versiunea moldoveneasca русская версия


Adunarea generală a preoților din 27.03.2024

Adunarea generală a preoților din 27.03.2024

27 марта 2024

Miercuri, 27 martie 2024, în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți a avut loc adunarea eparhială generală a preoților și a fost condusă de Înaltpreasfințitul Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești. Întrunirea a debutat cu sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte Sfințite oficiată de Vlădica Marchel, în care ne-am rugat pentru unitatea bisericească și pentru pace în Ucraina. La finalul sfintei Liturghii, Ierarhul a decorat pe doamna Aliona Lungu, directoarea Liceului Teoretic „Ion Creangă” din Fălești, cu Medalia „Sfânta Muceniță Ecaterina”,... 

Rugăciunea sf. Ioan Gură de Aur pentru umilință

Rugăciunea sf. Ioan Gură de Aur pentru umilință

26 марта 2024

Doamne, primește-mă întru pocăință. Doamne, nu mă lăsa. Doamne, nu mă duce în ispită. Doamne, dă-mi cuget bun. Doamne, dă-mi lacrimi și aducere aminte de moarte și umilință. Doamne, dă-mi cuget să mărturisesc toate păcatele mele. Doamne, dă-mi smerenie, curăție și ascultare. Doamne, dă-mi răbdare și voie nebiruită și blândețe. Doamne, sădește în mine rădăcina bunătăților și frica Ta în inima mea. Doamne, învrednicește-mă să Te iubesc cu tot sufletul și gândul meu și să fac în toate voia Ta. Doamne, apără-mă de oamenii gâlcevitori, de diavoli... 

Anunț pentru miercuri, 27 martie 2024

Anunț pentru miercuri, 27 martie 2024

25 марта 2024

Miercuri, 27 martie 2024, ora 8:30, după Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite, în catedrala „Sf. Împ. Constantin și Elena” din Bălți, va avea loc adunarea trimestrială a preoților din cuprinsul Eparhiei de Bălți și Fălești. Adunarea va fi ordinară: alocuțiunea generală a Înaltpreasfințitului Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești, iar la final discuții individuale. Se vor prezenta dările de seamă pentru trimestrul I și se vor discuta cele mai importante subiecte de ordin administrativ și pastoral. Prezența este obligatorie.  

De acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului

De acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului

24 марта 2024

În prima duminică a Postului Mare, Înaltpreasfințitul Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești, a oficiat dumnezeiasca Liturghie în catedrala „Sf. Împărați Constantin și Elena” din municipiul Bălți. Am străbătut împreună prima săptămână a Postului Mare şi ne aflăm astăzi sub semnul biruinţei Ortodoxiei. Prima duminică din Postul Mare este sărbătoarea biruinţei dreptei credinţe asupra ereziilor. Ea marchează nu numai biruinţa asupra iconoclaştilor, care se împotriveau venerării sfintelor icoane şi sfintei Cruci, ci şi cristalizarea în formă definitiva... 

Pomenirea sfântului mucenic Teodor Tiron

Pomenirea sfântului mucenic Teodor Tiron

23 марта 2024

În prima sâmbătă a Postului Mare, Înaltpreasfințitul Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești, a oficiat dumnezeiasca Liturghie în catedrala „Sf.Împărați Constantin și Elena“ din municipiul Bălți. În sâmbăta aceasta facem pomenirea sfântului Teodor Tiron, prilej pentru care cei prezenți s-au împărtășit cu Preacuratele și de viață Dătătoarele Taine, au fost miruiți, au fost stropiți cu aghiazmă, li s-au împărțit anaforă și au gustat din coliva pregătită. Totodată au fost anunțați, că sâmbătă 30 martie în catedrală, după Liturghie și panihidă,... 

Vino și vezi frumusețea Ortodoxiei

Vino și vezi frumusețea Ortodoxiei

23 марта 2024

Din aşezămînt apostolesc, dreptcredincioşii creştini împodobeau bisericile lui Hristos cu sfinte icoane, nu socotindu-le dumnezei, nici slujind lor, ci înălţîndu-şi printr-însele mintea la persoanele pe care le închipuiau ele, se închinau lor şi le sărutau pentru dragostea cea către acele persoane sfinte. Dar răutatea şi mîndria ereticilor a năpăstuit nu numai scopul cel sfînt al Bisericii, zicînd că slujeşte icoanelor, precum slujeau închinătorii de idoli, idolilor, ci au îndrăznit şi au făcut împotriva sfintelor icoane un lucru pe care nimeni nu l-a făcut asupra... 

Care sunt numele celor 40 de mucenici?

Care sunt numele celor 40 de mucenici?

