versiunea moldoveneasca русская версия


Întoarcerea la Tatăl – iubirea nemăsurată a lui Dumnezeu

Întoarcerea la Tatăl – iubirea nemăsurată a lui Dumnezeu

15 февраля 2025

Cînd fariseii şi cărturarii au văzut că Domnul Hristos primeşte pe vameşi şi pe păcătoşi şi stă împreună cu ei şi mănîncă, cîrteau asupra Lui, zicînd: «Acesta primeşte pe păcătoşi la Sine şi mănîncă cu dînşii». Atunci Domnul, deschizînd vistieria învăţăturilor Lui, celor în pilde, a răspuns împotriva cîrtirii lor nedrepte. Le-a vorbit despre veselia păstorului, care şi-a găsit oaia sa cea pierdută şi despre bucuria femeii, care şi-a găsit drahma ei pierdută, arătînd că şi cerul şi îngerii se bucură de pocăinţa celui păcătos.  

Întâmpinarea Domnului – Lumina care aduce mântuire

Întâmpinarea Domnului – Lumina care aduce mântuire

14 февраля 2025

Astazi, la 40 de zile de la mantuitoarea Intrupare, adica de la Nasterea Domnului Iisus Hristos din Fecioara Maria, cinstim ziua ducerii Pruncului dumnezeiesc la templul din Ierusalim, de catre Preasfanta lui Maica si de catre Dreptul Iosif, ascultand de porunca Legii vechi si implinind aceasta porunca. Dar tot astazi, cinstim si ziua cand batranul Simeon, miscat de Duhul Sfant, a venit, si el, la templu, unde i s-a implinit, inainte de moarte, asteptarea de a-L vedea cu ochii pe Mesia, precum i se fagaduise. Iar in pruncul cel adus la templu el a vazut, cu ochi proorocesc, noua putere de mantuire,... 

De ce nu postim în prima săptămână a Triodului?

De ce nu postim în prima săptămână a Triodului?

12 февраля 2025

Dacă urmărim atent în calendarul ortodox, prima dintre cele trei săptămâni pregătitoare dinaintea Postului Mare, observăm că zilele de miercuri și vineri nu se ține post, ci este cu dezlegare la orice fel de mâncare. Tipicul cel Mare al sfântului Sava arată motivul dezlegării din această săptămână: „Trebuie să se ştie că, în această săptămână postesc blestemaţii armeni urâtul lor post, iar noi, monahii, în fiecare zi, chiar şi miercuri şi vineri mâncăm brânză şi ouă în ceasul al nouălea, iar mirenii mănâncă carne, răsturnând astfel dogma acelui fel... 

Sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi: un omagiu adus măreției teologice și învățăturii creștine

Sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi: un omagiu adus măreției teologice și învățăturii creștine

11 февраля 2025

Pe acesti trei Sfinti Parinti: Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur, ii sarbatorim astazi laolalta, ca pe cei mai mari invatatori si Pastori ai Bisericii, din toata istoria crestinatatii. Viata lor sfanta si invataturile lor alcatuiesc, adica, niste indreptare de ortodoxie, vrednice de toata lauda si increderea. Este o dovada limpede ca este ratacire sa nu crezi ca ei. Ei arata la treapta cea mai inalta «drumul imparatesc» in Biserica Ortodoxa. Ei sunt adevaratii ctitori ai Ortodoxiei. Si pentru ca, pe langa darul talmacirii Sfintelor Scripturi, ei s-au invrednicit... 

Concluzii și recomandări

Concluzii și recomandări

11 февраля 2025

Promovarea dialogului – Este necesar un dialog interbisericesc autentic, purtat cu respect reciproc, pentru a evita acțiuni unilaterale care pot crea diviziuni, fie la nivel de Patriarhii, fie la cel de Mitropolii. Inițiat cât mai curând posibil. Respectarea principiilor canonice – Orice decizie trebuie să fie luată în conformitate cu Canoanele Bisericii Universale, evitând inițiative ce pot slăbi unitatea Ortodoxiei, care pot duce la ruperea Cămășii lui Hristos: Biserica, câștigată cu scump sângele Său; Evitarea expansionismului ecleziastic – Acțiunile percepute ca... 

De ce Patriarhia Română e pe calea schismei prin deciziile luate?

De ce Patriarhia Română e pe calea schismei prin deciziile luate?

11 февраля 2025

Să analizăm împreună câteva dintre deciziile ce rănesc unitatea Bisericii lui Hristos: Sinodul Bisericii Ortodoxe Române din 29 februarie 2024 decide:  punctul 11: Binecuvântarea, încurajarea și susținerea inițiativelor comunităților ortodoxe românești din Ucraina de a reface comuniunea cu Biserica Mamă, Patriarhia Română, prin organizarea lor juridică în structura religioasă numită Biserica Ortodoxă Română din Ucraina. Adică, acolo unde deja este o Biserică Canonică, sub omoforul Mitropolitului Onufrie care slujește inclusiv în română (ex. Mitropolitul Longhin... 

