verdiunea moldoveneasca русская версия


Despre două feluri de beţii: a vinului şi a viciului

Despre două feluri de beţii: a vinului şi a viciului

3 decembrie 2016

„Nu vă îmbătaţi de vin, întru care este desfrânarea ” (Efeseni 5, 18) Să îndreptăm astăzi limba noastră împotriva beţiei şi să răsturnăm la pământ acest fel de vieţuire ruşinoasă şi fără de rânduială! Voim a pârî pe cei ce s-au dedat ei, nu pentru a-i arunca în ruşine, ci pentru a-i slobozi din ruşine; nu pentru a le face jigniri, ci pentru a-i îndrepta; nu pentru a-i da defăimării obşteşti, ci pentru a-i apăra de defăimarea cea înfricoşată şi a-i scăpa din mâinile satanei. Căci cine trăieşte în beţie, desfătare şi necumpătare a căzut sub... 

Tipic pentru  ziua de 04.12.2016

Tipic pentru ziua de 04.12.2016

2 decembrie 2016

Неделя 24-я по Пятидесятнице. Глас 7-й. Введе́ние (Вход) во храм Пресвятой Владычицы нашей Богородицы и Приснодевы Марии. Бденная служба праздника Введения во храм Пресвятой Богородицы совершается вместе с воскресной службой Октоиха (по 1-й Марковой главе Типикона под 21 ноября: «Подоба́ет ве́дати, я́ко а́ще случи́тся пра́здник Введе́ния... 

Superficialitatea

Superficialitatea

1 decembrie 2016

Avem o vorbă în popor pentru cei ce nu duc o treabă până la capăt. Spunem că face treabă de mântuială! Alfel spus, a face treabă de mântuială se numeşte superficialitate. E important a înţelege ce este superficialitatea, de ce este dăunătoare omului şi cum poate fi evitată. Superficialitatea se descrie ca o lipsă de profunzime, de neînţelegere a sensului vieţii şi a adâncurilor ei.  Superficialitatea este una dintre bolile cele mai răspândite ale societaţii contemporane. Ea rezultă şi din faptul că omul doreşte să câştige mult cu efort puţin, să reuşească... 

Aniversarea a 70 de ani de la nașterea Patriarhului Chiril

Aniversarea a 70 de ani de la nașterea Patriarhului Chiril

22 noiembrie 2016

La 20 noiembrie 2016, în Duminica a 22-a după Cincizecime, la catedrala sobornicească „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril împreună cu Întâistătătorii şi reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe Locale, cu o ceată de arhierei şi clerici ai Bisericii Ortodoxe Ruse a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie. În această zi Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a împlinit 70 de ani. Slujba dumnezeiască a fost condusă de: Preafericitului Papă și Patriarh al Alexandriei și al întregii Africi Teodor II; Preafericitul... 

Zi cu hram la Sîngerei

Zi cu hram la Sîngerei

21 noiembrie 2016

Luni, 21 noiembrie 2016, de ziua pomenirii „Sf.Arh.Mihail și Gavriil”, una din cele trei biserici din orașul Sîngerei și-a serbat ziua ocrotitorilor cerești. Sfînta Liturhie a fost săvîrșită de protoiereul Maxim Guzun, blagocinul raionului Sîngerei și parohul bisericii. La finalul sfintei Liturghii a fost săvîrșit un Te-Deum de mulțumire. Printre cei prezenți s-a numărat protoiereul Ioan Ursachi, parohul bisericii „Sf.M.Mc.Gheorghe” din același oraș; primarul orașului Sîngerei, Gheorghe Brașovschi; șeful IP Sîngerei, precum și alți funcționari publici ai orașului.... 

Privelistea mormintelor

Privelistea mormintelor

19 noiembrie 2016

Privelistea mormintelor nu este lipsita de importanta în desavârsirea întelepciunii noastre. Privindu-le, sufletul nostru, daca lâncezea, tresare de îndata, iar de era treaz si vrednic, înca si mai vrednic se face. Cel ce se plânge ca-i sarac, primeste de la aceasta priveliste o binevenita mângâiere; iar cel ce umfla de trufie ca-i bogat, e trezit la realitate si smerit. Vederea mormintelor predispune pe fiecare dintre noi sa cugete, chiar de n-ar vrea, asupra sfârsitului propriu; ea ne încredinteaza de a nu mai crede temeinic nici unul din lucrurile lumii acesteia, placute sau suparatoare;... 

Slujirea preoților militari

Slujirea preoților militari

14 noiembrie 2016

Luni, 14 noiembrie, cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, în incinta Centrului de Cultură şi Istorie Militară din mun. Chișinău s-a desfășurat conferința pastoral-misionară – „Slujirea preoților militari”. Pentru activitatea pastoral-misionară în Instituțiile de Forță, militare și penitenciare, din partea Episcopiei noastre au fost binecuvântați următorii preoți: protoiereu Pavel Petrov pentru municipiul Bălți; protoiereu Oleg Fistican pentru raionul Fălești; protoiereu Victor Guleac pentru raionul Glodeni; protoiereu Maxim Guzun... 

Daca e posedat de vreun demon iute alergi la sfinti, dar daca e învins de pacate de ce nu faci nimic?

Daca e posedat de vreun demon iute alergi la sfinti, dar daca e învins de pacate de ce nu faci nimic?

12 noiembrie 2016

Daca vezi vreun evadat ca-ti bate copilul, te mânii si te repezi ca o fiara asupra lui, dar stai linistit si nu faci nimic, dacă în fiecare zi vezi demonii atacându-l si împingându-l la pacate. Stai si nu-l scapi din ghearele lor. Daca copilul ti-e cumva posedat, alergi la toti sfintii si tulburi linistea si celor ce pustnicesc prin vârfuri de munti, ca sa-l scapi de nebunie. Dar, desi vezi cum în fiecare zi îl tulbura pacatul, care este cel mai îngrozitor demon, nu faci nimic. Si chiar sa fie cineva posedat de un demon, nu este deloc îngrozitor, pentru ca demonul nu poate cu nici un... 

Întrunirea  profesorilor de Religie din Sîngerei

Întrunirea profesorilor de Religie din Sîngerei

11 noiembrie 2016

“Pentru o educație creștinească corectă sunt necesare trei lucruri: puține cuvinte, multe exemple și mai multă rugăciune” (sf. Paisie Aghioritul). Joi, 10 noiembrie 2016, la gimnaziul ,,Iurie Boghiu” din satul Flămînzeni, raionul Sîngerei, s-a desfășurat atelierul de formare continuă a profesorilor de Religie cu genericul ,,Acces, relevanță, calitate în educație – competențe pentru viitor”. Seminarul a început cu prezentarea instituției de către doamna Cumpătă Lilia, directorul gimnaziului, apoi a urmat lecția publică la clasa II-a, cu subiectul: ,,Minunea... 

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit

5 noiembrie 2016

Prin această pildă, Hristos voieşte să ne înveţe următoarele: Era un om bogat, zice El, care trăia în multe desfrânări, şi totuşi nu suferise nici o nenorocire, ci, dimpotrivă, îi curgeau toate bunurile ca un râu. Că pe el nu l-a ajuns nici o întâmplare rea, neaşteptată, că n-a avut nici o pricină de descurajare şi nici o neîndemânare în viaţă, aceasta arată Domnul prin cuvintele: „veselindu-se în toate zilele luminat”. Iar că el trăia în păcate, se vede din sfârşitul ce l-a ajuns, şi încă mai dinainte, din dispreţul său către săraci. Căci el n-a... 

