cînd Dătătorul de lumină a zis: Să se facă lumină!», s-a făcut îndată lumina, tot aşa şi cînd a zis: ,,după credinţa voastră, facă-se vouă!», îndată orbii au dobîndit lumina ochilor.

„Şi s-au deschis ochii lor. Iar lisus le-a poruncit cu asprime, zicînd: vedeti, nimeni să nu ştie! (Matei 9,30)

Şi s-au deschis ochii lor, adică s-a vindecat boala ochilor lor şi orbii vedeau curat. Poate că erau închise şi luminile şi pleoapele ochilor; de aceea Evanghelistul a zis că s-au deschis ochii lor. Pentru că simturile noastre sînt ca nişte uşi, prin care intră în minte cunoştinţa lucrurilor celor pămînteşti, de aceea, cînd organul simţirii este sănătos, atunci ușa este deschisă, iar cînd este vătămat de vreo boală, atunci uşa este închisă. Deci, cînd a zis Evanghelistul că s-au deschis ochii orbilor, se înţelege că Stăpînul tuturor a deschis uşile acelea care, fiind încuiate de patima orbirii, opreau intrarea luminii. Domnul le-a poruncit lor ca să nu trîmbiţeze, nu despre vindecare, pentru că acest lucru era cu neputinţă, nici să ascundă tămăduirea de cei ce îi cunoşteau pe ei, ci le-a poruncit ca nimeni să nu ştie cine este doctorul lor. Domnul se ferea de lauda oamenilor, învățindu-ne prin aceasta ca și noi să fugim de laudele deşarte ale oamenilor.

„Însă după ce au ieşit, au vestit numele Lui în tot pămîntul acela” (Matei 9,31).

Orbii, după ce s-au tămăduit, n-au ascultat porunca. Minunata binefacere, bucuria cea peste măsură şi luminarea sufletului lor, sînt pricinile acestei neascultări. După ce au ieşit din casa în care au dobîndit lumina ochilor lor, îndată au vestit minunca; au alergat propovăduind în toate părțile pămîntului aceluia că lisus Hristos a deschis ochii lor şi le-a dăruit lor lumina. Iată puterea faptei bune: oricit am acoperi-o noi, şi am ascunde-o, eu atit mai mult ea se descoperă şi se arată.

„După plecarea lor, iată, au adus la Dînsul pe un om mut, avînd demon. Şi demonul fiind scos afară, cel mut a grăit” (Matei 9,32).

Minunile au urmat una după alta. Cînd ieşeau din casă orbii vindecati, a intrat înăuntru, adus fiind de alții, un om mut şi îndrăcit. Văzîndu-l Domnul şi făcîndu-i-se milă de el, l-a vindecat, gonind demonul dintr-însul. Îndrăcitul acesta, fiind mut, în mod firesc era şi surd. Demonul ii legase şi limba şi auzul. Pentru aceasta, cînd demonul a ieşit din omul îndrăcit, atunci îndată mutul a grăit. Asemenea îndrăcit, adică mut şi surd, a mai vindecat şi altă dată lisus Hristos prin cuvînt, zicînd: ,,Duh mut şi surd, Eu îti poruncesc ție: ieşi afară din copil și de acum să nu mai intri în el». Prin aceasta ni se arată că toţi cei ce fac voile diavolului şi prin păcate şi nepocăinţă se fac robii lui sînt întocmai ca nişte surzi şi muti: surzi, fiindcă niciodată nu aud cuvîntul lui Dumnezeu; muți, fiindcă niciodată nu grăiese vreun cuvint despre învăţătura dreptăţii şi a faptelor bune. Aceste minuni ale Domnului, deşi aveau destulă putere să încredinţeze pe toţi că El este Dumnezeu adevărat, unii se minunau, iar alții îl osîndeau şi-L cleveteau pentru ele.

„Iar mulțimile de oameni se minunau, zicînd că niciodată nu s-au arătat aşa lucruri pentru Israel. Dar fariseii ziceau: cu domnul demonilor scoate pe demoni” (Matei 9,33).

Poporul se luminează de faptele mai presus de fire ale Domnului, iar fariseii îl clevetese pentru ele. Poporul recunoaște adevărul, zicînd că niciodată nu s-au arătat în neamul lui Israel astfel de minuni. Şi într-adevăr aşa este, pentru că minuni au făcut şi proorocii, mai cu seamă Moise, Ilie, Elisei, însă nici unul n-a făcut atîtea, cîte a făcut lisus. Apoi, aceia făceau minunile prin rugăciuni către Dumnezeu, iar lisus Hristos prin simplă poruncă. Proorocii le făceau cu harul lui Dumnezeu; lisus Hristos cu a Sa putere şi stăpînire. Fiecare dintre prooroci a făcut anumite minuni; Iisus Hristos a făcut însă tot felul de minuni. De aceea fariseii, în chip cu totul nedrept şi mincinos, spuneau despre Mîntuitorul lisus Hristos că prin puterea domnului demonilor goneşte pe demoni, căci, dacă Satana ar goni pe Satana, atunci fără îndoială s-ar dezbina cu totul între ei şi de aceea și-ar pierde Istăpînirea şi puterea. Prin astfel de minuni Domnul lisus a astupat şi altă dată gurile aceloraşi farisei şi cărturari. Dar pentru ce poporul de rînd, fiind neînvăţat, judecă mai drept decît dascălii, adică decît fariseii? Pentru că totdeauna ura întunecă mintea celor învățați ca şi pe a celor neînvăţați. Poporul fiind lipsit de ură, judecă drept; fariseii, fiind invidioşi şi răi, vorbesc nebuneşte şi rău. Pentru ce Mîntuitorul n-a răspuns nimic nici poporului, nici fariseilor, aşa cum le-a răspuns altă dată? Acum, fiind ocupat cu propovăduirea învățăturii Sale, a lăsat să răspundă minunile Sale, faptele Sale duhovniceşti.

„Şi Iisus străbătea toate oraşele şi satele, învățînd în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecînd toată boala şi toată neputinţa în popor” (Matei 9,35).

Iată cum se întinde mila lui Dumnezeu deopotrivă şi la cei mulți și neînvățați, și la cei puţini şi slăviți. Iisus Hristos străbătea oraşele în care locuiau cei bogați şi slăviţi, şi satele în care se găseau cei mulţi şi lipsiti. Si intrînd în sinagogile lor, unde se aduna poporul, propovăduia Evanghelia Împărăției cereşti, celei fără de sfirşit, tuturor celor ce credeau: gonea întunericul necredinţei, lumina sufletele şi tămăduia orice boală şi neputinţă trupească, arătîndu-se binefăcător și mîntuitor sufletului şi trupului, de a Cărui milă şi îndurare să ne învrednicim şi noi, prin al Său har şi a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Pentru școala duminicală se propune:

Din aceași categorie:


К записи есть 1 комментарий

Cazania