Rezultatele recensământului, eșec pentru politica românizării R. Moldova?

Rezultatele recensământului, eșec pentru politica românizării R. Moldova?

11 февраля 2025

Recensământul din 2024, lasă tot niște gânduri pentru Sinodul Patriarhiei Române! Din totalul populației care a declarat etnia, la recensământul din 2024, persoanele care s-au declarat moldoveni constituie 77,2% iar români 7,9%. Dintre minoritățile etnice, s-au declarat ucraineni 4,9%, găgăuzi 4,2%, ruși 3,2%, bulgari 1,6% și romi/țigani 0,4%. Biserica Ortodoxă din Moldova a fost, este și rămâne Biserica tuturor, nu doar a românilor! În genere, despre o Biserică etnofiletistă în R. Moldova nu poate fi vorba datorită mai multor considerente: Transnistria, Găgăuzia, Briceni... 

Artileria grea

Artileria grea

11 февраля 2025

Evident, gândurile mele sunt îndreptate și spre persoana Părintelui Arhimandrit Nectarie Clinici. După câte cunosc, Părintele e destul de apreciat de fiii săi duhovnicești. Părinte, chiar de dragul de a binecuvânta cu amândouă mâinile sunteți gata să vă pierdeți statutul canonic? Este la noi în R. Moldova o expresie frumoasă: e rău soldatul, care nu dorește să devină general. Dar înțelegeți foarte bine faptul că nu veniți în R. Moldova ca să uniți, ci ca să dezbinați Biserica Lui Hristos! Citez: „Slujirea dincolo de Prut reprezintă o misiune sfântă și plină... 

Se dorește legitimarea canonică a „mitropoliei basarabiei?”

Se dorește legitimarea canonică a „mitropoliei basarabiei?”

11 февраля 2025

Dacă prin alegerea totuși a unei candidaturi din cuprinsul Patriarhiei Române se dorește legitimarea așa numitei „mitropolii a basarabiei”, fiind aduși oameni cu nume și reputație ireproșabilă, trebuie să vă asigur că vă înșelați amarnic. Părintele Arhimandrit Nectarie (Ionel) Clinci, are statutul canonic și este cleric universal recunoscut, cu reputație ireproșabilă exact până în momentul Hirotoniei de Episcop pentru o entitate necanonică, la care va participa unul sau mai mulți episcopi necanonici (Petru Păduraru, Veneamin Goreanu sau Antonie Telembici). Ca să... 

Autonomie doar pe foaie

Autonomie doar pe foaie

11 февраля 2025

Chemarea la această treaptă a cuiva din afară, e de fapt o lovitură sub centură și asupra imaginii „mitropoliei basarabiei”. Au autonomie, da episcopii vin din România. Ceva de genul: ”O fi voi buni, da numai conduși de noi!” Sau e altceva la mijloc: Repetarea scenariului din anii 20 ai secolului trecut, când preoții de aici au fost înlocuiți cu preoți din România, astfel forțându-se românizarea populației (sunt cunoscute cazurile când oamenii erau respinși de la Taina Sfintei Spovedanii pentru că nu cunoșteau limba). În aceeași ordine de idei, se cunosc deja tendințe... 

În duminica întâia a Triodului, ÎPS MARCHEL, Arhiepiscop de Bălți și Fălești, a liturghisit la catedrala „Sf.Împ Constantin și Elena” din Bălți

„În rugăciune să cădem la Dumnezeul nostru cu lacrimi şi suspine fierbinţi, urmând smereniei vameşului, celei făcătoare de înălţime”. Începe de azi perioada Triodului, care anticipează Postul Mare cu patru duminici pregătitoare, perioadă în care învățăm esența postului, care este smerenia, pocăința, milostenia și postirea nu doar cu trupul, ci și cu sufletul. În această duminică, dedicată pildei vameșului și fariseului, învățăm smerenia vameșului și să ne ferim de mândria cea cu multe fețe, pe care o înfățișează fariseul.

La sf. Liturghie din această duminică au participat: protoiereul mitrofor Petru Ciunciuc, secretar eparhial; prot.Ioan Purici, prot.Valentin Pânzaru, prot.Igor Gorilă, protodiacon Mihail Bâcu, protodiacon Ștefan Rotari, protodiacon Marcel Ceban și drept măritorii creștini ai sfintei catedrale.

Un moment special și emoțional a fost pentru ierodiaconul Maximilean Raranciuc, care prin punerea mânilor ÎPS MARCHEL a fost hirotonit în treapta de ieromonah.