Predic? la În?l?area Domnului

Iubişi credincioşi, Hristos S-a În?l?at! Biserica cea dreptm?ritoare a lui Hristos are un br?u; un br?u falnic, cu care se Încinge În fiecare an. Br?ul aceasta poart? pe dÎnsul dou?sprezece semne, adic? dou?sprezece mari s?rb?tori cu praznice ?mp?r?te?ti.
Br?ul acesta cu un cap?t ajunge la Buna Vestire şi cu cel?lalt ajunge pÎn? acum, pÎn? În ziua de azi, la În?l?area Domnului.
Toate dumnezeieştile taine care sunt Însemnate pe br?ul Bisericii ?şi au originea lor dogmatic? şi tainic? În dumnezeiasca Scriptur?. Ele sunt: Buna Vestire, Na?terea MÎntuitorului, Botezul, Înt?mpinarea, R?stignirea, Învierea şi celelalte toate.
A?a şi dumnezeiescul praznic de ast?zi al În?l??rii Domnului a fost proorocit cu o mie de ani mai Înainte de către marele şi dumnezeiescul prooroc David În psalmi, de dou? şi de trei ori zicÎnd a?a: „Înal??-te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pămîntul slava Ta” (la fel şi la Iov 22, 12). N-a zis s? se Înal?e peste cer, c? nu S-a suit MÎntuitorul nostru numai peste un cer, ci peste nenum?rate ceruri.
Dar şi dumnezeiescul apostol Pavel zice: „şi acest Iisus Care S-a pogor?t pÎn? la temeliile cele mai de jos ale pămîntului (adic? pÎn? la iad), Acesta este Care S-a şi suit mai presus de toate cerurile, de-a dreapta m?ririi, Întru cele Înalte”. Deci, MÎntuitorul nostru Iisus Hristos nu S-a suit În cer, nici peste cer, ci peste ceruri. Nimeni nu ?tie num?rul cerurilor; unii au spus c?-s ?apte, alţii c?-s nou?. Dar Scriptura nu ne arat?. Nenum?rate sunt cerurile şi nem?surat este Dumnezeu cu vechimea, cu puterea, cu În?elepciunea şi cu toate. A?adar MÎntuitorul nostru Iisus Hristos S-a suit mai presus de toate cerurile.
Îns? pentru ce S-a În?l?at Domnul? Pentru care pricin? S-a În?l?at? Aşi auzit cÎntÎndu-se asear?, În stihurile de la stran?: „şi S-a suit MÎntuitorul În ceruri, ca s? ne trimit? nou? pe Prea SfÎntul Duh” (vezi Marcu 16, 19; Efeseni 4, 10).
Deci prima pricin? pentru care S-a În?l?at Domnul de la pămînt la cer este ca s? ne trimit? nou? pe Duhul SfÎnt. A?a a spus şi El În dumnezeiasca Evanghelie: „Trebuie s? M? duc Eu, c? de nu M? voi duce Eu la cer, nu va veni la voi MÎngşietorul, Duhul Adev?rului, Care de la Tat?l purcede” (Ioan 14, 26; 15, 26).
A doua pricin? pentru care S-a În?l?at MÎntuitorul la cer este pentru ca s? plineasc? rÎnduiala cea pentru noi. Auzişi ce scrie la condacul acestui prealuminat praznic: „plinind rÎnduiala cea pentru noi” (se face-n cer şi pe pămînt) şi toate celelalte (vezi condacul praznicului).
Care-i rÎnduiala aceasta? Iat? care: Dumnezeu Tat?l a trimis pe MÎntuitorul În lume, c?ci zice dumnezeiescul Evanghelist Ioan: „A?a a iubit Dumnezeul lumea, Înc?t pe Unul N?scut Fiul S?u l-a trimis” pentru r?scump?rarea ei. şi l-a trimis nu numai a?a, ca s? vie şi s? se duc?, ci cu o misiune mare pentru cer şi pentru pămînt.
şi aceast? misiune s-a ?mplinit ast?zi.
A venit CuvÎntul lui Dumnezeu sau S-a Întrupat. C?ci zice: „şi CuvÎntul trup S-a f?cut” (Ioan 1, 14).
S-a Întrupat, s-a n?scut, s-a botezat, a petrecut În tain? 30 de ani, iar trei ani şi jum?tate a predicat Evanghelia. Dup? aceea a primit Înfrico?atele şi preamÎntuitoarele patimi, pentru noi p?c?toşii şi pentru a noastr? mÎntuire. C?ci a spus Isaia mai Înainte: „şi prin rÎnile Lui noi toşi ne-am vindecat” (Isaia 53, 5). Pentru vindecarea noastr? a trebuit s? sufere El rÎni şi cu rana Lui s? vindece rÎnile noastre cele suflete?ti. şi dup? aceea a Înviat din morşi, a biruit moartea prin moartea Sa, iar acum biruin?a Lui se des?v?r?e?te prin În?l?area la Cer.
Deci, ast?zi s-a ?mplinit rÎnduiala cea pentru noi, adic? misiunea cea mare pe care a avut-o CuvÎntul lui Dumnezeu de la Tat?l S?u; s? vie, s? se nasc?, s? trşiasc? ?mpreun? cu noi, s? sufere şi s? Învie pentru noi şi s? Se Înal?e la cer, de unde S-a cobor?t. Aceasta e rÎnduiala pe care a plinit-o Iisus Hristos.
Ast?zi, În ziua de În?l?are, Hristos ?mpline?te deci toat? rÎnduiala cea pentru noi. A ?mplinit tot ce-a fost scris pentru DÎnsul În sfatul cel veÎnic al lui Dumnezeu.
A treia pricin? pentru care S-a În?l?at Iisus Hristos este ca s? ne Înal?e pe noi de pe pămînt la cer, din iad la rai, din moarte la via??. Asta-i ultima pricin?. C? a spus În dumnezeiasca sa Evanghelie: „şi cÎnd M? voi În?l?a, pe toşi v? voi trage la Mine” (Ioan 15, 5). Dar cum se Înal?? oamenii la cer? Cum şi trage Iisus În fiecare minut?
Aşi auzit asear?, la ultima paremie, ce a spus proorocul Isaia? „Dintre vii Te-ai pogor?t la ei şi Te-ai În?l?at ca s? Înalţi pe toşi fiii Întru toate zilele veacului” (Isaia 42, 6).
Ai auzit pentru ce S-a pogor?t Iisus Hristos? Pentru dragoste.
Ai auzit pentru ce s-a În?l?at? Ca s? Înal?e pe toşi fiii omene?ti, nu Într-o zi, nu În dou?, nu Într-un an, nu Într-o sut? de ani, nu Într-o mie sau zece mii de ani, ci „Întru toate zilele veacului”, adic? c?t va fi lumea.
Dar cum se Înal?? oamenii la cer? Prin darul SfÎntului Duh, prin darul şi mila lui Dumnezeu. CÎnd este omul În p?cat de moarte şi este c?ldu?, ?tişi unde este cu sufletul? În iad. E mai jos dec?t toate dobitoacele c?mpului, dec?t toate p?s?rile cerului, dec?t toat? zidirea. El se afl? atunci cu sufletul În iad. Dar prin pocşin?? adev?rat? şi prin darul SfÎntului Duh, care dezleag? prin mÎna duhovnicului p?catele, se ridic? din iad În rai, se ridic? din moarte În via??, şi din om p?c?tos ce era, asemenea cu dracii, se face asemenea cu Îngerii. şi nu numai cu Îngerii, ci asemenea cu Dumnezeu, pe c?t este cu putin??. C?ci auzi ce zice proorocul: „Eu am zis: Dumnezei sunteşi şi fii ai Celui Prea Înalt toşi. Dar voi ca ni?te oameni murişi (adic? prin p?cat) şi ca ni?te boieri (adic? asemenea unor draci) c?deşi” (Psalmii 81, 6).
De ce se cheam? p?catul c?dere? C?ci se zice: a c?zut cineva În p?catul curviei, sau a c?zut cineva În mÎndrie, sau În l?comie, sau În beşie, sau În iubire de argint, sau În ur?. Tot p?catul se cheam? c?dere. De ce? Pentru c? p?catele ne trag În jos de la Dumnezeu, ne coboar? de la treapta de oameni şi ne fac dobitoace. C?ci a zis proorocul: „şi omul, În cinste fiind, n-a priceput, al?turatu-s-a cu dobitoacele f?r? de minte şi s-a asemÎnat lor ”(Psalmii 48, 12, 21). Deci din oameni ne facem dobitoace şi mai rşi ca dobitoacele, ne facem draci. C? nici dracii nu hulesc pe Dumnezeu În fa??, dar omul cu mintea sa ?l hule?te. Deci iat? unde ne coboar? p?catul. P?catul ne trage mereu În jos, În fundul iadului, asemenea cu dracii, iar darul lui Iisus Hristos şi darul SfÎntului Duh mereu ne Înal?? şi mereu ne ridic?. C?ci zice proorocul: „De ?apte ori de va c?dea dreptul, de ?apte ori se va ridica”. ?apte Înseamn? num?r f?r? de num?r, Înseamn? veÎnicie, la nesf?rşit. Adic? mereu se repet? c?derea şi ridicarea omului. Deci de va c?dea omul În toat? via?a sa, s? nu se dezn?d?jduiasc? de a se ridica, s? se Înal?e iar?şi prin darul SfÎntului Duh, prin pocşin?a cea adev?rat?.
