versiunea moldoveneasca русская версия


25 de preoți au primit în dar veșminte noi de la Renato Usatîi

25 de preoți au primit în dar veșminte noi de la Renato Usatîi

24 февраля 2017

Marți, 21 februarie 2017, în incinta centrului eparhial din Bălți a avut loc înmânarea veșmintelor noi pentru 25 de preoți din cuprinsul Episcopiei de Bălți și Fălești. Acest dar a fost oferit de primarul municipiului Bălți și președintele Partidul Nostru – domnul Renato Usatîi. Din partea administrației municipale a participat la eveniment domnul vice-primar Igor Șeremet, care a menționat prin acest gest echipa administrativă a primăriei și-a exprimat solidaritatea cu slujitorii Bisericii. La rândul său Preasfințitul Marchel a mulțumit domnului Renato Usatîi pentru... 

Invitație la închinare în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena”

Invitație la închinare în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena”

23 февраля 2017

Începând de luni, 27 februarie 2017, prima zi a postului mare, cu binecuvântarea Preasfințitului Marchel, Episcop de Bălți și Fălești, în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din municipiul Bălți vor fi expuse pentru închinare fragmente de moaște ale SFÂNTULUI IERARH LUCA AL CRIMEII, SFÂNTULUI MARE MUCENIC PANTELIMON, SFINTEI FERICITE MATROANA. Vă îndemnăm, iubiți credincioși, să folosiți această ocazie pentru a vă închina și ruga înaintea acestor sfinți bineplăcuți lui Dumnezeu. Zilnic se vor citi acatiste și moleben în fața acestor sfințenii, care se... 

Care este sensul vieții?

Care este sensul vieții?

22 февраля 2017

Din motive religioase, toate culturile mondiale pot fi împărțite în două curente: soteriologice și hedoniste. 1.„Soteriologice” (din grecescul soteria — mântuire), care sunt în căutarea mântuirii ca sensul ultim al vieții umane. Aceștia cred că de cealaltă parte a pragului morții este viață, iar menirea vieții acesteia de acum este exprimată prin cuvintele lui Socrate „o pregătire pentru moarte”… 2.„Hedoniste”  

Cred cum vreau?

Cred cum vreau?

20 февраля 2017

„Eu cred în Dumnezeu, dar în felul meu. N-am nevoe de serviciile bisericii. Nu mă mai deranjati cu formalitățile voastre. Am propria mea credință!” Cât de des auzim așa obiecție ca răspuns la predica pentru o viață îmbisericită a fiecarui credincios în parte. Este ciudat că cel ce afirmă așa nu observă contradicția evidentă și absurditatea propriilor cuvinte, pentru că e ca și cum ai zice: „În Dumnezeu cred, dar încredere în Dumnezeu n-am!”.  

Pilda raiului și a iadului

Pilda raiului și a iadului

20 февраля 2017

Ce este iadul? O încăpere cu o masă mare și rotundă. În mijlocul mesei, un vas mare cu o mâncare deosebit de plăcută. Însă oamenii care stăteau în jurul mesei erau slabi ca niște schelete, flămânzi și nervoși. Fiecare avea în mână câte o lingură cu coadă foarte lungă. Ajungeau cu lingurile până la vasul cu mâncare, umpleau lingurile, însă când trebuiau să introducă lingurile cu mâncare în gură, nu reușeau, fiindcă lingurile aveau cozile foarte lungi. Ce este raiul?  

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

Mesajul Patriarhului Kirill adresat cu prilejul Zilei Tineretului Ortodox

15 февраля 2017

Dragi fraţi şi surori! Săvârşind astăzi prăznuirea Întâmpinării Domnului, Biserica noastră în mod tradiţional se roagă pentru tânăra generaţie, nutrind speranţe pentru cei care urmează să păstreze şi să propovăduiască credinţa ortodoxă în următoarele decenii. Nu în zădar, adresându-Se ucenicilor Săi, iar prin ei şi nouă tuturor, Mântuitorul i-a numit „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5, 13-14). Precum sarea îmbunătăţeşte considerabil gustul mâncării, prevenind alterarea ei, creştinii sunt chemaţi să schimbe lumea cu puterea mărturisirii... 

Semnificația psalmului 136

Semnificația psalmului 136

11 февраля 2017

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.  