21 марта 2024

Cei patruzeci de Mucenici au trait pe vremea crudului imparat Licinius (308-324), toti din partile Capadochiei fiind cu neamul, si toti din aceeasi ceata la oaste. Patruzeci de ostasi crestini, barbati viteji si vrednici in razboaie, iar conducatorul oastei lor era Agricola, om pagan si rau din fire si locul slujbei lor era cetatea Sevastiei, din Armenia. Deci, afland Agricola de credinta lor crestina, a dat porunca sa fie adus in fata lui si le-a spus: «Cum v-ati aratat neasculatori catre mai marii vostri in razboaie, asa sa ascultati si acum porunca imparatului, aducand jertfa zeilor».... 

E neapărat să sărutăm icoanele când ne închinăm la ele?

E neapărat să sărutăm icoanele când ne închinăm la ele?

21 марта 2024

Răspuns: Sfintele icoane ne oferă posibilitatea de a simți prezența în viața noastră a Domnului, a Preacuratei Sale Maici și a sfinților Săi și ne ajută să ne concentrăm la rugăciune. Sărutarea icoanelor este un gest al iubirii cu recunoștință. Așa cum o mamă strânge la piept și sărută cu dor fotografia copillui plecat departe, la fel și noi, sărutând sfintele icoane, exprimăm dragoste și devotament față de Mântuitorul, Maica Domnului și Sfinți.  

Pot fi scoase sufletele din iad?

Da.  Deoarece  se spune: 1) că Jertfa răscumpărării e pentru toţi: vii şi morţi, şi 2) că Dumnezeu are puterea să scoată sufletele din iad, nu omul (Rut 2, 20; III Regi 2, 6; Ps. 48, 16; Matei 12, 32; Rom. 14, 9; I Cor. 15, 19; I Tim. 2, 6; Evr. 9, 22; I Ioan 2, 2 şi Apoc. 1, 18). Puterea şi  iertarea  lui Dumnezeu, Care  împlineşte „orice” vom cere de  la El  (Marcu 11, 24; Ioan 14, 13), sunt fără margini,  iar bunătatea Lui e atât de mare, că numai El poate schimba osânda veşnică a omului.

Se  poate  şti  sigur  de  un  suflet că  va  fi  scos  de  la  chinuri  datorită  rugăciunilor Bisericii şi ale celor vii?

Nu.  Întâi,  pentru că  nu  se  cunoaşte  care  e  starea  în  care s-a  dus  un  suflet  de  aici. Al doilea, pentru că Biserica nu scoate cu de la sine putere un suflet de la chinuri, cum se laudă papa de  la Roma că  face  cu  sufletele din purgatoriu. Căci  asupra  sufletelor de  acolo  singur Dumnezeu  are  putere.  Biserica  se  roagă  numai  lui  Dumnezeu,  ca  El să  facă  aceasta  şi nădăjduieşte tare în mila şi atotputernicia Lui. Căci noi ştim că Dumnezeu ne cere să iubim pe semenii  noştri  şi  priveşte  cu  plăcere  la  această  iubire  a  noastră.  Şi  nu  e  faptă mai mare  de iubire  decât să  ne  rugăm  unii  pentru  alţii.  Rugăciunea  Bisericii găseşte  cu  atât  mai  mare ascultare  la Dumnezeu, cu cât  în rugăciunea ei se  împletesc glasurile Sfinţilor din cer cu ale credincioşilor  de  pe pământ  şi  însuşi  glasul Maicii Domnului.  «Biserica  e  într-o  nesfârşită rugăciune pentru mădularele sale: se roagă pentru noi  toţi Îngerii şi Apostolii şi Mucenicii şi Patriarhii  şi  cea mai  presus  de  toţi, Maica Domnului  nostru,  şi  această  sfântă  unire  e  viaţa Bisericii».  În  rugăciune  se  arată  dragostea  şi  creşte  dragostea  şi  unirea  tuturor  întreolaltă. Rugăciunea, după cum zice scriitorul creştin Homiakov, din care am citat şi mai înainte, este sângele Bisericii. Iar Cel  ce  întreţine  această  dragoste,  din  care  izvorăşte  rugăciunea  de  obşte  a  tuturor pentru fiecare şi a fiecăruia pentru  toţi, e Dumnezeu. Căci unde e  iubire, acolo e Dumnezeu. Dar dacă Dumnezeu  îndeamnă  la orice  rugăciune din  iubire şi El o  încălzeşte  (Rom. 8, 26),  desigur  ca El  ne dă  şi El  ne  încălzeşte  şi  rugăciunea  pentru  cei morţi. Şi  atunci nu va găsi această  rugăciune  ascultare  la  El? Căci  El  însuşi  a zis:  „Toate  câte  cereţi,  rugându-vă, să credeţi că  veţi  lua  şi  va  fi  vouă”  (Marcu 11, 24). Rugăciunea pentru morţi  este, aşadar, nu numai un semn şi o întărire a iubirii, ci şi o probă a credinţei. Căci tot Mântuitorul zice: „De poţi crede, toate sunt cu putinţă credinciosului” (Marcu 9, 23).