Dar În?l?area aceasta a omului din iad şi din rÎnduiala dobitoacelor, şi din rÎnduiala p?gÎnilor şi a celor ce nu cunosc pe Dumnezeu, cum se face? Deodat?? Nicidecum.
A?a ne Înva?? dumnezeieştii P?rinşi. Omul, cÎnd se ridic?, se ridic? pe trepte. Nu deodat? se face sfÎnt, dup? cum nici deodat? nu se face drac, ci se ridic? pe trepte; cei ce se str?duiesc pe calea mÎntuirii vor merge dintr-o m?sur? În alta, cum a zis Înainte proorocul: „Merge-vor din putere În putere” (Psalmii 83, 8). Ei cap?t? mai Întşi o putere din darul SfÎntului Duh În inima lor, o parte din t?ria de a sta În poruncile lui Hristos, o m?sur? din virtute – şi dup? aceea p??esc pe alte trepte.
Care sunt treptele acelea, ne arat? dumnezeieştii P?rinşi. Treptele urcu?ului duhovnicesc sunt trei. Care? Aşi auzit În Scriptur? la Levitic (22, 1-17), unde se vorbe?te de s?mb?t?, de s?mbete şi de s?mbetele s?mbetelor; şi iar?şi: de seceri?, de seceri?uri şi de seceri?ul sufletului raşional; şi iar?şi de tşierea-?mprejur, de tşierea tşierii-?mprejur şi de tşierea inimii În duh, cum zice marele apostol Pavel (Romani 2, 29).
Acestea arat? tainic În legea veche şi În cea nou? urcu?ul sufletului către Dumnezeu. Toate aceste simboluri, toate aceste Scripturi, dup? dumnezeiescul Maxim M?rturisitorul, arat? urcu?ul, sau cum se Înal?? un suflet pÎn? se face Dumnezeu dup? dar. Toate acestea sunt simbolizate, dup? Scripturi, de ziua a ?asea, a ?aptea şi a opta. Toate trei treptele duc la Îndumnezeirea dup? dar. Ele sunt f?ptuirea moral?, contemplaşia natural? În duh şi teologia mistic?, adic? cunoa?terea tainic? a lui Dumnezeu (SfÎntul Maxim M?rturisitorul, Filocalia, vol. II, cap. 37, 38, 39 – p.136).
Dar ce este s?mb?ta sufletului raşional? S?mb?ta În legea veche Înseamn? odihn?. Sufletul nostru, zbuciumat de p?cate, de c?dere, avÎnd con?tiin?a p?tat? de p?catele sale, cÎnd pune Început bun cu darul lui Iisus Hristos şi se ridic? din p?cat şi se Înal?? puşin pe treapta faptelor bune, ajunge la oarecare odihn?, dar nu la des?v?rşire. Deci, cÎnd vei auzi În Scriptur? de s?mb?t?, s? ?tii ce Înseamn? aceasta. Iat? ce spune dumnezeiescul Maxim: s?mb?ta e nep?timirea sufletului raşional care a lep?dat prin f?ptuire semnele p?catului.
S? v? dau o pild?. Un om a fost beşiv, a fost desfrÎnat, a fost uciga?, a fost t?lhar, a fost iubitor de argint. Cine ?tie ce a f?cut s?racul În via??, c? toşi suntem p?c?toşi. Dar el s-a spovedit la duhovnic cu toat? inima, s-a cur?şit şi s-a hot?r?t s? se lepede cu toat? puterea de p?cate. În locul beşiei s? pun? ÎnfrÎnare, În locul l?comiei de pÎntece – postul, În locul iubirii de argint şi zg?rceniei – milostenia, În locul desfrÎn?rii – cur??enia, În locul somnului mult – privegherea. şi a plantat prin f?ptuire fapte bune În locul vechilor p?cate, pe care le s?v?rşise mai Înainte. El se afl? acum pe treapta Întşi a urcu?ului duhovnicesc, dar de-abia cu faptele, nu cu mintea. C?ci auzi ce spune: „S?mb?ta sufletului raşional este nep?timirea sufletului raşional care prin f?ptuire a lep?dat de-abia semnele p?catului”. N-a spus r?d?cinile, ci semnele. Acest om care se sile?te s? fac? fapte bune În locul celor rele şi pune Început bun de fapt? numai cu lucrarea din afar?, de-abia a ajuns la prima odihn? a sufletului s?u raşional. El afl? o oarecare mÎngşiere, dar Înc? e chinuit de gÎnduri, Înc? p?c?tuie?te cu mintea, Înc? este În p?cat cu mintea. şi lupta lui cu mintea este groaznic?, c?ci lupta cu patimile cele trupe?ti, cele cu lucrul, şine pÎn? la o vreme, dar lupta cu mintea, pentru p?r?sirea p?catului cu mintea, şine pÎn? la moarte.
şi despre s?mbete, adic? despre s?mbetele Îndoite, iat? ce spune dumnezeiescul Maxim: „Îndoitele s?mbete Înseamn? a doua treapt? a urcu?ului duhovnicesc. şi se t?lcuie?te a?a: slobozenia sufletului raşional, care ?şi retrage mintea sa din simşire, p?r?sind lucrarea dup? firea sim?urilor prin contemplaşia natural? În duh, adic? prin cugetarea la Dumnezeu din zidiri, prin raşiunile lucrurilor”.
Cum se Înt?mpl? asta? Noi, p?c?toşii, În general am p?r?sit p?catul cu lucrul. Dar cu gÎndul Înc? ne lupt?m, cu mintea Înc? p?c?tuim, cu mintea Înc? slujim p?catului, fie al f???rniciei, fie al vicleniei, fie al desfrÎn?rii, al zavistiei, al urii, al mÎndriei, al iubirii de slav?, al r?ut?şii, al mÎniei, al r?pirii şi nu ?tiu mai care din patimile suflete?ti. Unele sunt care se v?d, altele care nu se v?d, dar sunt mai rele şi mai v?t?m?toare dec?t cele care se v?d. C?ci Hristos MÎntuitorul, cÎnd a venit În lume, n-a mustrat pe curv?, nici pe vameşi sau curvari, pe cei ce f?cuser? p?cate trupe?ti. Oare aşi auzit În Evanghelie: „Vai de tine, curvo!”? „Vai de tine, t?lharule!”? „Vai de tine, vame?ule, c? e?ti p?c?tos şi faci nedreptate!”? Nu! Ci a zis: Vai vou? f??arnicilor, vai vou? fariseilor, vai vou? c?rturarilor nebuni şi orbi! şi cine a spus acestea? Hristos, CuvÎntul lui Dumnezeu, Care prive?te În sufletul nostru. „De milioane de ori – cum spune Solomon – ochii lui sunt mai luminoşi dec?t soarele”. El era Dumnezeu şi poporul de jos ?l iubea, c? sim?ea puterea Dumnezeirii Lui, c? le vorbea ca Unul ce are putere, iar nu asemenea c?rturarilor. ?l iubeau, dar şi El, v?zÎnd credin?a sincer? a lor, şi iubea din inim?, cÎnd mergeau dup? El pe munte, şi pe jos, fl?mÎnzi, cÎnd a Înmulşit pşinile În pustie (vezi Matei 17, 19-23; 23, 16).
C?ci a zis: „Mil? ?mi este de popor, c? sunt ca oile care n-au p?stor”, risipite. Dar pe cei dintre mari, pe c?rturari, pe farisei şi pe saduchei şi mustra, c?ci vedea Într-Înşii toate vicleniile şi f???rniciile lor. La curve, la t?lhari, la vameşi, chiar de vedea p?cate grele, vedea la ei şi cşin?a, umilin?a şi hot?r?rea de Îndreptare. Iar pe c?rturari şi farisei, la care vedea patimi grele suflete?ti, ca ura, zavistia, f???rnicia, pizma, viclenia şi altele, care sunt mai grele ca patimile cele trupe?ti, pururea şi mustra şi le zicea: „Vai vou?!”, ca un Dumnezeu Care cunoa?te inimile.
Deci iat? c? sunt p?cate cu gÎndul, care nu se v?d, dar sunt mult mai grele şi mai rele dec?t cele cu trupul.