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

Preasfințitul Marchel a cununat pe tinerii Ioan și Liudmila

10 февраля 2017

Ziua de duminică, 5 februarie 2017, a fost cea mai fericită pentru tinerii Ioan și Liudmila, ginerele și fiica părintelui — blagocin Oleg Fistican, care și-au consfințit dragostea reciprocă prin Taina Cununiei. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Marchel în catedrala „Sf.Împ.Constantin și Elena” din Bălți, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La final, Episcopul a felicitat mirii Ioan și Liudmila cu primirea cununiei, dorindu-le căsnicie fericită, dragoste jertfelnică, ajutor și binecuvântare de la Dumnezeu în această etapă nouă a vieții lor.... 

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

Capul sfântului Ioan Gură de Aur

9 февраля 2017

Printre odoarele cele mai de preţ din Grădina Maicii Domnului sunt moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. La mănăstirea Vatoped se păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan. Capul Sfântului Ioan Gură de Aur păstrat la mănăstirea Vatoped, Athos. Un lucru minunat şi vrednic de luat în seamă legat de capul sfântului Hrisostom, ce poate fi pipăit de oricine la modul personal, este nestricăciunea urechii drepte. Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, s-a născut în Antiohia. Fericitul şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur a fost patriarh al Constantinopolului... 

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

Rugăciunea domnească — partitură pentru parohie

8 февраля 2017

Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer (așa) și pe pământ. Pâinea noastră cea de-a pururea, dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. (Matei 6,9-13).  

Predica duminicii a 3-a dup? Rusalii

Despre paza minşii şi despre purtarea de grij? a lui Dumnezeu. De va fi ochiul t?u curat, tot trupul t?u va fi luminat (Matei 6, 22) Iubişi credincioşi, auzim pe MÎntuitorul zicÎnd: Dac? lumina care este În tine este Întuneric, dar Întunericul cu c?t mai mult? (Matei 6, 23). S? În?elegem c? aceast? lumin? este mintea noastr?, c?ci dup? mulşi Sfinţi P?rinşi mintea este ochiul sufletului. CÎnd mintea noastr? se va Întuneca de p?cate, atunci toat? a?ezarea şi sim?urile trupului vor fi Întunecate. C?ci dac? mintea noastr?, pe care ne-a dat-o Dumnezeu spre luminare şi pov??uire la toat? fapta bună, va fi Întunecat? de cele rele, atunci cu c?t mai Întunecate vor fi poftele trupului nostru, care pururea şi prea lesne se pleac? la p?cate.

CÎnd c?rmaciul corabiei sau al unui mijloc de c?l?torie se ?mbat? şi se Întunec? la minte, atunci cei ce sÎnt În corabie, În avion sau În orice maşin? cu care c?l?torim sÎnt În primejdie de moarte. Tot a?a cÎnd mintea noastr? este Întunecat? de p?cate şi de pofte, sufletul nostru este pururea În primejdie s? moar? prin p?cat. Dac? ochiul sufletului nostru, adic? mintea va fi curat? şi f?r? r?utate, atunci şi a?ez?rile şi lucr?rile trupului şi ale sufletului nostru vor fi luminate şi bine pl?cute lui Dumnezeu. De aceea sfinţii au avut mare grij? s? fie treji şi veghetori cu mintea În toat? vremea, p?zind-o curat? de p?cate şi de r?utate.

Dar nu numai ei se sileau s? aib? aceast? lucrare, adic? paza minşii, ci şi pe noi ne Înv??au amÎnunşit aceast? lucrare. Iat? ce zice sfÎntul Isihie Sinaitul: «Paza minşii este calea a toat? virtutea şi porunca lui Dumnezeu» (Filocalia IV, 1947, p. 42). Auzim şi pe Cuviosul Pimen Egipteanul, zicÎnd: «Nu avem nevoie de nimic, numai de minte treaz?» (Patericul egiptean, 1930, p. 186). Avva Agaton a fost Întrebat: «Ce este mai mare, osteneala trupeasc?, sau p?zirea cea din?untru?», şi a zis b?trÎnul: «Asemenea este omul ca un pom, osteneala trupeasc? este frunza, iar paza celor din?untru este rodul» (Ibidem, p. 27).