Se poate spune că credinţa  tare şi  iubirea stăruitoare a Bisericii se revarsă ca un val de putere peste pacătosul din  iad,  izbutind, când binevoieşte Dumnezeu să-Şi adauge şi mila Sa deosebită, ceea ce nu poate păcătosul prin sine însuşi: o reînnoire a puterilor sale amorţite.

Nu  se  poate  şti măcar  în  general  care păcătoşi  se  pot  folosi  de  rugăciunile Bisericii?

Am văzut că Sfântul Ioan Gură de Aur spune că rugăciunile ajută numai celor adormiţi în  credinţă.  La  Proscomidie  (la  Sfânta  Liturghie),  se  pomenesc  toţi  cei  adormiţi  «Întru nădejdea  învierii  şi  a  vieţii  de  veci».  Se  poate  spune  deci că  rugăciunile  folosesc  numai sufletelor acelora care au plecat de aici nu de tot moarte, ca mădulare ale Bisericii, ci având în ele  o  anumită  credinţă  ca rădăcină  a  virtuţilor  şi  oarecare  silinţe  de  a  o  dezvolta  în  virtuţi; celor ce au săvârşit, aşadar, unele fapte bune ca început al virtuţilor şi al slăbirii patimilor, dar nu au făcut binele aşa de statornic, sau aşa de mult  timp,  încât să fi ajuns  la deprinderi bune sau virtuţi care să cumpănească asupra patimilor. Cu alte cuvinte,  rugăciunile  folosesc celor ale căror puteri nu s-au  ruinat  slujind numai patimilor, ci au avut şi o oarecare obişnuinţă a binelui, cu care s-au dus de aici. Ele folosesc chiar şi celor ce n-au dus o viaţă de credinţă şi n-au  avut  fapte  bune,  dar  la  sfârşitul  vieţii  au găsit  puterea să  se  caiască,  însă  nu aşa  de cutremurător ca să li se prefacă fiinţa dintr-o dată şi întregime, ca a tâlharului de pe cruce, în care  caz s-ar  fi  dus  în  rai. Mitropolitul Nicolae  al  Crutitelor  spune:  «Domnul  nostru  Iisus Hristos este atât de milostiv că nu  lasă fără  iubirea Lui de oameni nici acele  suflete greşite, care stau înaintea Lui cu credinţă slabă şi numai cu începuturi de credinţă, sufletele care nu-şi întăresc  credinţa  şi  nici  nu  se  pocăiesc  în  timpul  vieţii  lor pământeşti.  Prin  rugăciunile Bisericii, prin puterea Jertfei celei nesângeroase, aduse pentru aceşti răposaţi, prin milosteniile date  pentru  ei,  li  se uşurează  soarta. Aceşti păcătoşi  nu  sunt  lipsiţi  de nădejdea  iertării  şi  a bunurilor veşnice».

Ce sunt mormintele şi cimitirele şi ce rost au ele pentru noi creştinii?

Mormintele  şi  cimitirele  sunt  locuri  de  odihnă  şi  linişte  în  care aşezăm  trupurile repausaţilor  noştri,  în aşteptarea  învierii  şi  a  Judecăţii  de  apoi. Deşi  plecaţi  dintre  noi,  cei repausaţi rămân astfel mai departe lângă noi, prin osemintele lor. Mormintele lor păstrează vie în sufletele noastre amintirea celor ce dorm în ele şi legatura nevazută cu ei. Totodată ele ţin treaz în noi gândul la moarte şi ne îndeamnă să ne pregătim pentru ea. «Privind mormintele — zice  Sf.  Ioan  Gură  de  Aur  -,  dacă  sufletul  dormitează,  tresare  îndată,  iar  de  este  treaz  şi vrednic,  se  face  şi mai  vrednic… Vederea mormintelor  îmboldeşte  pe  fiecare  dintre  noi să cugete, fără  voia  lui,  asupra  sfârşitului  nostru  propriu,  iar  cine  a  luat  la  sine  această încredinţare nu se va lăsa pe sine lesne în mrejele păcatului.

 

 

Din aceași categorie:


К записи есть 1 комментарий

Catehismul ortodox