versiunea moldoveneasca русская версия


Învățătură în duminica împăcării

Învățătură în duminica împăcării

17 февраля 2018

„Să nu întorci faţa ta de la sluga Ta; când mă necăjesc degrab mă auzi!” (PS.68,20) Cu aceste cuvinte pătrunse de durere filială, iubiţi părinţi, fraţi şi surori în Domnul, Sfânta Biserică, astăzi la dumnezeiasca slujbă de seară, se adresează către Dumnezeu. Şi fiecare dintre cei ce stau aici, fără îndoială, a simţit în inima sa aceste cuvinte ca pe o adresare personală a sa către Dumnezeu. Nu întoarce faţa Ta, milostive Doamne, de la noi! — cerem toţi. Dar această milă a lui Dumnezeu noi trebuie să o merităm.  

Mărturisirea preoților din raionul Fălești

Mărturisirea preoților din raionul Fălești

16 февраля 2018

Vineri, 17 februarie 2018, în ajunul Postului Mare, în biserica „Sf.M.Mc.Dimitrie” din orașul Fălești, sectorul Gara Feroviară, a avut loc adunarea clericilor din raionul Fălești. Întrunirea a debutat cu rugăciunile pentru mărturisirea slujitorilor altarului, săvârșită de duhovnicul circumscripției, protoiereul Vasile Rodnițchi. A fost anunțat locul desfășurării Cântului Pascal în satul Pînzăreni pentru blagocinia Fălești 1 și respectiv în satul Albineț pentru blagocinia Fălești 2. A urmat consfătuirea  

Cununie în biserica U.M. din Bălți (video).

Cununie în biserica U.M. din Bălți (video).

14 февраля 2018

Vineri, 9 februarie 2018, în biserica Unității Militare 1003 din Bălți a avut loc o adevărată sărbătoare, un eveniment deosebit, săvârșindu-se pentru prima dată o cununie în această biserică. Slujba divină a fost oficiată de protoiereul Pavel Petrov, care a spus că sfânta Liturghie a mai fost slujită, dar sfânta taină a Cununiei pentru prima dată.  

Liturghie funerară în satul Dumbrăvița

Liturghie funerară în satul Dumbrăvița

11 февраля 2018

Duminică, 11 februarie 2018, în biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Dumbrăvița, raionul Sîngerei, Preasfințitul Marchel a oficiat sfânta Liturghie și prohodul pentru adormita roaba lui Dumnezeu, Efimia Porcescu. Ajunsă la venerabila vârstă de 75 de ani, vrednica creștină Efimia Porcescu a educat și a crescut cu multă dăruire și osteneală patru copii: doi băieți, ambii slujitori ai sfântului altar,  

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa…

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa…

10 февраля 2018

În pildele rostite mai înainte, atunci când Hristos vorbește despre două persoane, se referă la cele două părți ale omului, cea ascultătoare și cea neascultătoare, însă acum vorbește mai pe înțelesul tuturor și cu cuvinte mai înfricoșătoare. Nu mai spune că împărăția ce va să vină se asemănă cu aceasta sau cu cealaltă, cum o făcea înainte, ci acum vorbește deschis, arătându-se pe Sine ca Fiul Omului care va veni întru slava Sa. Dacă până acum s-a arătat cum este El necinstit și batjocorit, de-acum înainte situația se schimbă. mustră, judecă și stă... 

La râul Babilonului

La râul Babilonului

3 февраля 2018

La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine,  

Pildă despre o cioară

Pildă despre o cioară

27 января 2018

O cioara traia in padure si era absolut multumita de viata sa. Insa intr-o zi a vazut o lebada… “Aceasta lebada este atat de alba”, s-a gandit cioara. “Si eu sunt atat de neagra. Aceasta lebada trebuie sa fie cea mai fericita pasare din lume.” Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gandea. “De fapt”, i-a raspuns lebada. “Simteam ca sunt cea mai fericita pasare din imprejurimi pana cand am vazut un papagal care avea doua culori.  

Parastas pentru protoiereul Valeriu și preoteasa Iraida

Parastas pentru protoiereul Valeriu și preoteasa Iraida

21 января 2018

În după-amiaza zilei de duminică, 21 ianauaie 2018, cu binecuvântarea Preasfințitului Marchel, în biserica „Sfânta Treime” din satul Copăceni, raionul Sângerei, a fost oficiat un parastas întru pomenirea protoiereului Valeriu Dubenco și preoteasa Iraida. Slujba a fost săvârșită de protoiereul Maxim Guzun, blagocinul raionului Sângerei, alături de un sobor de preoți, familia îndoliată și enoriașii bisericii. Chiar dacă au trecut 40 de zile, de când nu mai sunt printre cei vii, rudelor continuă să le fie transmise mesajele de condoleanțe.  