Am ajuns deci la treapta a doua a urcu?ului duhovnicesc. Auzi În ce const? aceast? treapt?: „S?mbetele Însemneaz? slobozenia sufletului raşional care a p?r?sit chiar şi lucrarea cea dup? fire a sim?urilor prin contemplaşia natural? În duh”. Aceasta este treapta a doua pentru suflet. Dar cum se urc? pe ea? Prin lupta cu mintea. Prin ea se ajunge la contemplaşia natural? În duh. Mai Înainte o femeie frumoas? ?l smintea, acum nu-l mai sminte?te. CÎnd vede o fiin?? frumoas?, se mut? cu mintea şi zice: dac? fiin?a aceasta e frumoas?, dar un Înger c?t este de frumos? Dar Heruvimii, dar Serafimii, dar Cel ce i-a f?cut pe dÎnşii? ?şi mut? mintea de la frumuse?ea cea de aici la frumuse?ea cea din ceruri şi, În loc s? se sminteasc?, se folose?te. Mai Înainte, dac? auzea o muzic? de dans, aceasta şi tulbura mintea şi sufletul. Pe treapta a doua a urcu?ului duhovnicesc, nu-l mai tulbur?, ci chiar ?l folose?te. C?ci zice: dac? oamenii pot s? cÎnte din fluier şi din tr?mbi?e şi din organe a?a de frumos, ce trebuie s? fie În ceruri, cum cÎnt? Îngerii, ce dÎn?uire este acolo? C?ci se spune ast?zi: „Suitu-S-a Dumnezeu Întru strigare, Domnul În glas de tr?mbi??” (Psalmii 46, 5). CÎnd puterile cere?ti L-au v?zut pe MÎntuitorul Care ridica porşile cele de sus, toşi Îngerii tr?mbi?au, toşi cÎntau şi În glas de sunet mare şi În mare cÎntare S-a suit Hristos şi a ridicat – n-a deschis – porşile cerului. Le-a ridicat pentru toate veacurile. şi dumnezeiescul Ioan-Gur?-de-Aur zice: „Vezi c? nu le-a deschis, ci le-a ridicat de tot?”.
Prin urmare, cel ce a ajuns la treapta a doua a urcu?ului duhovnicesc a?a cuget? cÎnd aude o cÎntare lumeasc? sau un om cÎntÎnd, sau o femeie, sau o tr?mbi??, sau un fluier. Iar cÎnd vede soarele, cuget? a?a: „Dac? aici soarele lumineaz? a?a, ce trebuie s? fie acolo, unde lumineaz? Hristos, Soarele Drept?şii?” (Filocalia, vol. II, p. 136).
Astfel, omul, pe treapta a doua a urcu?ului duhovnicesc, prin contemplaşia natural? În duh, adic? privirea curat? la zidirea lui Dumnezeu, se suie Îndat? cu mintea de la cele v?zute la cele gÎndite şi nev?zute, c?p?tÎnd slobozenie din ispite, cum spune dumnezeiescul Maxim.
El se mut? cu mintea de la cele auzite aici pe pămînt la cÎnt?rile cele din cer şi zice cu mintea sa: „Dac? oamenii ace?tia de ??rÎn? ?tiu s? cÎnte a?a, apoi ce cÎnt?ri trebuie s? fie acolo În Cer?”. Tot a?a şi de va mirosi ceva frumos, se gÎnde?te la mireasma florilor raiului; şi a?a mut? cu mintea şi celelalte simşiri, pref?cÎnd prin contemplaşie toate cele auzite – sau v?zute, sau gustate, sau mirosite, sau pipşite – În cuget?ri duhovnice?ti.
Iar treapta a treia a urcu?ului, adic? a În?l??rii sufletului pe treapta cea mai de sus, se nume?te În Scriptur? s?mbetele s?mbetelor. Cel ce a p?şit pe treapta a treia a urcu?ului duhovnicesc nu mai are nevoie de trepte, nu mai are nevoie s? vad? frumuse?ea cea de aici ca s? se suie cu mintea la frumuse?ea cea de sus, sau s? aud? o cÎntare de aici ca s? se duc? la cÎntarea cea de sus, sau s? miroas? ceva frumos de aici ca s? gÎndeasc? la mireasma raiului. Cel care a ajuns cu darul lui Iisus Hristos pe treapta a treia a urcu?ului duhovnicesc a devenit un Dumnezeu dup? dar. El are Îndumnezeirea cea dup? dar sau teologia mistic?, adic? el are comuniune nemijlocit? cu Dumnezeu, nu mai are nevoie de treapta zidirii. În el trşie?te Hristos, cum grşia Pavel: „Nu mai trşiesc eu, ci Hristos trşie?te În mine” (Romani 5, 16), sau cum spune În alt? parte: „A?adar – noi avem mintea lui Hristos” (I Corinteni 3, 15; Galateni 4, 6). Pavel, cÎnd a zis c? are mintea lui Hristos, trşia În Hristos şi Hristos trşia Într-Însul, şi deci nu mai vorbea mintea sa, ci mintea lui Hristos. Un asemenea om este pe treapta cea mai de sus, pe cea de a treia treapt? a urcu?ului duhovnicesc – de care foarte puşini şi foarte rar se mai Învrednicesc În zilele noastre –, este fiul lui Dumnezeul dup? dar. Acesta a ajuns ziua a opta, cum zice dumnezeiescul Maxim: „Ziua a opta dup? Scripturi este egal? cu treapta a treia a urcu?ului duhovnicesc”. Ea se nume?te şi s?mb?ta s?mbetelor, nu se mai cheam? slobozenia sufletului, sau nep?timirea de pe treptele cele mai de jos. S?mbetele s?mbetelor se numesc: „odihna duhovniceasc? a sufletului raşional care p?r?se?te chiar şi lucrarea cea dup? fire a sim?urilor şi-şi Întoarce mintea sa chiar şi de la cuget?rile cele mai duhovnice?ti din zidiri. Prin ce? Prin extazul dragostei, care o leag? cu totul numai de Dumnezeu În noianul dragostei”. Acela nu mai ?tie nimic dec?t s?-L iubeasc? pe Dumnezeu. Unul ca acela ajunge la SfÎntul Antonie cel Mare, care zicea: „Nu m? mai tem de Dumnezeu”. şi l-a Întrebat unul: Dar de ce ? „Pentru c?-L iubesc”. Simşind dragostea lui Iisus În inima lui, nu se mai temea nici de moarte, nici de foame, nici de sete, nici de osteneal?, nici de ocar?, nici de batjocur?. De ce? Pentru c? trşia În Hristos şi Hristos În el, şi astfel era foarte convins c? f?r? voia lui Dumnezeu nu i se va Înt?mpla nimic. A?a e omul care s-a În?l?at cu sufletul s?u pe treapta a treia a urcu?ului duhovnicesc.
Fraşii mei, sunt lucruri cam grele pentru dumneavoastr?, cei de la ?ar?. C?lug?rii le În?eleg mai bine. Dar ne Întoarcem la o povestire u?oar?, ca s? v? folosim pe toşi. Oare dac? MÎntuitorul S-a În?l?at la cer, au fost şi sfinţi care s-au În?l?at? Da. Dumnezeiasca Scriptur? ne spune de Enoh, c? s-a r?pit şi nu s-a mai aflat, dar nu se ?tie dac? chiar În cer. Ilie nu s-a În?l?at nici el chiar la cer. Dar unde? S-a În?l?at „ca la cer”, deci cam spre cer. În hronografe şi alte c?rşi se p?streaz? o istorie despre unul din sfinţii care s-au În?l?at la cer. ?tişi cine? A fost fiul lui Adam, Set. Istoria sfÎnt? spune c? Set a fost foarte iubit de Dumnezeu. Pe acest fiu i l-a dat Dumnezeu lui Adam În locul lui Abel care a fost ucis de fratele s?u, Cain. şi acest fiu a fost blagoslovit cu mari daruri de la Dumnezeu, c? a fost pl?cut lui Dumnezeu. şi spune o istorie sfÎnt? c? acest Set s-a r?pit la cer. Dar pentru ce? Ca s? Înve?e astronomia de la Îngeri. De aceea, bine a zis Marele Vasile c?: „mult vestita astronomie, pentru cel credincios, e o a doua teologie”. Pentru c? precum auzim, astronomia ?şi are originea de la Dumnezeu; c?ci chiar Îngerii au Înv??at pe om astronomia.
