Cine poate să se mântuiască?
Învățăturile cuprinse în Evanghelia de astăzi i-au înfricoşat atît de mult pe sfinții apostoli, încît au întrebat pe lisus, zicînd: „Dar cine poate să se mîntuiască?» Din răspunsul Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, lucrul acesta se pare că este foarte greu şi aproape cu neputinţă puterilor fireşti ale omului bogat. El este totuși cu putinţă prin lucrarea harului celui atotputernic al lui Dumnezeu. Ca să înţelegem răspunsul dat de Domnul la întrebarea sfinților apostoli, să ascultăm tîlcuirea celor povestite de Sfînta Evanghelie, care ne spune:
„În vremea aceea un tînăr s-a apropiat de lisus şi căzînd în genunchi înaintea Lui, L-a întrebat: Învățătorule bun, ce bine să fac, ca să moştenesc viaţa veşnică? (Matei 19,16)
Tînărul acesta bogat a venit la Iisus Hristos, nu ispitindu-L, ca legiuitorul, ci s-a apropiat, plecînd genunchii săi înaintea lui Iisus Hristos». De aceea Sfîntul Evanghelist Marcu spune că ,,Iisus privind la el, îi fu drag de el». Dacă ar fi venit cu făţărnicie şi cu vicleşug, nu l-ar fi iubit pe el Hristos, cunoscătorul inimilor. Tînărul acesta a auzit, după cum se vede, binefacerile Domnului şi cum învăța învățături despre viaţa veşnică. De aceea a venit la El, ca să audă şi să învețe cum ar putea să intre şi el în viața cea veşnică. El credea că Iisus este un dascăl și un om bun; nu credea că El este şi Dumnezeu. Aceasta se vede din răspunsul Domnului Iisus, căci:
„El i-a zis: de ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, fără numai Unul Dumnezeu. Iar dacă voieşti să intri în viaţă, păzeşte poruncile!” (Matei 19,17)
Dacă tînărul acesta ar fi crezut că lisus Hristos este Dumnezeu, n-ar fi zis Iisus către el: ,,De ce-Mi zici bun?» I-a zis aceasta ca şi cum i-ar fi spus: fiindcă tu nu crezi că sînt Dumnezeu, pentru ce Mă numeşti bun? Nu numai omul nu este bun din fire, ci nici îngerul nu este, pentru că şi oamenii şi îngerii nu au din fire bunătatea, ci din harul bunătăţii lui Dumnezeu. Numai Unul Dumnezeu are în fire bunătatea cea desăvîrşită şi neschimbată, El fiind izvorul bunătăţii şi dătătorul a toată bunătatea. Deci, după ce i-a spus lisus acestea, a răspuns apoi la întrebarea tînărului, zicînd: ,,Iar dacă voieşti să intri în viață, păzeşte poruncile!». Din acest răspuns învăţăm mai întîi că pentru mîntuire este nevoie de voinţa liberă şi nesilită a omului; numai dacă voieşte omul, aşa precum şi lisus a zis tînărului: ,,dacă voieşti». În al doilea rînd învăţăm că voinţa omului singură nu ajunge, ci este nevoie şi de păzirea poruncilor lui Dumnezeu, după cum a sfătuit Iisus pe tînăr, zicînd: „păzeşte poruncile!» În al treilea rînd învățăm că cel care voieşte mîntuirea sa şi va păzi poruncile lui Dumnezeu, acela fără îndoială se mîntuieşte, după cum lisus a asigurat pe tînăr prin cuvintele: ,,Iar dacă voieşti să intri în viață, păzeşte poruncile!» La aceste cuvinte ale Domnului, tînărul întrebîndu-L,
„I-a zis: care? Iisus i-a răspuns: să nu ucizi, să nu fii desfrînat, să nu furi, să nu mărturiseşti strîmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Matei 19,18-19).
Tînărul acela socotea că altă faptă bună duce pe om la viaţa veşnică, nu împlinirea dumnezeieştilor porunci din Legea lui Moise. Dar Domnul ii pune înainte pe scurt înseşi poruncile lui Dumnezeu, care se cuprind pe larg în Legea lui Moise. În răspunsul Domnului vedem intelepciunea Sa cea nemărginită, fiindcă mai lesnicioasă este fuga de păcat, decît săvîrşirea faptelor bune. Pentru aceasta El pune întîi poruncile care învață pe om depărtarea de păcate, zicînd: ,,Să nu ucizi, să nu fii desfrînat, să nu furi, să nu mărturiseşti strîmb»; apoi pune poruncile care cer săvîrşirea faptelor bune: ,,Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi».