Mesajul de felicitare al ÎPS Vladimir adresat PS Marchel, cu prilejul prăznuirii Sfântului ocrotitor

Mesajul de felicitare al ÎPS Vladimir adresat PS Marchel, cu prilejul prăznuirii Sfântului ocrotitor

12 января 2018

Preasfinția Voastră, Vă aducem sincere felicitări și urări de bine cu ocazia prăznuirii Patronului ceresc al PS Voastre, Cuviosul Marchel, egumenul Mănăstirii Neadormiților. În zi de sărbătoare, ne îndreptăm către Dumneavoastră cu cele mai luminoase gânduri și cele mai sincere urări de bine şi ne rugăm lui Hristos-Domnul, Arhiereul bunătăților viitoare (Evrei 9, 11), să vă dăruiască mulți și binecuvântați ani de viață, pace și tărie duhovnicească în lucrarea Preasfinţiei Voastre, iar pe parcursul întregii vieți pământești să fiți însoțiți de  

Prăznuirea sfântului cuvios Marchel în catedrala episcopală din Bălți

Prăznuirea sfântului cuvios Marchel în catedrala episcopală din Bălți

11 января 2018

Într-o atmosferă de rugăciune și festivitate, 11 ianuarie 2018, când Biserica face pomenirea sfântului cuvios Marchel, egumenul mănăstirii Neadormiților, în catedrala „Sf.Împ.Constantin şi Elena” din Bălţi a fost oficiată sfânta Liturghie de către Preasfințitul Marchel, Episcop de Bălți și Fălești. Sărbătoarea a fost deosebită de frumoasă, pentru că împreună s-au rugat un sobor de arhierei, constituit din: ÎPS Sava, Arhiepiscop de Tiraspol și Dubăsari; ÎPS Iustinian, Arhiepiscop de Elista și Kalmykia; PS Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni.  

Predica duminicii a 3-a dup? Rusalii

Despre paza minşii şi despre purtarea de grij? a lui Dumnezeu. De va fi ochiul t?u curat, tot trupul t?u va fi luminat (Matei 6, 22) Iubişi credincioşi, auzim pe MÎntuitorul zicÎnd: Dac? lumina care este În tine este Întuneric, dar Întunericul cu c?t mai mult? (Matei 6, 23). S? În?elegem c? aceast? lumin? este mintea noastr?, c?ci dup? mulşi Sfinţi P?rinşi mintea este ochiul sufletului. CÎnd mintea noastr? se va Întuneca de p?cate, atunci toat? a?ezarea şi sim?urile trupului vor fi Întunecate. C?ci dac? mintea noastr?, pe care ne-a dat-o Dumnezeu spre luminare şi pov??uire la toat? fapta bună, va fi Întunecat? de cele rele, atunci cu c?t mai Întunecate vor fi poftele trupului nostru, care pururea şi prea lesne se pleac? la p?cate.

CÎnd c?rmaciul corabiei sau al unui mijloc de c?l?torie se ?mbat? şi se Întunec? la minte, atunci cei ce sÎnt În corabie, În avion sau În orice maşin? cu care c?l?torim sÎnt În primejdie de moarte. Tot a?a cÎnd mintea noastr? este Întunecat? de p?cate şi de pofte, sufletul nostru este pururea În primejdie s? moar? prin p?cat. Dac? ochiul sufletului nostru, adic? mintea va fi curat? şi f?r? r?utate, atunci şi a?ez?rile şi lucr?rile trupului şi ale sufletului nostru vor fi luminate şi bine pl?cute lui Dumnezeu. De aceea sfinţii au avut mare grij? s? fie treji şi veghetori cu mintea În toat? vremea, p?zind-o curat? de p?cate şi de r?utate.

Dar nu numai ei se sileau s? aib? aceast? lucrare, adic? paza minşii, ci şi pe noi ne Înv??au amÎnunşit aceast? lucrare. Iat? ce zice sfÎntul Isihie Sinaitul: «Paza minşii este calea a toat? virtutea şi porunca lui Dumnezeu» (Filocalia IV, 1947, p. 42). Auzim şi pe Cuviosul Pimen Egipteanul, zicÎnd: «Nu avem nevoie de nimic, numai de minte treaz?» (Patericul egiptean, 1930, p. 186). Avva Agaton a fost Întrebat: «Ce este mai mare, osteneala trupeasc?, sau p?zirea cea din?untru?», şi a zis b?trÎnul: «Asemenea este omul ca un pom, osteneala trupeasc? este frunza, iar paza celor din?untru este rodul» (Ibidem, p. 27).

Paza minşii este de mai multe feluri. Întşi trebuie s? ne p?zim mintea de Închipuri p?tima?e. Al doilea, s? ne p?zim mintea de orice gÎnd p?c?tos. Al treilea, s? chem?m neÎncetat numele Domnului nostru Iisus Hristos În ajutor. Al patrulea, s? ne aducem aminte neÎncetat de moarte, spre a nu greşi Înaintea lui Dumnezeu (Filocalia IV, op. cit. p. 45). Nimeni nu-şi poate p?zi mintea de gÎnduri rele şi de Închipuiri p?tima?e de nu va avea pururea În mintea sa rug?ciunea neÎncetat?. Despre aceasta zice SfÎntul Isihie Sinaitul: «Paza minşii şi rug?ciunea se susşin una pe alta. C?ci paza minşii vine din rug?ciunea neÎncetat?, iar rug?ciunea, din paza minşii şi din atenşia cea mare».