Se zice c? Set a stat la cer 40 de zile şi 40 de nopşi şi a Înv??at astronomia În cer, mi?carea astrelor cere?ti, Întunecarea soarelui, a lunii şi celelalte semne care se arat? pe cer ca s? le cunoasc? oamenii, cÎnd Dumnezeu e sup?rat, cÎnd vrea s? schimbe vremea şi celelalte. Dar Sit, care a fost r?pit, zice Scriptura şi istoria, sau cÎnd a fost dus la Dumnezeu, a uitat şi de foame şi de sete, ca şi Moise pe Muntele Sinai. Acesta a vorbit cu Dumnezeu şi a postit de dou? ori c?te 40 de zile, numai În gÎndire de Dumnezeu stÎnd, f?r? s? mÎnÎnce şi s? bea. A?a a f?cut şi Set. Fiindc? se afla În convorbire cu Dumnezeu şi Îngerii ?l Înv??au semnele astrelor şi mi?c?rile lumii şi celelalte, cÎnd s-a cobor?t la pămînt, copiii nu-i mai ziceau tat?. Dar cum? Dumnezeu! A?a de tare str?lucea fa?a lui (vezi Hronograful lui Gheorghe Chedrenos).
Iar de Moise zice Scriptura c? a primit pe Muntele Sinai at?ta lumin? de la Dumnezeu, care i-a dat tablele legii, Înc?t fiii lui Israil nu puteau privi la el (Ieşirea 24, 17; 34, 29-30). De aceea ?şi punea un v?l pe fa??, c?ci şi str?lucea fa?a prea tare. Dar de Moise spune Scriptura c? a fost numai pe Muntele Sinai, pe cÎnd de Set spune c? a fost la cer.
Se zice c? fiii lui Set de aceea se cheam?, În Scriptur?, fiii lui Dumnezeu, iar fiii lui Cain fiii dracilor şi fiii oamenilor; pentru c? au Început s?-i zic? tat?lui lor Dumnezeu. At?ta slav? şi frumuse?e şi podoab? a adus Set, cÎnd s-a pogor?t de la Dumnezeu. şi l-au Întrebat fiii: „Tat?, nu cumva te-ai f?cut Dumnezeu?”. Iar el le-a r?spuns: „Nu dragii mei, nu m-am f?cut Dumnezeu. Eu sunt rob al lui Dumnezeu şi om stric?cios asemenea vou?, dar eu am fost acolo unde e Dumnezeu”. „şi ce şi-au spus, tat??”. „Iat? ce mi-au spus: «S? p?zişi legile lui Dumnezeu, Înv??ate de la Adam, pe care le-a primit de la Dumnezeu În con?tiin??, şi s? b?gaşi de seam? s? nu v? c?s?torişi cu odrasle din neamul lui Cain, c? este blestemat»”. C?ci Scriptura spune c? Dumnezeu a blestemat pe Cain. Dar ce mai spune Scriptura? C? s-au rÎnit fiii lui Set de frumuse?ea fiicelor lui Cain şi le-au pl?cut şi le-au luat În c?s?torie. De aceea mÎnia lui Dumnezeu a venit asupra lor. Sit le-a spus: „Dragii tatii, s? nu cumva s? v? c?s?torişi cu urma?e din neamul cel blestemat al lui Cain. C?ci a spus Dumnezeu c? atunci cÎnd v? veşi amesteca cu neamul acela, se vor na?te uriaşi şi va veni potopul pe fa?a pămîntului şi va pierde pe tot poporul. C?ci voi sunteşi neam sfÎnt, sunteşi ramur? din r?d?cin? sfÎnt?; s? nu v? amestecaşi cu blestemaşii aceia de s?lbatici!”.
şi a trşit Set 812 ani. În timpul c?t a trşit Set, fiii sşi nu au c?lcat porunca lui Dumnezeu. Dar dac? a murit Set, copiii au zis unul către altul: „Ei! Tata a zis s? nu iau cutare fat? În c?s?torie, dar el a murit, şi dac? mie ?mi place, de ce s? n-o iau? C?-i din neamul lui Cain?”. şi au c?lcat porunca tat?lui lor. şi au Început s?-şi ia femei din neamul lui Cain.
Dar ce s-a Înt?mplat? Cum au Început s?-şi ia neveste din neamul lui Cain, se n??teau uriaşi. Ace?tia cre?teau de-o palm? În fiecare zi, cre?teau mari ca chedrii Libanului, de 70-80 de stÎnjeni În?lşime. şi erau cei mai sluşi şi mai spurcaşi oameni de pe fa?a pămîntului, cum spune SfÎntul Dimitrie al Rostovului, Înc?t condeiul nu poate s? descrie ce f?ceau aceia. C? mÎncau şi pruncii pe care şi lep?dau muierile lor, a?a de spurcaşi erau. şi sute de ani i-a a?teptat Dumnezeu la pocşin??, pÎn? ce a venit potopul. ?mp?r?şia uriaşilor a fost Înainte de potop şi a şinut aproape 200 de ani. şi dac? nu s-au Îndreptat ei de f?r?delegile lor, Dumnezeu a zis: „Nu va locui Duhul Meu Întru ace?ti oameni”. şi a hot?r?t s?-i piard? de pe fa?a pămîntului.
Dar s? ne Întoarcem la subiectul nostru. Ast?zi nu s-a suit Set la cer. Cine S-a suit ast?zi la Cer? Hristos, Cel ce a zidit toate cerurile, El S-a suit. şi ce ne trimite El de acolo? Ce le-a spus El apostolilor? „Voi s? staşi În Ierusalim pÎn? cÎnd v? veşi ?mbr?ca cu putere de sus” (Luca 24, 49). Adic?: Eu nu v? las s?rmani, cum vi se pare vou?. Ci voi fi cu voi pÎn? la sf?rşitul veacului. C?ci v? voi trimite vou? pe MÎngşietorul, adic? v? voi trimite alt? fa?? a Sfintei Treimi. Are s? vin? Duhul SfÎnt, MÎngşietorul. şi cÎnd va veni Acela, are s? v? deschid? vou? mintea, s? În?elegeşi toate Scripturile. şi v? va spune vou? toate, ca s? În?elegeşi mai limpede tainele iconomiei În trup, sau pentru care pricin? am venit Eu pe pămînt şi am stat pÎn? azi, cÎnd M? Înal? la cer. C?ci apostolii şi evangheli?tii, c?t au stat cu Hristos, nu-l cuno?teau des?v?rşit pe El. A zis el Petru c? crede, dar mai t?rziu s-a lep?dat, c?ci nu era sigur. Odat? mergeau Într-un sat al Samariei şi acolo nu i-a primit pe ei, fiindc? fa?a Lui era Îndreptat? spre Ierusalim, iar apostolii au zis: „Doamne, voie?ti s? pogor?m foc din cer asupra acestora care n-au voit s? ne primeasc?, precum a f?cut Ilie?”. Iar MÎntuitorul le-a spus cu blÎnde?e: „Voi nu ?tişi al cui duh sunteşi…”. Ei nu ?tiau c? se afl? cu Dumnezeu şi vorbesc cu El, şi stau la mas? cu El, şi umbl? cu El. De aceea le zice: „Fiul Omului a venit s? mÎntuiasc? şi s? caute pe cel pierdut”. Alt? dat?, fiilor lui Zevedei li s-a n?z?rit s? zic?: „D?-ne nou? s? st?m unul de-a dreapta şi altul de-a stÎnga Ta”. Alt? dat?, Petru se certa cu ceilalţi, care ar fi mai mare. Alt? dat? Filip cerea: „Doamne, arat?-ne nou? pe Tat?l!”. Iar Iisus şi spune: „De at?ta vreme, Filipe, e?ti cu Mine şi nu ai cunoscut c? Tat?l este cu Mine şi Eu sunt cu Tat?l?”. Aşi v?zut? Apostolii nu cuno?teau pe St?pÎnul lor, nu cuno?teau pe Hristos, pe MÎntuitorul lumii Care f?cea at?tea minuni, şi Învia morşii, şi Înmul?ea pşinile, şi gonea pe draci. Ei totuşi nu-L cuno?teau c?-i Dumnezeu adev?rat.
Cine le-a descoperit taina venirii pe pămînt a lui Dumnezeu, a Întrup?rii lui Dumnezeu CuvÎntul? Duhul SfÎnt. C?ci a zis Iisus: „CÎnd va veni Acela, v? va spune vou? toate”.
?tişi cum a f?cut Hristos? Cum ar veni un ?mp?rat mare, care-i cel mai vestit În toat? lumea, şi şi-ar ascunde coroana, şi hlamida, şi toate semnele ?mp?r?te?ti, şi s-ar duce s? stea undeva la un ??ran, undeva la ?ar?. S-ar duce ca un om s?rac şi acolo, ne?tiind nimeni cine-i, ar Începe s?-l batjocoreasc?, s?-l oc?rasc?. Nu L-au oc?r?t evreii? Nu I-au spus c? e samaritean, nu I-au spus c? are drac şi c? scoate dracii cu Belzebut?
Dup? o vreme, Îns?, ?mp?ratul acela şi-ar aduce coroana, sceptrul şi hlamida şi le-ar spune: „Iat? cine sunt eu; am stat la voi ca o slug?, dar eu sunt ?mp?rat peste tot pămîntul”. C?t? fric? şi c?t? cşin?? şi c?t? p?rere de r?u n-ar avea oamenii aceia care l-au b?tut pe ?mp?ratul, c? a fost ca o slug? şi nu l-au cunoscut!