Paza minşii este de mai multe feluri. Întşi trebuie s? ne p?zim mintea de Închipuri p?tima?e. Al doilea, s? ne p?zim mintea de orice gÎnd p?c?tos. Al treilea, s? chem?m neÎncetat numele Domnului nostru Iisus Hristos În ajutor. Al patrulea, s? ne aducem aminte neÎncetat de moarte, spre a nu greşi Înaintea lui Dumnezeu (Filocalia IV, op. cit. p. 45). Nimeni nu-şi poate p?zi mintea de gÎnduri rele şi de Închipuiri p?tima?e de nu va avea pururea În mintea sa rug?ciunea neÎncetat?. Despre aceasta zice SfÎntul Isihie Sinaitul: «Paza minşii şi rug?ciunea se susşin una pe alta. C?ci paza minşii vine din rug?ciunea neÎncetat?, iar rug?ciunea, din paza minşii şi din atenşia cea mare».

Toşi sfinţii şi dumnezeieştii P?rinşi se sileau pururea la p?zirea minşii, c?ci ?tiau c? f?r? aceast? sfÎnt? lucrare nimic nu poate spori omul pe calea poruncilor lui Dumnezeu. De aceea, iubişii mei fraşi, se cade nou? a ne p?zi mintea de gÎnduri şi imaginaşii rele, aducÎndu-ne aminte de MÎntuitorul nostru Iisus Hristos care zice: Privegheaşi În toat? vremea, rugÎndu-v? (Luca 21, 36). şi iar?şi: Privegheaşi, c?ci nu ?tişi ziua, nici ceasul cÎnd vine Fiul Omului (Matei 25, 13). La fel SfÎntul Apostol Petru ne Îndeamn? la trezvie şi la paza minşii, zicÎnd: Fişi treji, privegheaşi. Potrivnicul vostru, diavolul, umbl? r?cnind ca un leu, c?utÎnd pe cine s? Înghit? (I Petru 5, 8).

S? trecem cu cuvÎntul şi la alt? Înv???tur? despre care am amintit la Începutul predicii noastre, ce se cuprinde În SfÎnta Evanghelie de azi. Este vorba de pronia sau, cum şi mai zicem noi, purtarea de grij? a lui Dumnezeu pentru Întreaga lume. Aşi auzit pe MÎntuitorul vorbind În SfÎnta Evanghelie de azi: Nu v? Îngrijişi pentru via?a voastr? ce veşi mÎnca, nici pentru trupul vostru cu ce veşi ?mbr?ca (Matei 6, 25). Apoi, ca s? ne arate bunătatea Sa negrşit? şi purtarea Sa de grij? fa?? de noi şi de toate f?pturile Sale, ne trimite cu mintea la p?s?rile cerului, zicÎnd: C?utaşi la p?s?rile cerului, c? nu seamÎn? nici nu secer?, nici nu adun? În jitni?e şi Tat?l vostru Cel ceresc le hrÎne?te (Matei, 6, 26).

Ca s? v? puteşi da seama c?t de mare este purtarea de grij? a lui Dumnezeu pentru p?s?rile cerului care sÎnt at?t de neÎnsemnate fa?? de om, voi folosi un exemplu de la SfÎntul Vasile cel mare, despre o pas?re de mare ce se cheam? alcion. Pentru aceast? pas?re Dumnezeu şine marea În lini?te paisprezece zile pentru a nu-i strica cuibul f?cut În nisipul m?rii şi a Îneca pui?orii acestei p?s?ri minunate.

Iat? istorisirea SfÎntului Vasile: «Aceast? pas?re, alcionul, are obiceiul a-şi scoate puii la marginea m?rii. Ea ?şi pune ou?le În nisip lÎng? apa m?rii şi le cloce?te pe la mijlocul iernii, cÎnd se pornesc pe mare vÎnturi şi furtuni care cu pornire mare izbesc valurile sale de maluri. Dar toate valurile şi furtunile se potolesc şi se alin?, cÎnd alcionul ?ade pe ou? În cele ?apte zile, dup? care ies pui?orii din g?oace. Fiindc? şi de hran? au trebuin??, D?t?torul Cel Mare, Dumnezeu, a mai d?ruit acestei p?s?ri, Înc? ?apte zile pentru cre?terea puilor sşi. În ?apte zile puii acestei p?s?ri pot zbura spre a sc?pa de apele m?rii. Aceste lucruri le ?tiu cor?bierii de prin aceste locuri şi numesc aceste zile «zilele alcionului».

Cor?bierii cu cor?biile Înc?rcate de m?rfuri, a?teapt? s? vin? zilele alcionului, spre a porni În largul m?rii. Ei ?tiu c? atunci Dumnezeu şine marea În loc, s? nu se tulbure pentru ou?le şi pui?orii alcionului».

