versiunea moldoveneasca русская версия


Armele credinței.

Armele credinței.

12 августа 2017

Cine, iubiţii mei, cine nu vrea pacea? Toată lumea iubeşte pacea. Şi desigur atunci când îi lipseşte, atunci mai mult o caută. Dar, din nefericire, în pofida iubirii omenirii întregi pentru pace, lumea de multe ori a încercat – şi încă încearcă – focul războiului. Interese materiale şi egoisme omeneşti împing orbeşte spre catastrofă. Două războaie mondiale şi nenumărate alte războaie locale au împrăştiat şi împrăştie groază. Cei ce au trăit astfel de zile doresc ca ele să nu se mai întoarcă niciodată. Oameni iubitori de linişte, care în pofida voinţei... 

Ghicitori pentru școala duminicală

Ghicitori pentru școala duminicală

5 августа 2017

GHICITOAREA NR. 1 Nascatoare Preacurata Odraslita-ntre evrei, Ioachim ii fuse tata, Iara Ana mama ei. R:  

În starea în care te vei afla, întru aceia te voi judeca

În starea în care te vei afla, întru aceia te voi judeca

31 июля 2017

Sa nu te deznadajduiesti omule, nici sa nu te departezi de rugaciuni, ci sa mergi la biserica. Pacatos fiind, roaga-te cu suspine, lui Dumnezeu si-ti va da tie iubirea Sa de oameni si iertare de pacatele tale. Dar, daca vei deznnadajdui, nevrand sa vii la pocainta, apoi, te dai, pe tine insuti, in stapanirea satanei. Sau, daca, indoindu-te, nu mergi la pocainta, faci impiedicare dumnezeiescului dar,  

Mesajul de felicitare al PS Marchel adresat ÎPS Vladimir cu prilejul serbării ocrotitorului ceresc

Mesajul de felicitare al PS Marchel adresat ÎPS Vladimir cu prilejul serbării ocrotitorului ceresc

27 июля 2017

Înalt Preasfințite Stăpîne, primiți, rogu-vă, un sincer “LA MULȚI ANI!” în această zi, cînd Sfînta Biserică prăznuiește pomenirea acoperitorului Dvs. ceresc – Sfîntul Întocmai cu Apostolii cneaz Vladimir. Vă doresc ca în această și în orice altă zi să vă aibă Dumnezeu în pază Sa cea sfîntă, să Vă înzestreze cu daruri cerești, călăuzindu-Vă spre Împărăția Lui cea veșnică. Cu fiesc respect – episcopul Marchel  

Orbirea duhovnicească

Orbirea duhovnicească

22 июля 2017

Cine îşi dă seama de orbirea sa duhovnicească încetează a mai nădăjdui în sine şi în dreptatea sa şi, asemenea Prorocului David, strigă: „Doamne! deschide ochii mei, şi voi pricepe minunile din legea Ta” (Psalm 118, 18). Cel orb cu trupul îşi cunoaşte nenorocirea prin mijlocirea minţii – însă cine va putea încredinţa sufletul că este orb duhovniceşte? Cel orb cu trupul nu îşi iubeşte starea, însă cel orb duhovniceşte îşi iubeşte, de obicei, întunericul. Cel orb cu trupul iubeşte şi năzuieşte lumina cea materială, însă pentru cel orb cu duhul lumina... 

Felicitare pentru părintele Oleg Fistican, blagocinul sectorului Fălești 2.

Felicitare pentru părintele Oleg Fistican, blagocinul sectorului Fălești 2.