A?a au p?şit apostolii ast?zi. PlÎngeau – zice – şi m?hnire mare era peste ei: „Acesta-i Dumnezeu, dar noi am umblat cu DÎnsul şi I-am r?spuns de multe ori obraznic, şi de multe ori n-am crezut În minunile Lui. De multe ori am vrut s? facem altfel dec?t şi pl?cea Lui”. şi le p?rea r?u apostolilor, fiindc? acum au cunoscut cu adev?rat c? El este Însuşi Dumnezeu.
C?ci le spusese MÎntuitorul: „Nimeni nu s-a suit la cer, f?r? numai Fiul Omului Care S-a pogor?t din cer”. C?ci numai El S-a suit la cer; ceilalţi, cum v-am mai spus, nu s-au suit la cer, ci „ca la cer”. Auzi ce spune David: „Înal??-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pămîntul s? fie slava Ta” (Psalmii 107, 5).
Deci Iisus Hristos S-a suit ast?zi mai presus de toate cerurile şi v-am ar?tat pricinile pentru care: Întşi, pentru ca s? ne trimit? pe Duhul SfÎnt; a doua, ca s? plineasc? rÎnduiala cea pentru noi; şi a treia, ca s? ne Înal?e pe noi din moarte la via??, din iad la rai, din p?cat la virtute. S? ne fac? din oameni nu Îngeri, ci dumnezei dup? dar. Deci omul, fiind dup? chipul şi asemÎnarea Lui, se Înal?? c?t şi este lui cu putin??. Dac? crede şi se Înal?? pe treptele urcu?ului duhovnicesc, despre care v-am amintit, se face şi el un dumnezeu dup? dar, dar nu dup? fiin??. C? auzi ce spune SfÎntul Vasile cel Mare: „Dumnezeu l-a pus pe om ?mp?rat peste tot pămîntul şi l-a f?cut dumnezeu al celor f?cute de Dumnezeu”.
Auzi? Omul e ?mp?rat al pămîntului şi Dumnezeu peste toate lucrurile lui Dumnezeu! A?a a voit El s?-l fac?. Dar omul se amestec? cu dobitoacele, se face asemenea cu ele, se deprinde cu via?a dobitoceasc? şi se face mai r?u dec?t dracul şi aceasta-i c?derea care ne coboar? pe noi: p?catul. Iar ceea ce ne suie este darul lui Dumnezeu, care Înal?? sufletele. C?ci auzi ce spune proorocul Isaia: „Ca s? Înal?e pe fiii Lui Întru toate zilele veacului”. Nu s-au În?l?at numai Enoh şi Ilie, nu s-au În?l?at numai patriarhii şi proorocii, ci o dat? cu În?l?area lui Hristos, s-au În?l?at toşi sfinţii şi toşi pe care i-a scos Hristos din iad. Dar nu În cer, ci În rai, c?ci În cer numai El a intrat. Iar dup? judecata viitoare, toşi vor intra În cer. C?ci zice În Evanghelie: „Fericişi cei s?raci cu duhul, c? a acelora este ?mp?r?şia cerurilor!”. N-a zis „a raiului”. C? se zice c? unde a prisosit p?catul, sau unde s-a Înmulşit p?catul, acolo a prisosit darul lui Iisus. A fost izgonit Adam din rai, dar venirea lui Hristos ?mpotriva satanei mai mult? fal? d? neamului lui Adam. Nu-l mai aduce iar În rai; În rai stau toşi sfinţii şi drepşii lui Dumnezeu numai pÎn? la judecata viitoare, iar dup? judecata cea de apoi nu mai duce Dumnezeu pe sfinţi În rai, ci În cer.
Deci, s-a izgonit omul din rai, dar dac? cu darul lui Hristos spore?te şi se mÎntuie?te, locuin?a lui va fi În cer, În ?mp?r?şia cerului.
A?a a prisosit darul lui Dumnezeu dat firii omene?ti. şi se Întreab? SfÎntul Ioan Damaschin: Pentru ce? Pentru trup! De ce nu i-a miluit şi pe draci tot a?a? C? şi dracii au c?zut din cer şi s-au f?cut draci. Au c?zut f?r? trup şi ce este pentru om moartea, aceea este pentru Îngeri c?derea. Îngerii dup? c?dere nu se mai pot Întoarce, iar omului din cauza trupului i s-a dat pocşin?? pÎn? la moarte, pÎn? la ultima suflare. Dac? se pocşie?te, ?l prime?te Dumnezeu şi poate s?-l fac? din om asemenea cu dracii, Înger şi dumnezeu dup? dar, s?-l ridice În cer. C?ci pentru neputin?a trupului S-a r?stignit Dumnezeu şi a venit şi S-a ?mbr?cat În trup, ca s? ridice firea noastr? nu pÎn? la Îngeri, nu pÎn? la Heruvimi, ci pÎn? la dreapta Tat?lui. Pe scaunul Dumnezeirii st? firea omeneasc?, acolo unde este Iisus Hristos. Aceasta În ciuda satanei. C?ci ce a zis Dumnezeu? L-ai scos pe om din rai? Am s? Îndumnezeiesc firea omeneasc? şi am s-o ridic În cer, şi am s? M? ?mbrac În firea lui şi am s? stau pe scaun cu Tat?l, şi ai s? vezi floarea aceasta, pe care ai stricat-o În rai şi ai corupt-o, c? st? pe tronul Dumnezeirii! Acesta-i lucrul lui Dumnezeu şi r?zbunarea Lui pentru pizma satanei.
Fraşii mei, cÎnd era Adam de 700 de ani, cum se spune În hronograf, ca om b?trÎn, c?ci a trşit 930 de ani, cum spune Scriptura, a adormit lÎng? un stejar. şi dormind el acolo, a venit la el Arhanghelul Uriil. C?ci ?apte duhuri mari, ?apte Arhangheli au comanda cetelor Îngere?ti: Mihail, Gavriil, Rafail, Varahil, Salatiil, Gudiil şi Uriil. N-am s? v? spun t?lcuirea acestor ?apte nume, dar v? spun pe a lui Uriil c? se t?lcuie?te „foc şi lumin? dumnezeiasc?”. Acest al ?aptelea Arhanghel a venit deci cÎnd dormea Adam lÎng? un stejar, obosit. şi cÎnd s-a trezit, s-a trezit cu Îngerul la cap: „Adame! Ce faci?” (Adam nu se mai temea de Îngeri, c? a stat cu ei În rai). Acesta zise: „Doamne, m? odihnesc”. „Adame, ia ascult?, ?tii ce are s? p??easc? neamul t?u?”. „Nu, Doamne, dar s?-mi spui ce are s? fac? Dumnezeu cu neamul acesta al meu, fiindc? v?d c? tare s-a mai Înrşit. C? am at?tea mii de nepoşi şi strÎnepoşi, şi s-au Înrşit. şi pe mine, Doamne, pentru un singur p?cat m-ai dat afar? din rai, dar ei c? s-au f?cut curvari şi beşivi şi rşi şi s-a umplut lumea de ei, cu ace?tia ce ai s? faci? C?ci ?tiu c? Dumnezeu ur??te p?catul şi niciodat? nu poate s? fie prieten cu cel p?c?tos şi spurcat, ca s?-i ierte p?catele lui f?r? de pocşin??. C?ci ?tiu c? nimic necurat nu va intra Întru ?mp?r?şia cerului. Ce are s? fac? Dumnezeu cu neamul meu?”. şi a zis Arhanghelul Uriil: „Iat?, pentru aceea m-a trimis Dumnezeu s?-şi spun. S? ?tii, Adame, c? oamenii au s? se Înmul?easc? mult, şi din ce se vor Înmulşi, vor fi tot mai rşi. şi are s? trimit? Dumnezeu dou? potopuri”. şi a Întrebat Adam: „Ce-i aceea, Doamne, potop?”. „Potop, Adame, Înseamn? ap? mult? şi foc mult. Are s? vie o ap? care s? acopere lumea şi are s? vie un potop de foc care s? ard? lumea”. „Dar – l-a Întrebat Adam – cÎnd au s? fie acestea?” (Hronograful lui Chedrinos). şi i-a zis Îngerul : „Culc?-te şi dormi şi te odihne?te, c? voi veni În alt? zi”. şi s-a odihnit Adam, şi alt? dat?, cÎnd era odihnit, a venit Arhanghelul Uriil şi şi zise: „Adame, ce vrei s? ?tii?”. „Doamne, spune-mi cÎnd are s? fie potopul şi care potop are s? fie Întşi, cel cu ap?, sau cel cu foc?.” şi i-a spus lui Uriil Arhanghelul: „Ia seama, Dumnezeu ?şi spune a?a: f? un st?lp de piatr?, de 45 de coşi În?lşime. Dup? ce vei face st?lpul acela de piatr?, s? pui deasupra lui un vas cu ap?, iar la r?d?cina lui s? faci un foc mare. Dup? ce vei termina lucrarea aceasta, are s? vie somn peste tine. şi dac? ai s? dormi, cÎnd te vei trezi, ia seama: dac? focul s-a atins de piatr? şi va mistui st?lpul de piatr?, focul va veni Întşi. Iar dac? vasul cu ap? se va v?rsa şi va stinge focul, s? ?tii c? apa vine Întşi”. şi a Întrebat Adam pe Uriil: „Doamne, dar alte semne nu mai sunt?”. Uriil mai zise: „Mai sunt şi altele. Ia seama c? Înainte de a veni potopul cel cu ap?, oamenii vor bea ap? f?r? sa?, şi ziua, şi noaptea, apoi Înainte de cel cu foc vor scoate fum”.