Apoi zice marele Vasile: «Aceasta şi-am pus Înainte ca o lege, omule, despre purtarea de grij? a lui Dumnezeu către cele necuvÎnt?toare, spre Îndemnare, ca s? ceri de la Dumnezeu cele spre mÎntuirea ta, c?ci dac? pentru o pas?re este at?ta purtare de grij?, apoi ce nu s-ar fi f?cut pentru tine, pe care te-a f?cut dup? chipul lui Dumnezeu» (SfÎntul Vasile cel mare, Omilii la Hexaimeron, Bucure?ti, 1986. p. 164).

S? vedem şi purtarea de grij? la ariciul de mare. Acesta este o vietate prea mic? şi nevrednic? de b?gat În seam?. De multe ori se face Înv???tor cor?bierilor, ar?tÎndu-le cÎnd are s? se tulbure marea şi cÎnd au s? vin? furtuni mari şi primejdioase pentru cor?bii. Aricii cunoscÎnd mai Înainte tulburarea m?rii de furtuni, se v?r? sub o lespede mic?, de care se prind cu picioru?ele lor stÎnd În vremea furtunilor. CÎnd valurile mari şi clatin? ei se şin de greutatea lespedei şi astfel scap? de a fi aruncaşi de valuri. CÎnd v?d acest semn, cor?bierii cunosc din timp pornirea furtunii mari care are s? fie. şi nu pleac? cu cor?biile În largul m?rii, pentru a nu se primejdui. Nici un astrolog, nici un meteorolog nu ?tie a?a de bine despre tulbur?rile pămîntului şi ale v?zduhului, schimbarea vremii, ca ariciul de mare, c?ci pe el nici filozofii, nici astronomii şi nici meteorologii nu l-au Înv??at aceasta, ci Domnul m?rii şi al vÎnturilor. În aceast? vietate mic?, a pus urma În?elepciunii Sale celei mari şi negrşite.

Acestea ar?tÎndu-le dumnezeiescul ierarh Vasile cel Mare, zice; «Nimic nu este lipsit de purtarea de grij? a lui Dumnezeu, nimic nu este trecut cu vederea de El. Toate le prive?te cu luare aminte ochiul cel neadormit al Lui. LÎng? toşi este de fa?? cu mare Îndestulare, d?ruind fiec?ruia mÎntuirea. Dac? n-a l?sat Dumnezeu pe ariciul de mare afar? de cercetarea Sa, pe ale tale nu le va cerceta? (Ibidem, p. 164). Înc? şi ariciul de uscat este mare filosof şi meteorolog, fiindc? din dou? r?sufl?ri ?şi face vizuina. CÎnd sufl? criv??ul de miazÎnoapte el astup? gaura din partea aceea, din care simte c? vine criv??ul. CÎnd are s? se schimbe vremea şi are s? vin? austrul, vÎntul de miaz?zi, se mut? la r?sufl?toarea dinspre miazÎnoapte. Prin aceasta ne arat? nou? oamenilor tşinuit, nu numai c? prin toate trece şi str?bate purtarea de grij? a Aceluia ce ne-a zidit, ci şi faptul c? În cele necuvÎnt?toare este orecare simşire a lucrului, ce are s? se fac? mai pe urm? În vremea viitoare. ?tim c? cele necuvÎnt?toare au ?tiin?? de mai Înainte de la Dumnezeu, referitoare la schimbarea ce are s? fie În aer, pricepere care m? cov?r?e?te» (Ibidem, p. 173).

Înc? vedem purtarea de grij? a lui Dumnezeu, nu numai asupra oamenilor ci şi a altor vie?uitoare de pe pămînt. C?ci ursul cÎnd este greu rÎnit de alte fiare, are ?tiin?? s? se vindece singur cu floarea ce se cheam? lumÎn?ric?. Iar vulpea cÎnd este rÎnit? are pricepere şi ?tie s? se vindece cu lacrima de r?şin? a molidului. şi la furnic? pronia lui Dumnezeu se vede În chip luminat c?ci i-a dat ei pricepere PreaÎnduratul Dumnezeu ca vara s?-şi g?teasc? şi s?-şi adune hrana peste iarn?, mai Înainte de a veni peste ea asprimea iernii. C? f?r? lenevire ?şi cheltuie?te vremea şi cu mare s?rguin?? se Întinde la lucru, pÎn? ce hrana cea Îndestulat? pentru iarn? ajunge În c?m?ri şi a?ezat? cu mult? s?rguin?? şi pricepere rar? acolo, ca mult? vreme s? nu se strice. C? taie şi spintec? cu ale ei unghii partea cea din mijloc a roadelor ca nu Încolşind, netrebnice s?-i fie spre hran?. Dup? ce le-a scos partea Încolşitoare, le usuc? dac? simte c? se umezesc şi nu le scoate afar? pe acestea În fiecare vreme, ci numai cÎnd vremea este bună şi secet?, ca s? nu le umezeasc?. Într-adev?r, nu vei putea s? vezi nor sau ploaie curgÎnd cÎnd furnicile scot afar? gr?ul s?-l usuce.