21 июля 2017

Cu prilejul aniversării a 20 de ani de slujire preoțească, aducem cele mai sincere felicitări protoiereului Oleg Fistican, blagocinul circumscripției Fălești 2. În această zi de serbare, ne îndreptăm către Dumneavoastră cu cele mai luminoase gânduri și cele mai sincere urări de bine şi ne rugăm bunului Dumnezeu să vă binecuvinteze cu sănătate, cu mulți rodnici ani și cu mult har,  

Filiala LT Grigore Grigoriu a mănăstirii „Sf.Mironosițe Marta și Maria” anunță admiterea pentru anul de studii 2017-2018

Filiala LT Grigore Grigoriu a mănăstirii „Sf.Mironosițe Marta și Maria” anunță admiterea pentru anul de studii 2017-2018

19 июля 2017

Pe lângă mănăstirea Sfintele Femei Mironosițe Marta și Maria, începând cu 1 septembrie 2017 (anul școlar 2017 – 2018), se deschide filiala liceului Teoretic cu profil Arte Grigore Grigoriu pentru fete – clasa a X-a, profil muzică, 24 locuri.  

Pildă: E mai bun peștele decât cartoafele.

Pildă: E mai bun peștele decât cartoafele.

17 июля 2017

Noi de aceea nu avem timp pentru Dumnezeu, pentru că prea complicăm viaţa, prea ne trebuie multe, prea vrem lux, prea vrem lucruri care, de fapt, nu ţin de o viaţă duhovnicească. Toate-s bune şi la locul lor, dar dacă pierzi prea multă vreme care I s-ar cuveni lui Dumnezeu, şi o pierzi în loc să-ţi faci datoriile, atunci nu-i bine! Să urmărim un rezultat, o înnobilare sufletească. Fără înnobilare sufletească, degeaba ne numărăm zilele de post.  

Sărbătorirea sfinților Petru și Fevronia în Pietrosu.

Sărbătorirea sfinților Petru și Fevronia în Pietrosu.

8 июля 2017

Sfinții Petru și Fevronia sunt considerați ocrotitorii familiei și ai tinerilor, un exemplu frumos de fidelitate familială. Sărbătoarea este cinstită în fiecare an în biserica „Înălțarea Domnului” din satul Pietrosu, raionul Fălești, pentru că la temelia sfintei mese din altar sunt fragmente din moaștele acestor sfinți. La invitația părintelui paroh, Victor Vatrici, un sobor de preoți au oficiat sfânta Liturghie, iar răspunsurile la strană au fost date de corul Axion. După sfânta Liturghie a fost citit acatistul în cinstea sfinților Petru și Fevronia,  

Adunarea trimestrială a preoților din Eparhia de Bălți și Fălești

Adunarea trimestrială a preoților din Eparhia de Bălți și Fălești

4 июля 2017

Marți, 4 iulie 2017, în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți, Preasfințitul Marchel a prezidat adunarea ordinară a preoțior din cuprinsul eparhiei de Bălți și Fălești. În cadrul întrunirii Ierarhul a făcut cunoștință preoților despre un proiect de colaborare cu Biserica în ce privește combaterea tuberculozei. De asemenea la adunare a fost invitat juristul Mitropoliei Chișinăului, domnul Eduard Pleșca, care a răspuns la întrebările de ordin juridic. Un alt subiect  

Predica la duminca a II-a din Post

Duminica trecuta am ascultat pericopa Evanghelica despre taria minunata a aratarii marete si puternice a lui Hristos. Natanael, care a pus la indoiala cuvintele Apostolului Filip, ca indelung asteptatul Mesia S-ar fi aratat in lume, si aceasta in persoana lui Iisus din Nazaret — tot Natanael, de indata ce a ajuns inaintea Domnului, L-a recunoscut indata, si L-a marturisit atat ca Fiu al lui Dumnezeu, cat si ca Imparat al lui Israel. Evanghelia de astazi vorbeste despre ostenelile mari si luptele oamenilor cu credinta adevarata, pentru a veni inaintea Domnului.