şi a zidit Adam st?lpul acela de care a vorbit Arhanghelul Uriil. L-a zidit de 45 coşi În?lşime. şi le-a spus fiilor şi nepoşilor lui: „Porunc? a venit de sus s? facem st?lp mare şi deasupra lui s? punem un vas cu ap?, iar la r?d?cin? s? punem foc, c? ne va ar?ta nou? care potop vine Întşi: cel cu ap? sau cel cu foc”. şi dup? ce a terminat Adam st?lpul cel de piatr? şi a pus vasul cu ap? deasupra şi a aprins foc la r?d?cin?, a venit somn peste el şi a adormit. şi cÎnd s-a trezit, apa se v?rsase peste st?lp În jos şi stinsese focul. şi a ?tiut Adam În chip sigur c? potopul cu ap? va veni Întşi. şi a?a a şi venit. C? dup? cronologia veche a unor popoare, au trecut 2642 de ani de la zidirea lumii pÎn? ce a venit potopul. Dar Îngerul mai spusese c? Înainte de potopul cu ap? mai este un semn. şi s-a ?mplinit şi acesta. C? se spune În istoria biblic? şi În hronograful cel vechi c? oamenii Înainte de potop beau ap? mereu. MÎncarea era [sau] nu era, dar beau şi ziua, şi noaptea, şi purtau ap? În burdufuri de capr? şi În vase de lut şi În vase de lemn. De c?te ori se Înt?lneau, Întrebau: Ai ap?? Am. Beau ap? şi nu se mai s?turau. Era un semn c? firea omeneasc? va cere de la Dumnezeu pedeapsa prin beşia de ap?. şi astfel, la venirea potopului apa i-a Înecat pe toşi. A r?mas numai Noe, cu cele 7 suflete care au fost cu el În corabie. şi din 8 suflete s-a Înmulşit lumea din nou. El a fost astfel al doilea p?rinte al neamului omenesc, al doilea Adam al omenirii, care a fost izb?vit cu celelalte vie?uitoare În corabie.
Iar acum oamenii cer foc şi fum. Ai o şigar?? Ai un foc? În tren, În tramvaie, În troleibuze, În c?ru?e şi pe drum, se tot Întreab?: Ai foc? D?-mi un foc! Auzi? Foc caut?. De aceea cu foc ne va p?rjoli Dumnezeu. S? lu?m aminte! Oamenii nu ?tiu ce caut?, nu ?tiu ce cer cu focul şi cu fumul acesta. Cu focul se culc? şi cu fumul se scoal? diminea?a. Nu zic rug?ciunea, ci zic: Adu o şigar?, mşi femeie, d? şigara Încoace! Mşi bşiete, adu Încoace şigara! Foc şi fum cer, foc şi fum o s? vie. Dar noi s? fim cu luare aminte şi cu mare grij? şi s? ne pocşim de p?catele noastre şi s? ne l?s?m de r?ut?şile noastre. S? lu?m aminte c? de ziua aceea şi de ceasul acela nimeni nu ?tie. A?a a spus MÎntuitorul În Evanghelie, c? de ziua aceea nimeni nu ?tie, nici Îngerii. Iar cÎnd apostolii l-au Întrebat, zicÎnd: „Doamne, au oare Întru acest an ai s? a?ezi ?mp?r?şia lui Israil?”, El le-a zis: „Nu-i treaba voastr? s? ?tişi anii şi vremile, pe care Tat?l le-a pus sub a Sa st?pÎnire!”; „Duhul SfÎnt va veni peste voi” şi „v? veşi ?mbr?ca cu putere de sus” şi „veşi fi martori În Ierusalim şi pÎn? la marginile lumii”.
Dar prin pilde le-a spus de alt? ?mp?r?şie, de cea duhovniceasc?. C?ci Apostolii nici dup? Înviere nu-L cuno?teau pe El des?v?rşit, c? este Dumnezeu şi om. De aceea cu iconomie a trebuit s? le vorbeasc? şi s? mÎnÎnce cu ei. şi le-a zis: „Datu-Mi-s-a toat? puterea În cer şi pe pămînt”.
Petru şi Ioan şi Iacov şi ceilalţi mai de aproape socoteau c? Hristos va Întemeia o ?mp?r?şie pămînteasc? şi pe cei 12 apostoli şi va pune pe 12 scaune s? fie mini?tri, s? conduc? lumea. Dar nu pentru aceea a venit Hristos. El a spus În fa?a lui Pilat: „?mp?r?şia Mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18, 36). ?mp?rat sunt Eu; adic? mai mare peste ?mp?r?şia de sus, şi peste cer, şi peste iad. Deci ?mp?r?şia Mea nu-i de aici. Hristos a venit s? Întemeieze ?mp?r?şia cea duhovniceasc? despre care a proorocit Arhanghelul Gavriil la Buna Vestire a Prea Curatei Fecioare Maria, zicÎnd: „Acesta va fi mare şi Fiul Celui Prea Înalt se va chema şi Domnul Dumnezeu şi va da Lui tronul lui David, p?rintele S?u, şi va ?mp?r?şi peste casa lui Iacov În veci şi ?mp?r?şia Lui nu va avea sf?rşit”. (Luca 1, 32-33).
?mp?r?şia MÎntuitorului – cum se spune În Crez – nu va avea sf?rşit, ea nu are sf?rşit nici În veacul acesta, nici În veacul veacului. Despre aceast? ?mp?r?şie le-a spus: „Veşi lua putere de sus”, adic? v? veşi ?mbr?ca cu puterea Duhului SfÎnt.
Veşi vorbi În toate limbile de sub cer, veşi predica Evanghelia la toat? lumea, v? trimit f?r? de toiege şi toat? lumea veşi p?stori, v? trimit f?r? de traist?, dar toate averile veşi mo?teni – cum arat? Efrem Sirul. Veşi lua putere de sus, veşi predica În numele Meu În tot pămîntul şi veşi Întemeia ?mp?r?şia Mea duhovniceasc?, ce nu va avea sf?rşit nici În veacul de acum, nici În cel viitor. Aceasta le-a spus Hristos. Iar alt? dat? le-a spus: „De ziua şi de ceasul acela (cÎnd o s? vie sf?rşitul) nimeni nu ?tie, nici Îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tat?l” (Matei 24, 36)
Dar cum se poate aceasta: s? nu ?tie Fiul, dac?-i de o fiin?? cu Tat?l? Se poate? Desigur, Hristos a avut şi suflet omenesc, şi sufletul lui Hristos a fost amestecat cu trupul Lui ca focul cu fierul. Dar dac? proorocii au avut at?ta În?elepciune duhovniceasc? În trup şi au ?tiut viitorul, cum nu putea Hristos s? ?tie sf?rşitul lumii? Iat? ce spune SfÎntul Andrei şi dumnezeiescul Maxim M?rturisitorul În privin?a ne?tiin?ei Fiului despre sf?rşitul lumii: „C? nici Fiul nu ?tie, luat dup? firea omeneasc?, adic? dup? firea simpl?, a?a cum o purt?m noi, f?r? Duhul SfÎnt şi f?r? sufletul Lui cel Îndumnezeit”. Cum nu ?tim noi ce o s? fie mşine, a?a nu ?tia Hristos ca om.
şi alt? pricin? pentru care a zis Hristos c? nu ?tie nici Fiul a fost aceasta: Antihrist, cÎnd va veni, se va da pe sine c? e Fiul lui Dumnezeu, iar oamenii or s? zic?: „Iat? c? vine sf?rşitul, c? nu plou?, c?-s necazuri, c?-s chinuri”. şi atunci, cei credincioşi s? nu se lase În?elaşi de Antihrist, care va zice c? el este Fiul lui Dumnezeu şi c? el ?tie de sf?rşitul lumii, ci s? zic?: „Noi ?tim din dumnezeiasca Scriptur? c? despre sf?rşitul lumii nici Fiul nu ?tie, şi tu de unde ?tii?”. A?a zice SfÎntul Andrei. Adic? de aceea a zis Fiul c? nu ?tie, nu pentru c? nu ?tia, c? nu se putea s? nu ?tie, dac? El Însuşi e În?elepciunea şi CuvÎntul lui Dumnezeu.