Acest cuvÎnt va ajunge spre a spune minunile Prea VeÎnicului Ziditor, care se v?d În zidirile Sale şi purtarea Lui de grij? spre toate cele mici şi cele mari din zidirea Sa. Acestea În?elegÎndu-le s? zicem şi noi cu proorocul: C?t s-au m?rit lucrurile Tale, Doamne. Toate Întru În?elepciune le-ai f?cut (Psalm 103, 25) (Ibidem, p. 173-174). Deci s? În?elegem c? pronia lui Dumnezeu este Îngrijirea neÎntrerupt? a Lui fa?? de toate f?pturile Sale. şi precum aerul Învele?te lucrurile din el şi apa acopere lucrurile care sÎnt În ea, a?a pronia cea prea bună şi sfÎnt? a Înduratului şi Atotputernicului Dumnezeu pe toate le cuprinde şi le Îngrije?te, ca un adev?rat p?rinte şi purt?tor de grij? a toate (II Regi 16, 9; Psalm 32, 13-15; 113, 10). De aceea, ar?tÎnd dumnezeiasca Scriptur? purtarea de grij? cea veÎnic? a lui Dumnezeu asupra lumii, zice: «În toate zilele pămîntului semÎnatul şi seceri?ul, frigul şi c?ldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea, nu vor mai Înceta» (Facere 8, 21).

Despre puterea şi purtarea de grij? a lui Dumnezeu fa?? de toate lucrurile Sale vedem şi din cele vorbite de El către Iov:Încinge ca un b?rbat mijlocul t?u şi Eu te voi Întreba, iar tu s?-Mi r?spunzi. Unde ai fost cÎnd am Întemeiat pămîntul? Spune-mi de ai cuno?tin??? Cine a pus m?surile lui de ?tii, sau cine este cel ce a pus funie de m?surat peste dÎnsul? Pe ce s-au Înt?rit st?lpii lui şi cine este acela ce a pus peste dÎnsul piatra cea din marginea unghiului? CÎnd s-au f?cut stelele, l?udatu-M-au cu glas mare toşi Îngerii Mei. Am ocolit marea cu Îngr?dituri cÎnd se rev?rsa afar? şi cÎnd ie?ea din pÎntecele maicii ei şi am pus ?mbr?c?mintea ei nor şi am Înf??urat-o pe ea cu negur? şi am pus ei hotar ÎnconjurÎnd-o cu Încuietori şi porşi şi i-am zis: PÎn? aici s? vii şi s? nu treci mai departe, ci Întru tine s? se sf?r?me trufia valurilor tale. Oare În zilele tale am tocmit lumina cea de diminea?? şi luceaf?rul şi-a v?zut rÎndul s?u? Apucatu-te-ai de aripile pămîntului ca s? scuturi pe cei necredincioşi de pe dÎnsul. Oare tu ai luat din pămînt lut şi l-ai f?cut vie?uitor şi l-ai pus pe el, ca s? poat? cuvÎnta pe pămînt? Oare tu ai luat de la cei necredincioşi lumina şi bra?ul mÎndrilor tu l-ai sf?r?mat? Oare venit-ai la izvoarele m?rilor şi umbrele adÎncului le-ai umblat?

Deschisu-şi-au şie de fric? porşile morşii şi portarii iadului v?zÎndu-te pe tine s-au ÎnspşimÎntat? Ai aflat şi l?şimea cea de sub cer? Spune-mi dar cum este şi c?t este? În ce pămînt locuie?te lumina şi Întunericul ce loc are? De m? voi duce la hotarele lor, ?tii c?r?rile lor? ?tii cÎnd aveai s? te na?ti şi c?t de mult este num?rul anilor tşi? Ai venit la visteriile z?pezii şi visteriile grindinei le-ai v?zut? Oare tu porşi grij? de ceasul vr?jma?ului sau de ziua r?zboiului şi a b?tşii? De unde iese bruma şi de unde se risipe?te austrul sub cer şi cine a g?tit ploi iuşi, curgeri de ape şi calea fulgerului şi a tunetului, ca s? ploaie pe pămînt unde nu este b?rbat şi În pustie unde nu este om (Iov 38, 3-26).