Patru oameni purtau pe o rudenie de-a lor sau pe un prieten, care era bolnav de paralizie — ducandu-l pe patul sau, el fiind foarte slab si lipsit de ajutor. Ei au incercat fara sa izbuteasca, sa strabata prin multimea deasa de oameni, pentru a ajunge langa Domnul si, neizbutind, s-au urcat pe acoperisul casei, l-au desfacut si, cu osteneala multa, au lasat in jos patul in care zacea slabanogul si l-au asezat la picioarele Vindecatorului facator de minuni. Aceasta era masura credintei lor in Hristos.

Si vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale! Domnul nu a auzit credinta lor spusa in cuvinte, dar El a vazut aceasta. Ochii Lui duhovnicesti au patruns pana in adancurile cele mai ascunse ale inimii omenesti si, privind aceste adancuri, a vazut aceasta credinta. Cu ochii Sai trupesti, El vazuse si cunoscuse ostenelile si stradaniile lor, pentru a aduce omul bolnav inaintea Lui. Atunci, credinta lor era vadita atat vederii duhovnicesti a Domnului, cat si ochilor Lui trupesti.

Necredinta carturarilor care erau de fata la aceasta intamplare, era de asemenea vadita pentru Domnul. Ei cugetau in inimile lor: Pentru ce vorbeste Acesta astfel — el huleste. Cine poate sa ierte pacatele, fara numai Dumnezeu? Si indata cunoscand Iisus cu duhul Lui ca asa cugetau ei in sine, a inceput sa-i mustre cu blandete pentru aceasta: “De ce cugetati acestea in inimile voastre?” Domnul, in judecata Sa limpede, citeste inimile necurate cu aceeasi lesniciune cu care le citeste pe cele curate. Asa cum a vazut de indata inima curata a lui Natanael, in care nu se afla viclesug, tot la fel si aici, El vede de indata si cu limpezime inimile carturarilor, care erau pline de viclesug. Pentru a le arata ca El are putere atat asupra trupurilor, cat si asupra sufletelor oamenilor, atat ca sa ierte pacatele, cat si ca sa vindece trupul cel slabanog, Domnul spune paraliticului: “Zic tie: Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta.” La o porunca atat de hotarata, slabangul s-a sculat indata si, luandu-si patul, a iesit inaintea tuturor, incat erau toti uimiti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Asemenea lucruri n-am vazut niciodata.

Iata cat de multe puteri minunate arata Domnul deodata:

El vede in inimile oamenilor si deluseste credinta in unii si viclesugul in altii.

El iarta sufletului pacatul sau, facandu-l sanatos si curat de boala si de slabiciunea sa.

El reda sanatatea trupului slabanog si paralizat prin puterea cuvintelor Sale.

O, cat de mareata si infricosatoare, minunata si datatoare de sanatate este aratarea Dumnezeului Celui viu!

Dar noi trebuie sa venim si sa stam inaintea Dumnezeului Celui viu. Acesta este lucrul de cea mai mare insemnatate pe calea mantuirii: sa venim cu credinta inaintea Domnului si sa-L simtim pe El. Uneori, Domnul Insusi vine si Isi descopera harul inaintea noastra, cand El a venit la Marta si Maria in Betania, cand S-a aratat pe neasteptate Apostolului Pavel, pe drum sau altor Apostoli pe Marea Galileii si pe drumul spre Emaus, in launtrul usilor incuiate, ori Mariei Magdalena in gradina, ori multor sfinti in vise si vedenii. Uneori, oamenii au fost adusi inaintea Domnului de catre Apostoli, asa cum Andrei l-a adus pe Simon Petru si Filip l-a adus pe Natanael si asa cum urmasii Apostolilor si misionarii au adus mii si milioane de credinciosi la Domnul si tot asa cum un credincios a adus pe un altul. In sfarsit, uneori chiar oamenii se ostenesc din toate puterile lor, ca sa ajunga inaintea Domnului, asa cum s-a intamplat cu acesti patru oameni, care au desfacut acoperisul casei pentru a aduce inaintea Domnului pe slabanog. In aceste trei chipuri oamenii se pot simti inaintea Domnului. Noi trebuie sa ne silim si sa staruim ca sa ajungem inaintea Domnului si pentru ca Dumnezeu sa ne primeasca in preajma Sa si sa ne lumineze. De aceea, noi trebuie sa luam aceste trei cai in ordine inversa, adica noi trebuie, cu credinta si cu osardie, sa facem tot ceea ce ne sta in putinta pentru a ajunge la Dumnezeu; apoi trebuie sa urmam chemarea si indrumarile Sfintei Biserici apostolice si ale Parintilor si Invatatorilor Bisericii; si, in cele din urma, numai dupa implinirea primelor doua conditii, trebuie, cu rugaciune si nadejde, sa asteptam ca Dumnezeu sa ne aduca la El si, prin Duhul Sau, sa ne lumineze, sa ne intareasca, sa ne vindece si sa ne mantuiasca.