Dar, fraşii mei, gÎndindu-ne la sf?rşitul lumii, s? ne gÎndim la sf?rşitul nostru. N-avem treab? cÎnd are s? fie sf?rşitul lumii. Poate are s? fie peste 100 de ani, poate peste 1000… CÎnd o vrea Dumnezeu. Noi s? ne gÎndim la sf?rşitul nostru. Sf?rşitul meu e sf?rşitul lumii. Dac? eu mor peste un ceas, ce-mi pas? mie, sau ce m? prive?te c? lumea va mai trşi? Dac? eu m? duc la groap? mşine, pentru mine lumea s-a terminat şi eu m? duc În lumea veÎnic?. Cu ce m? duc? Cu ce-am pus În traist?! CÎnd porne?ti la drum, şi-ai pus merinde de acas?, şi-ai pus ceap?, şi-ai pus cozonac, şi-ai pus o sticl? de vin, şi-ai pus Înc?l??ri, şi-ai pus br?u, şi-ai pus c?ciul?, şi-ai pus bundi?? de frig. şi le-ai pus toate În traist?. CÎnd stai la popas, ce scoşi din traist?? Ce-ai pus, nu? Aceea şi g?se?ti. Vom g?si un pahar de ap? dat În numele Domnului, o vorb? bună, o milostenie f?cut?. Dac? am ajutat pe fratele nostru, dac? ne-am rugat pentru cei ce ne-au nec?jit, s? le fac? Dumnezeu bine, nu r?u; dac? n-am pomenit numele diavolului, dac? ne-am rugat, dac? am postit, dac? am privegheat, dac? am citit dumnezeieştile Scripturi, dac? am ajutat pe cel nec?jit, pe cel s?rman, dac? am ?mbr?cat pe cel gol, dac? am primit pe cel strşin – toate le vom g?si, dac? le-am pus În traist?, pe drumul cel veÎnic.
De la na?tere la mormÎnt – zice un filozof grec – este o clip?. Cel ce a v?zut na?terea vede şi groapa, negreşit. Ne-am n?scut, trebuie s? murim În chip sigur. Pornim de la na?tere şi numai pÎn? la groap? ajungem. De aceea suntem siguri. A r?s?rit soarele, merge la amiaz?, merge la apus, aceasta este via?a noastr?. Am r?s?rit În na?tere. Înaint?m negreşit şi asfinţim În moarte. Aceasta s? ne fie pururea În minte! „Toşi murim”, cum zice Isus Sirah. Toşi murim, dar avem un drum la mijloc, nu ?tim c?t. De aceea Hristos a spus: „Luaşi aminte, privegheaşi şi v? rugaşi, c? nu ?tişi cÎnd va fi acea vreme” (Marcu 13, 33;24, 42). Eu ?tiu c? am s? mor, dar nu ?tiu cÎnd. Acesta-i marele lucru Înfrico?at. Poate acum, poate peste un ceas… şi ce am s? iau cu mine? Îngerul p?zitor, care m-a Îndemnat s? fac bine, şi faptele mele, bune sau rele, acelea merg cu mine – şi prin v?mi, şi la Hristos, şi la judecat?. Deci, fraşii mei, sunteşi un grup de oameni, nu ?tiu de unde aşi ap?rut. Hot?r?t, Îngerul vostru v-a adus aici. Aşi auzit o predic?. Am voit s? v? spun şi eu ceva, s? spuneşi şi la alţii. Fericit şi de trei ori fericit este cre?tinul acela care În fiecare ceas şi În fiecare zi pune ceva În traist? pentru veacul viitor! Cele ce le pune sunt faptele lui cele bune. CÎnd vom c?l?tori, cÎnd vom merge la v?mi, cÎnd vor veni dracii s? spuie cuvintele şi lucrurile şi gÎndurile noastre, s? putem ar?ta şi noi: Da, am f?cut r?u, dar m-am spovedit la duhovnicul. Cine se spovede?te la duhovnic, Duhul SfÎnt ?terge de la el tot ce a f?cut. S? ar?t?m la judecat?: Da, am f?cut r?u, dar am f?cut şi milostenie, am f?cut şi metanie, am f?cut şi post, m-am spovedit, am f?cut şi mil? cu cel s?rac, am ajutat, am vorbit de bine, am iertat pe cel ce mi-a greşit. S? le ar?t?m şi noi acestea, ca s? se puie În cumpÎn? cele bune şi cele rele. Astfel, de trei ori fericit va fi sufletul acela care se preg?te?te pentru drumul cerului. Ce spune Hristos? „?mpac?-te cu p?r??ul t?u c?t e?ti pe cale”. Care e p?r??ul? Con?tiin?a noastr?. Nu vezi? Dac? ai f?cut un lucru mic, dac? ai greşit cu cuvÎntul, con?tiin?a te mustr? de ce ai zis r?u de altul. Dac? ai b?tut, dac? ai minşit, dac? ai furat, dac? ai blestemat, dac? ai luat lucrul altuia, În orice te mustr? con?tiin?a. Con?tiin?a ?şi spune tot ce ai f?cut. Con?tiin?a este glasul lui Dumnezeu În om. Acesta este „p?r??ul”. El ne p?r??te Înc? de pe acum şi dac? ne ?mp?c?m cu el, e bine. Iar ?mp?cÎndu-ne cu p?r??ul acesta, ne ?mp?c?m cu Dumnezeu, c?-i glasul Lui. şi cu el ne putem ?mp?ca dac? ne spovedim, dac? ne pare r?u pentru cele ce am f?cut şi ne hot?r?m s? nu mai facem şi dac? ne hot?r?m s? facem fapte bune şi s? le punem În locul celor rele de mai Înainte, a?a ne ?mp?c?m cu p?r??ul. Zice Domnul: „?mpac?-te cu p?r??ul t?u c?t e?ti pe cale”. O cale este via?a de acum. Via?a de aici se nume?te cale pentru c? Într-una c?l?torim pe ea. Milioane de milioane de oameni c?l?torim pe ea, de la na?tere la groap?. Ce spune Duhul SfÎnt În catisma a ?aptesprezecea? „Fericişi cei f?r? prihan? În cale, care umbl? În legea Domnului” (Psalmii 117, 1). Auzişi pe cine-i ferice?te Duhul SfÎnt: pe cei ce În aceast? cale, adic? de la na?tere pÎn? la groap?, sunt f?r? prihan?, adic? f?r? p?cate, pe cei ce c?l?toresc În calea Domnului. „Fericit b?rbatul care se teme de Domnul; Întru poruncile Lui va voi foarte” (Psalmii 111, 1). Cel ce se teme de Dumnezeu În calea vieşii acesteia, se teme s? gÎndeasc? r?u şi s? vorbeasc? r?u şi s? fac? r?u mai departe. Cel ce are fric? de Dumnezeu, are toat? În?elepciunea. C?ci spune Solomon: „Frica Domnului este În?elepciune”. David o nume?te „Începutul În?elepciunii” (Psalmii 110, 10).
Iar Isus Sirah zice: „Frica Domnului mai presus de toat? În?elepciunea a cov?rşit”. Omul care se teme de Dumnezeu e mai presus de toşi În?elepşii veacului. Dar zice dumnezeiescul Ioan Gur?-de-Aur: „Du-te, omule, la mormÎnt, stai acolo şi cuget? la cel ce a murit! C? mşine s? ?tii c? te vei face ca el”. La mormintele din cimitir vei Înv??a mai mult dec?t În toate ?colile filosofilor din lume. Cel mai În?elept om din lume este cel care cuget? la moarte. Dar de ce? C?ci spune Isus Sirah: „Fiule, adu-şi aminte de cele mai de pe urm? ale tale şi În veac nu vei greşi” (Isus Sirah 41). Dac? cuget?m c? vom muri, sigur c? ne m?sur?m cuvintele, gÎndurile şi faptele noastre, şi n-avem nevoie de frica oamenilor.
?tim c? Dumnezeu e pretutindeni şi ?tie şi gÎndurile noastre. şi de frica Lui noi facem fapta bună. De trei ori fericişi sunt aceia care În via?a aceasta scurt? se Îngrijesc de suflet şi se ?mpac? cu Dumnezeu.
A trşit Adam 930 de ani şi la moarte l-a Întrebat Îngerul: „Adame, cum şi s-a p?rut via?a?”. „Doamne, cum ai intra pe o u?? şi ai ieşi pe cealalt?”. ?aptezeci de ani ai no?tri ca un pşianjen s-au socotit. C?ci ce e oare mai slab ca pÎnza pşianjenului? „Zilele anilor no?tri ?aptezeci de ani; iar de vor fi În putere, optzeci de ani; şi ce este mai mult dec?t ace?tia, osteneal? şi durere” (Psalmii 89, 10-11). Aşi auzit aceasta În Psaltire. Via?a noastr? trece În foarte scurt? vreme. Drumul nostru e foarte scurt. Deci, de trei ori sunt fericişi care În calea aceasta scurt? ?şi strÎng merinde pentru drumul spre cer. Amin! (P?rintele Ilie Cleopa)


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.