„Tînărul i-a zis: toate acestea le-am păzit din copilăria mea, ce-mi mai lipseşte?” (Matei 19,20)
Tînărul zicea acestea nefăţărnicindu-se şi nici ispitind pe Iisus Hristos. Dacă ar fi fost fățarnic şi mincinos, nu l-ar fi iubit Hristos. Într-adevăr a păzit poruncile Legii lui Moise din copilărie. I se părea însă că osteneala vremelnică, depusă pentru păzirea poruncilor, este puțină şi nu este de ajuns pentru a avea drept răsplată viaţa cea veşnică. Deci, socotind el că are trebuinţă şi de alte fapte bune, întreba, zicînd: ,,Ce-mi mai lipseşte» ca să mă fac vrednic de viața cea veşnică?
„Atunci Iisus i-a spus: dacă voieşti să fii desăvîrşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea vino şi urmează-Mi Mie (Matei 19,21).
Într-adevăr, păzirea dumnezeieştilor porunci care se cuprind în Legea lui Moise mîntuieşte pe cel care crede în Hristos şi-l duce în viaţa cea veşnică, după cum se arată prin cuvintele Domnului: ,,De voieşti să intri în viață, păzeşte poruncile». Însă poruncile din Legea lui Moise nu pot să-l înalțe pe om la desăvîrşirea despre care învaţă Sfînta Evanghelic. Aceasta ne-o spune și Sfintul Apostol Pavel, cînd zice: ,,Într-adevăr.Legea avînd umbra bunătăţilor viitoare, iar nu însuşi chipul lucrurilor, nu poate niciodată — cu aceleași jertfe aduse neîncetat în fiecare an — să facă desăvîrşiţi pe cei ce se apropie». Înseamnă deci că alta este slava celor ce s-au mîntuit, și alta este slava sfinților care s-au învrednicit de desăvîrşirea evanghelică, pentru că păzitorilor poruncilor le-a făgăduit Domnul intrarea în viaţa cea veşnică, iar celor desăvîrşiţi, comoară în cer, adică slava cea dumnezeiască care este în ceruri, după cum Domnul făgăduieşte tînărului: împlineşte poruncile Evangheliei, şi vei avea comoară în cer». Cei desăvîrşiţi, adică sfinții, nu numai că moştenesc viața cea veşnică, ca şi cei mîntuiți prin păzirea poruncilor Legii lui Moise, ci dobîndesc şi vistieriile dumnezeieştei slave, după cum, într-alt loc a zis Mîntuitorul nostru: ,,Eu am venit, ca viaţă să aibă, şi mai mult să aibă», adică, Eu am venit ca sfinţii să aibă nu numai viața cea veşnică ca şi cei mîntuiți, ci mult mai mult: desfătarea cea bogată a dumnezeieştei slave. Treptele slavei şi fericirii le-a arătat Însuşi Domnul, zicînd: ,,In casa Tatălui Meu, multe locaşuri sînt». Şi precum nu toți oamenii văd deopotrivă lumina, ci unii mai mult, iar alții mai puțin, după măsura puterii ochilor lor, tot aşa şi drepţii nu toţi dobîndesc deopotrivă vederea slavei lui Dumnezeu, ci unii văd mai mult, iar alții mai puțin, după măsura faptelor lor bune. Din aceasta învăţăm că fără păzirea poruncilor Legii nimeni nu poate să se mîntuiască. Mintuirea nu este condiţionată de desăvîrşirea evanghelică, ci numai de păzirea poruncilor dumnezeieşti. De vom păzi poruncile, ne mîntuim, intrînd în viaţa veşnică, iar de le vom călca, vom fi osîndiţi la chinurile veşnice. De ne vom ridica la desăvîrşirea evanghelică, ne vom face ucenici ai lui Iisus Hristos şi sfinți, proslăvindu-ne în ceruri după cuvintele Lui: şi vino de urmează-Mi Mie şi vei avea comoară în cer». Iată cum, prin puține cuvinte, Domnul nostru a arătat cum putem ajunge la desăvîrşirea evanghelică, zicînd: ,,Vinde averea ta, și dă-o săracilor… După aceea, vino şi urmează-Mi Mie». Aşa au făcut sfinții, părăsind lumea şi urmînd lui Hristos.
„Dar auzind cuvîntul acesta, tînărul pleacă întristat, căci avea multe avuţii” (Matei 19,22).