Depozitul de fotografii este aici: https://my.mail.ru/mail/ephbalti/photo/12589 

Evanghelia de astazi ne vorbește despre faptul că smerenia nu înseamnă ca un păcătos să se socotească pe sine cu adevărat păcătos, ci aceea este smerenie, când cineva se ştie pe sine că a făcut multe şi mari fapte bune, şi totuşi nu cugetă lucruri înalte despre sine, ci zice ca Pavel: „Cu nimica pe mine nu mă ştiu vinovat, însă aceasta nu mă îndreptează pe mine” (Cor. 4, 4). Şi iarăşi: „Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu” (Tim.1,15).
Aceea este smerenie, când cineva cu faptele cele bune ale sale este mai presus de toţi, şi totuşi se înjoseşte înlăuntrul său. Iară pentru ca să cunoaşteţi cât de bine este a nu gândi cineva lucruri înalte despre sine, închipuiţi-vă două trăsuri care se întrec între ele. Trăgătorii uneia să fie dreptatea cu mândria, iar trăgătorii alteia – păcatul cu smerenia; şi veţi vedea că trăsura păcatului învinge pe cea a dreptăţii; nu pentru că păcatul ar fi având aşa de multă putere proprie, ci prin tăria smereniei celei legate cu dânsul. Şi trăsura dreptăţii rămâne în urmă, nu pentru că dreptatea ar fi foarte slabă, ci pentru greutatea şi povara mândriei. Adică, precum smerenia, prin puterea ei cea însemnată, covârşeşte puterea păcatului si ne ridică până la cer, aşa pe de altă parte, mândria, prin greutatea şi povara ei cea mare, pune stăpânire pe dreptate şi o doboară la pământ.
Si ca să vezi că un păcătos smerit întrece pe un drept mândru, adu-ţi aminte ele fariseul şi ele vameşul din Evanghelie. „Mulţumesc ţie, Dumnezeule, că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, desfrânaţi, sau ca şi acest vameş” (Lc. 18, 11). O, ce nebunie! Mândria acestui fariseu nu numai că îl făcea să se înalţe pe sine mai presus de tot neamul omenesc, ci într-un chip nebunesc batjocorea pe vameşul, care sta nu departe de dânsul. Dar acesta ce a făcut? El nu a răsplătit ocara cu ocară, nu s-a aprins prin batjocorire, ci a suferit totul cu îngăduinţă, însă săgeata vrăjmaşului a fost pentru el leac de vindecare, ocara i-a adus lui mărire, pâra – cununa de cinste.
Astfel de bine este smerenia, astfel de câştig urmează, când cineva nu se tulbură de batjocoriri şi nu se iuţeşte ele semeţia altora. Căci noi şi ele la cei ce ne batjocoresc putem să tragem mare folos, precum aceasta s-a întâmplat cu vameşul. Adică, pe când el primea batjocura, s-a dezbrăcat de păcate, şi după ce a strigat: „Milostiv fii mie, păcătosului”, el s-a întors miluit la casa sa, iară acela nu. De această dată cuvintele au biruit faptele.
Fariseul, adică, a numărat înaintea lui Dumnezeu dreptatea sa, postul său şi plata zeciu-ielilor, celălalt însă a grăit cuvintele smereniei, şi păcatele sale i s-au iertat. Cu toate acestea, Dumnezeu n-a ascultat numai cuvintele acelea, ci s-a uitat în inima elin care ieşeau, şi aflâncl-o smerită şi înfrântă, s-a îndurat de dânsul, în a Sa iubire de oameni.
Totuşi, în toate acestea nu se zice că noi am putea păcătui ca vameşul, ci numai că noi trebuie să fim smeriţi ca dânsul. Căci dacă vameşul, acest mare păcătos, a dobândit harul lui Dumnezeu, pentru că a fost smerit, în ce treaptă înaltă trebuie să eiobânelească bunăvoinţa lui Dumnezeu aceia care totodată cu smerenia lor unesc fapte mari şi îmbunătăţite ? De aceea, vă rog, vă îndemn şi vă conjur să mărturisiţi totdeauna cu smerenie păcatele voastre înaintea Domnului!
Aşa, deschide conştiinţa ta înaintea lui Dumnezeu, arată-I lui rănile tale, şi cere ele la Dânsul doctoria cea vindecătoare. El nu te va pedepsi pentru acestea, ci le va vindeca; şi dacă tu ai vrea să le taci către Dânsul, El totuşi ştie totul. Spune-le dar pentru ca aceasta să-ţi folosească; spune-I Lui păcatele tale, pentru ca tu să te eliberezi ele ele, să te duci de acolo curăţit si să scapi de scaunul cel înfricoşat al Judecăţii.