Cat de mari trebuie sa fie stradaniile noastre pentru a deschide calea catre Duhul lui Dumnezeu, ni se arata in chipul cel mai lamurit, in exemplul acestor patru oameni, care nu s-au dat inapoi de la urcarea pe acoperis, nu i-a oprit nici rusinea, nici frica, pentru a-l aduce pe prietenul lor bolnav inaintea Dumnezeului Celui viu, pe deasupra, prin acoperis. Acest exemplu de osardie este asemanator — daca nu cumva mai mare — aceluia al vaduvei care s-a rugat staruitor, de judecatorul cel nedrept, ca sa-i faca dreptate fata de potrivnicul ei (Luca 18:1-5). Aceasta inseamna implinirea poruncii Domnului, ca sa strige la Dumnezeu ziua si noaptea si Dumnezeu ii va auzi pe ei. Aceasta este o dovada a adevarului altei porunci a lui Dumnezeu: “Bateti si vi se va deschide” (Matei 7:7). In sfarsit, aceasta este deslusirea cuvintelor uimitoare ale lui Hristos: “Imparatia cerurilor se ia prin staruinta si cei ce se silesc pun mana pe ea.” (Matei 11:12). Atunci, Domnul le cere urmatorilor Sai credinciosi, ca ei sa faca tot ceea ce le sta in putinta, ca ei sa se sileasca cu toata puterea lor, sa fie lucratori cata vreme au lumina, sa se roage fara incetare, sa ceara, sa caute, sa bata, sa posteasca si sa faca fapte de milostenie fara de numar — toate acestea sa le faca pentru ca sa li se deschida lor Imparatia cerurilor — prin simtirea lui Dumnezeu cea mareata, infricosatoare si datatoare de viata. Domnul spune: “Privegheati, dar, in toata vremea, rugandu-va, ca sa va intariti … si sa stati inaintea Fiului Omului” (Luca 21:36). Sa fiti cu trezvie si cu mare purtare de grija fata de inima voastra, ca sa nu se deschida aceasta fata de pamant; privegheati asupra gandurilor voastre, ca acestea sa nu va indeparteze de Dumnezeu; fiti cu purtare de grija fata de lucrarile voastre, ca sa va inmultiti talantul si ca acesta sa nu se imputineze sau sa piara cu totul; aveti grija de zilele voastre, ca sa nu vina moartea asupra voastra pe nestiute si sa nu va prinda nepocaiti de pacatele voastre. Aceasta este credinta noastra Ortodoxa: lucratoare, rugatoare si pazitoare, patrunsa pana in adancuri de lacrimi si osardie. Nici o alta credinta nu cere atata osardie din partea credinciosilor sai, ca sa se invredniceasca sa stea inaintea Fiului lui Dumnezeu. Aceasta spune despre aceste staruinte lumii intregi, dar Domnul si Mantuitorul nostru Insusi le-a cerut pe acestea credinciosilor si Biserica le repeta intr-una, de-a lungul veacurilor, din neam in neam, aratand credinciosilor numarul tot mai mare de luptatori duhovnicesti, care au implinit legea lui Hristos si li s-a dat slava si putere de negrait prin cuvant, atat in cer, cat si pe pamant.