Nu este de mirare că tînărul bogat, văzînd că nu poate fi desăvîrşit, s-a întristat şi a plecat fără să mai grăiască ceva. ,,Duhul este osîrduitor, dar trupul este neputincios», spune Domnul. Duhul tînărului voia desăvîrşirea întreba ce îi mai lipseşte ca să o împlinească şi să ajungă la înălţimea ei. Trupul însă se împotrivea. Avuțiile cele multe îi ţineau legată voinţa lui. De aceea s-a dus întristat, pentru că nu s-a supus sfatului ceresc al Învăţătorului şi nici nu s-a învrednicit harului care se dă celor desăvîrşiţi şi sfinţi.
„Iar Iisus a zis către ucenicii Săi: adevăr grăiesc vouă, că un bogat cu anevoie va intra în Împărăţia cerurilor. Încă o dată zic vouă, că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decît să intre un bogat în Împărăţia cerurilor” (Matei 19,23-24).
Văzînd lisus că tînărul n-a primit învăţăturile care aveau să-l facă desăvîrşit, a încetat vorbirea cu dînsul, grăind în genere despre mîntuirea bogaţilor. Ca să arate cit de greu se mîntuiese bogații, a dat pilda acului şi a cămilei. Într-adevăr, mare este osteneala şi aproape cu neputinţă, ca să se facă un ac cu urechi aşa de mari, prin care să poată trece cămila, dar mult mai mare şi cu mult mai multe nevoinţe este osteneala unui bogat, care trăieşte în desfătări, să intre în Împărăţia cerurilor, căci cu greu se desparte de poftele trupului, de lăcomia pîntecelui şi a iubirii de bani. Cîtă bărbăţie şi tărie de suflet pentru un bogat, ca să nu fie biruit de deşertăciunea lumii, care îl împresoară totdeauna! Într-adevăr, acest lucru este cu neputință, fără ajutorul şi sprijinul dumnezeiesc.
„La acest cuvînt, ucenicii se mirară foarte şi ziseră: oare, cine poate să se mîntuiască? (Matei 19,25).
Ucenicii lui Iisus Hristos, după ce au auzit acestea, s-au mirat şi s-au spăimîntat, fiindcă priveau numai la puterile omului şi nu se gîndeau şi la puterea harului atotputernic. Dacă ei erau săraci, iar vorbirea lui Iisus privea pe cei bogați, pentru ce au întrebat zicînd: ,,Oare, cine poate să se mîntuiască?» Prin aceasta şi-au arătat îngrijorarea lor de păstori sufleteşti şi purtarea lor de grijă pentru mîntuirea a toată lumea.
„Dar Iisus, privind la ei, le-a grăit: la oameni aceasta e cu neputinţă; la Dumnezeu însă toate sînt cu putinţă” (Matei 19,26).
Ochiul cel dumnezeiesc al Domnului Iisus, care a privit la ucenicii Săi, şi cuvintele Lui cele dumnezeieşti au dezlegat nedumerirea şi au potolit îngrijorarea lor. Această mîntuire, care este cu neputință puterii omului, zice lisus, este cu putință lui Dumnezeu cel atotputernic. Omul cel bogat ca şi cel sărac, numai cu a sa putere, nu poate să se mîntuiască; fiind însă povăţuit și ajutorat de dreapta cea atotputernică a lui Dumnezeu, poate să se mîntuiască. Tot aşa şi pe noi, călcătorii poruncilor Tale şi săraci în fapte bune, ne ajută, Doamne, cu dreapta Ta cea atotputernică să ne îndreptăm greşelile noastre şi să ne mîntuim sufletele noastre. Amin!
Din aceași categorie:
- Du-te, şi după cum ai crezut, fie ţie! // 20 июля 2024 // 1
- Încrederea în pronia dumnezeiască // 13 июля 2024 // 1
- Marea chemare // 6 июля 2024 // 1
- Tâlcuirea Evangheliei duminicii 1-a după Rusalii – a tuturor sfinților. // 29 июня 2024 // 1
- „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” // 19 августа 2023 // 1
К записи есть 1 комментарий
Mottoul zilei:
Tipic:
Caută cuvântul:
Arhiva site-ului:
Categorii:
Vizitatori:
Calendarul postărilor
adunare agenda botezul pruncilor Bălți cateheză catehism cazania condoleanțe din notele Ierarhului eparhia felicitări Făleşti Glodeni judecata universală numerotat ora de Religie pangar partituri pilde post predici proloage sfântul Teofan Zăvorâtul sinaxar singerei tipic video viețile sfinților înainte de cununie înfricoșatei judecăți întrebare
Cazania