Am Însemnat aici puşine din cartea dumnezeiescului Iov c?ruia PreaÎnduratul şi Atotputernicul Dumnezeu a binevoit a-i ar?ta multe despre minunile cele preamari şi despre purtarea Sa de grij? fa?? de toate zidirile Sale.

Din toate acestea În?elegem c? Întreaga creaşie, cerul şi pămîntul, Îngerii şi oamenii se afl? În purtarea de grij? a lui Dumnezeu, Cel ce ne-a zidit şi are mil? de toat? f?ptura.

Iubişi credincioşi,

Concluzia Evangheliei de ast?zi este cuprins? Într-o singur? fraz?: C?utaşi mai Întşi ?mp?r?şia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor ad?uga vou? (Matei 6, 33). Zadarnic ne ostenim zi şi noapte pentru cele trec?toare. În zadar alerg?m f?r? rost dup? lucruri nefolositoare care pier odat? cu noi. Ba uneori nici somn nu avem, nici sfintele s?rb?tori nu le mai şinem, nici la biseric? nu g?sim timp s? mergem, nici acas? nu ne rug?m, nici c?rşi sfinte nu citim, nici pe cei bolnavi nu-i cercet?m, nici de moartea cea grabnic? şi de judecata lui Dumnezeu nu ne mai aducem aminte. Toşi dorim c?t mai multe. Toşi vis?m averi, cinste, sÎn?tate şi via?? fericit?. Dar de faptele cre?tine?ti, de rug?ciune, de iertare, de pocşin?? şi de Dumnezeu aproape toşi uit?m.

De aceea este În lume at?ta suferin?? şi sÎnt at?tea boli şi certuri În familie, pentru c? am uitat de Dumnezeu. Am uitat de poruncile Lui, de dragostea Lui, de Biserica Lui, de mÎntuitoarele Înv???turi ale Sfintei Evanghelii, punÎnd n?dejdea numai În mşinile, În mintea şi În mÎndria noastr?. Poate de aceea mulşi cre?tini nu au adev?rata pace şi mulţumire sufleteasc?.

S? ne Întoarcem din nou la Dumnezeu, la rug?ciune, la lucrarea faptelor bune. Dumnezeu ne a?teapt?. S? nu ne mai mÎndrim cu mintea noastr?, s? nu ne punem n?dejdea În mşinile noastre, nici În via?a aceasta trec?toare. Ci numai În Dumnezeu s? credem, În El s? n?d?jduim, Lui numai s? I ne Închin?m, la Biserica lui Hristos s? mergem c?t mai des şi prin pocşin?? şi via?? cre?tineasc? s? lucr?m ogorul mÎntuirii noastre.

În toate cele bune s? fim Întşi. şi la lucrul mşinilor şi la biseric? şi la milostenie şi la post şi la rug?ciune. Cu mşinile s? lucr?m, dar cu mintea s? ne rug?m. Cu picioarele s? c?l?torim pe calea vieşii, dar cu limba s? l?ud?m pe Dumnezeu şi s? d?m sfaturi duhovnice?ti. S? cre?tem copiii În fric? de Dumnezeu, s? trşim În pace cu iubitorii de pace, iar de cei rşi, r?zvr?titori, eretici şi robişi de patimi s? ne ferim, ca s? nu c?dem În cursele lor. S? nu ne biruim nici de mÎndria hainelor, nici de laudele sau ocara oamenilor, nici de beşie sau cumplita desfrÎnare sau de mulşimea grijilor pămînte?ti care st?pÎnesc ast?zi toat? lumea.

De vom face a?a, vom duce aici via?? lini?tit?, vom avea timp mai mult de rug?ciune, şi vom fi fericişi şi pe pămînt şi În cer. Atunci vom putea cÎnta ?mpreun? cu proorocul David: Bogaşii au s?r?cit şi au fl?mÎnzit, iar cei ce-L caut? pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele (Psalm 33, 10). Amin. (P?rintele Ilie Cleopa)


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.