Dar, pe de alta parte, trebuie sa nu ne inselam pe noi insine, crezand ca toate nevointele si osardia omului aduc in sine mantuirea. Nu trebuie sa ne inchipuim ca numai prin nevointele si osardia sa, omul va fi in stare sa ajunga inaintea Dumnezeului Celui viu. Daca nu este dupa Voia lui Dumnezeu, nici un om muritor nu poate sa ajunga vreodata sa stea inaintea fetei lui Dumnezeu. Pentru ca Domnul Insusi, care a menit aceasta intreaga osardie si nevointe, spune in alta parte: “Cand veti face toate cele poruncite voua. Sa ziceti: Suntem slugi netrebnice, pentru ca am facut ceea ce eram datori sa facem” (Luca 17:10). Si in alt loc: “Nimeni nu poate sa vina la Mine, daca nu-l va trage Tatal” (Ioan 6:44). Si iarasi: “Fara Mine nu puteti face nimic” (Ioan 15:5). Si iarasi, in alt loc: “Prin har sunteti mantuiti” (Efeseni 2:5). Ce mai putem spune dupa toate astea? Sa spunem ca toata sarguinta noastra pentru mantuire este in zadar? Sa stam nemiscati si sa asteptam ca Domnul Insusi sa ne aseze, prin puterea Sa, inaintea fetei Sale? Nu spune chiar Proorocul Isaia: “Toate faptele dreptatii noastre ca un vesmant intinat” (Isaia 64:6)? Sa lepadam, atunci, toata stradania si nevointele noastre? Atunci n-am ajunge si noi intocmai ca si sluga care a sapat si a ascuns in pamant talantul domnului si, pentru aceasta, stapanul sau i-a strigat: “Sluga vicleana si lenesa!” (Matei 25:26). Noi trebuie sa ne pastram mintea limpede si sa ne straduim sa implinim poruncile lamurite ale Domnului. Noi trebuie sa ne straduim din toate puterile noastre, dar sta numai in puterea lui Dumnezeu sa ne binecuvanteze stradaniile si sa ne aduca inaintea Sa. Apostolul Pavel a venit aici cu o lamurire minunata, cand a zis: “Eu am sadit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca. Astfel, nici cel ce sadeste nu e ceva, nici cel ce uda, ci numai Dumnezeu, Care face sa creasca.” (I Corinteni 3:6-7). Atunci, totul depinde de Dumnezeu — de puterea, intelepciunea si milostivirea Lui. Cu toate acestea, noi trebuie sa plantam si sa udam si nu trebuie sa cutezam sa ne lepadam de datoria noastra fara sa fim in primejdia pierzarii vesnice.

Este de datoria agricultorului sa planteze si sa ude, dar depinde de puterea, intelepciunea si mila lui Dumnezeu daca semintele vor incolti, vor creste si vor da roada.

Este de datoria omului de stiinta sa examineze si sa cerceteze, dar depinde de puterea, intelepciunea si mila lui Dumnezeu daca cunoasterea i se va descoperi lui, sau nu.

Este de datoria parintilor sa-si creasca si sa-si educe copiii in frica lui Dumnezeu, dar depinde de puterea, intelepciunea si milostivirea lui Dumnezeu daca acesti copii vor trai mai mult sau mai putin.

Este de datoria preotilor sa-i invete, sa le dea cunostinte, si sa-i indrume pe credinciosi, dar depinde de puterea, intelepciunea si mila lui Dumnezeu daca stradanile preotilor vor aduce roada sau nu.