Noi am şi cunoscut în cele zise până acum vrednicia cea înaltă a smereniei, însă ea ni se arată mai mărită în cele următoare.
Căci cu adevărat smerenia stă mai sus chiar decât mucenicia. Când fiii lui Zevedeu s-au rugat Domnului, ca să le dea locurile cele mai dintâi întru împărăţia Sa, după povestirea Evanghelistului Marcu, Domnul le-a zis aşa: „Deşi veţi bea paharul Meu şi vă veţi boteza cu botezul Meu [adică veţi fi munciţi ca şi Mine], însă a şedea de-a dreapta Mea şi de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor ce s-au gătit” (Mc. 10, 39-40).
Din acest răspuns noi învăţăm taina că chiar moartea mucenicească nu este de ajuns pentru cinstirea cea mai înaltă şi pentru locul cel mai de sus în cer. Căci vedeţi, Domnul a zis către dânşii, că măcar de ar suferi ei moartea cea mucenicească, prin aceasta totuşi nu vor dobândi locurile cele dintâi.
Aşadar, trebuie să fie alţii, care vor putea să arate încă şi mai mare vrednicie. Aceasta a însemnat şi Hristos prin cuvintele: „Puteţi să beţi paharul pe care Eu îl beau, şi cu botezul, cu care Eu mă botez, să vă botezaţi; iară a şedea de-a dreapta Mea şi de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor ce s-au gătit’1. El nu vorbeşte numai de şedere, ci ele şedere de-a dreapta şi de-a stânga, spre a rosti îndulcirea de cea mai înaltă cinste, de posedarea locurilor celor mai de sus. El vrea să zică prin aceasta: „Preoţia ele a fi mai cinstiţi decât alţii şi ele a fi ridicaţi peste toţi, nu o puteţi dobândi numai prin mucenicie. Deşi voi veţi rabda acestea, nu sta în puterea Mea de a vă da vouă cea mai înaltă cinste,ci ea se cuvine acelora cărora li s-a gătit”.
Dar care sunt aceştia ? Voim să vedem cine sunt acei fericiţi şi ele trei ori fericiţi, care vor dobandi aceste mărite cununi. Cine sunt ei oare, şi ce au făcut ei oare ca să se încununeze atât ele mărit? Ascultă ce zice Domnul! Cand ceilalţi Apostoli s-au supărat pe cei doi fii ai lui Zevedeu, pentru că aceştia ar fi vrut să aibă numai pentru dânşii locurile cele dintâi, iată cum Hristos aduce orânduială patimii acelora şi acestora. El a strigat către dânşii si a zis: „Căpeteniile neamurilor le stăpânesc pe ele, şi cei mai mari ai lor peste ele domnesc. Iară între voi nu va fi aşa; ci care va vrea să fie mai mare între veri, să fie vouă slugă; şi care va vrea să fie mai întâi, să fie cel mai ele pe urmă decât toţi” (Mc. 10, 42-43).
Vezi, ei voiau să fie cei dintâi, cei mai mari, cei mai însemnaţi, asemenea principilor. Pentru aceasta a zis Iisus: „Care vrea să fie cel mai mare, acela trebuie tuturor slugă să fie. Dacă voi voiţi să dobândiţi locul cel dintâi şi cinstea cea mai înaltă, sârguiţi-vă a fi cei mai de jos, cei mai smeriţi, cei mai mici şi mai ascultători”.
Aşadar, fapta bună a smereniei dă cinstea cea mai înaltă, precum şi Fiul lui Dumnezeu S-a smerit pe Sine, spre a întemeia împărăţia Sa cea mare şi a dobândi milioane şi milioane de slujitori. Iar tu, creştine, te vei teme oare ca nu cumva să te înjoseşti prin smerenie ? Atunci vei fi tu mai mare şi mai înalt decât alţii, mai strălucit şi mai mărit, când te vei înjosi pe tine însuţi, când nu vei umbla după rangul cel dintâi, când vei răbda de bună voie umilinţa, jertfirea de sine şi primejdia, când tu te vei sârgui a fi sluga tuturor, gata a face şi a suferi toate pentru aceasta.
Să cumpănim acestea, iubiţilor, şi cu toată râvna să ne sârguim la smerenie. De am fi trataţi de alţii cu semeţie, de am fi batjocoriţi, luaţi în râs şi dispreţuiţi, să le suferim toate cu răbdare! Căci nimica nu ne poate aşa înălţa, nici face aşa de cinstiţi şi mari, ca fapta bună a smereniei. Dacă noi vom întipări-o în viaţa noastră, atunci vom fi părtaşi tuturor bunătăţilor, prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, căruia împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt se cuvine lauda, mărirea şi închinăciunea, acum şi în vecii vecilor ! Amin.


К записи есть 1 комментарий

Eparhia de Bălți și Fălești