Este de datoria noastra, a tuturor, sa ne straduim si sa ne silim, ca sa ne invrednicim sa stam inaintea Fiului lui Dumnezeu, dar depinde de puterea, intelepciunea si mila lui Dumnezeu daca vom fi primiti sau nu de Domnul.

Dar noi nu trebuie sa ne straduim fara sa avem nadejde in milostivirea lui Dumnezeu. Toata silinta noastra sa ne fie luminata de nadejdea ca Domnul este cu noi si ca El ne va primi in lumina infatisarii Sale. Nu se afla nici un izvor mai adanc si mai nesecat, decat izvorul milostivirii lui Dumnezeu. Cand fiul ratacitor s-a pocait dupa caderea lui ingrozitoare pana la treapta porcilor, tatal sau cel milostiv a mers sa-l intampine, l-a imbratisat si l-a iertat. Dumnezeu este neobosit in alergarea Lui, ca sa-i intampine pe copiii Sai cei pocaiti. El Isi intinde mana catre toti cei care se intorc cu fata catre Dumnezeu. “Tins-am mainile Mele in toata vremea catre un popor razvratit.” (isaia 65:2), a spus Domnul catre evrei. Asadar, cand Domnul Isi intinde mana Sa catre cei razvratiti, cum sa nu fie El ascultator? Ascultatorul prooroc David spune: “Vazut-am mai inainte pe Domnul inaintea mea pururea, ca de-a dreapta mea este, ca sa nu ma clatin.” (Psalm 15:8). Atunci, Domnul nu tagaduieste sa se arate inaintea celor care se straduiesc pentru mantuirea lor.

De aceea, sa nu socotim stradaniile noastre ca sunt in desert, asa cum fac cei lipsiti de Dumnezeu si cei care se afla in deznadejde, ci, atunci cand ne ostenim si facem cele mai mari osteneli cu putinta, nadajduim in mila lui Dumnezeu. Sa ne sporim ostenelile in timpul Postului Mare, asa cum ne invata Sfanta Biserica. Pe calea aceasta a noastra, sa ne lumineze exemplul celor patru credinciosi care s-au urcat pe acoperis si l-au desfacut si au lasat in jos, inaintea Domnului, patul in care zacea slabanogul cel paralitic. Daca o cincime din sufletul nostru este paralizata sau bolnava, sa ne grabim dimpreuna cu celelalte patru cincimi sanatoase inaintea Domnului si El va da sanatate partii din launtrul nostru, care este bolnava. Daca unul dintre simturile noastre s-a smintit de lumea aceasta si s-a imbolnavit din pricina tulburarii prea mari, sa ne repezim cu celelalte patru simturi inaintea Domnului, pentru ca El sa se milostiveasca de simtul nostru bolnav si sa-l vindece. Cand o portiune a trupului se imbolnaveste, doctorul recomanda doua feluri de ingrijire: purtare de grija si hranirea restului trupului, astfel incat portiunea sanatoasa sa ajunga mai puternica si mai sanatoasa, si sa poata rezista astfel bolii din portiunea care este bolnava. La fel este si cu sufletele noastre. Daca in mintile noastre se afla indoiala, sa luptam cu osardie in inima si in suflet, pentru a ne intari credinta si, cu ajutorul Domnului, sa se vindece si sa se intareasca mintea noastra bolnava. Daca am pacatuit uitand de rugaciune, sa ne grabim sa facem fapte de milostenie, sa ne restabilim cucernicia pierduta — si de la capat.

Si Domnul va vedea credinta noastra, si ostenelile, si stradania noastra si ne va milui pe noi. Si El, in milostivirea Lui nesfarsita, ne va primi la El, in duhul acela fara de moarte si de viata datator, prin care cete nemumarate de ingeri si armate intregi de sfinti primesc viata, primesc putere si bucurie. Slavit si laudat fie Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, dimpreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant — Treimea cea deofiinta si nedespartita, acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin. (Sfantul Nicolae Velimirovici)


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.