Toşi sfinţii şi dumnezeieştii P?rinşi se sileau pururea la p?zirea minşii, c?ci ?tiau c? f?r? aceast? sfÎnt? lucrare nimic nu poate spori omul pe calea poruncilor lui Dumnezeu. De aceea, iubişii mei fraşi, se cade nou? a ne p?zi mintea de gÎnduri şi imaginaşii rele, aducÎndu-ne aminte de MÎntuitorul nostru Iisus Hristos care zice: Privegheaşi În toat? vremea, rugÎndu-v? (Luca 21, 36). şi iar?şi: Privegheaşi, c?ci nu ?tişi ziua, nici ceasul cÎnd vine Fiul Omului (Matei 25, 13). La fel SfÎntul Apostol Petru ne Îndeamn? la trezvie şi la paza minşii, zicÎnd: Fişi treji, privegheaşi. Potrivnicul vostru, diavolul, umbl? r?cnind ca un leu, c?utÎnd pe cine s? Înghit? (I Petru 5, 8).

S? trecem cu cuvÎntul şi la alt? Înv???tur? despre care am amintit la Începutul predicii noastre, ce se cuprinde În SfÎnta Evanghelie de azi. Este vorba de pronia sau, cum şi mai zicem noi, purtarea de grij? a lui Dumnezeu pentru Întreaga lume. Aşi auzit pe MÎntuitorul vorbind În SfÎnta Evanghelie de azi: Nu v? Îngrijişi pentru via?a voastr? ce veşi mÎnca, nici pentru trupul vostru cu ce veşi ?mbr?ca (Matei 6, 25). Apoi, ca s? ne arate bunătatea Sa negrşit? şi purtarea Sa de grij? fa?? de noi şi de toate f?pturile Sale, ne trimite cu mintea la p?s?rile cerului, zicÎnd: C?utaşi la p?s?rile cerului, c? nu seamÎn? nici nu secer?, nici nu adun? În jitni?e şi Tat?l vostru Cel ceresc le hrÎne?te (Matei, 6, 26).

Ca s? v? puteşi da seama c?t de mare este purtarea de grij? a lui Dumnezeu pentru p?s?rile cerului care sÎnt at?t de neÎnsemnate fa?? de om, voi folosi un exemplu de la SfÎntul Vasile cel mare, despre o pas?re de mare ce se cheam? alcion. Pentru aceast? pas?re Dumnezeu şine marea În lini?te paisprezece zile pentru a nu-i strica cuibul f?cut În nisipul m?rii şi a Îneca pui?orii acestei p?s?ri minunate.

Iat? istorisirea SfÎntului Vasile: «Aceast? pas?re, alcionul, are obiceiul a-şi scoate puii la marginea m?rii. Ea ?şi pune ou?le În nisip lÎng? apa m?rii şi le cloce?te pe la mijlocul iernii, cÎnd se pornesc pe mare vÎnturi şi furtuni care cu pornire mare izbesc valurile sale de maluri. Dar toate valurile şi furtunile se potolesc şi se alin?, cÎnd alcionul ?ade pe ou? În cele ?apte zile, dup? care ies pui?orii din g?oace. Fiindc? şi de hran? au trebuin??, D?t?torul Cel Mare, Dumnezeu, a mai d?ruit acestei p?s?ri, Înc? ?apte zile pentru cre?terea puilor sşi. În ?apte zile puii acestei p?s?ri pot zbura spre a sc?pa de apele m?rii. Aceste lucruri le ?tiu cor?bierii de prin aceste locuri şi numesc aceste zile «zilele alcionului».

Cor?bierii cu cor?biile Înc?rcate de m?rfuri, a?teapt? s? vin? zilele alcionului, spre a porni În largul m?rii. Ei ?tiu c? atunci Dumnezeu şine marea În loc, s? nu se tulbure pentru ou?le şi pui?orii alcionului».

Apoi zice marele Vasile: «Aceasta şi-am pus Înainte ca o lege, omule, despre purtarea de grij? a lui Dumnezeu către cele necuvÎnt?toare, spre Îndemnare, ca s? ceri de la Dumnezeu cele spre mÎntuirea ta, c?ci dac? pentru o pas?re este at?ta purtare de grij?, apoi ce nu s-ar fi f?cut pentru tine, pe care te-a f?cut dup? chipul lui Dumnezeu» (SfÎntul Vasile cel mare, Omilii la Hexaimeron, Bucure?ti, 1986. p. 164).

S? vedem şi purtarea de grij? la ariciul de mare. Acesta este o vietate prea mic? şi nevrednic? de b?gat În seam?. De multe ori se face Înv???tor cor?bierilor, ar?tÎndu-le cÎnd are s? se tulbure marea şi cÎnd au s? vin? furtuni mari şi primejdioase pentru cor?bii. Aricii cunoscÎnd mai Înainte tulburarea m?rii de furtuni, se v?r? sub o lespede mic?, de care se prind cu picioru?ele lor stÎnd În vremea furtunilor. CÎnd valurile mari şi clatin? ei se şin de greutatea lespedei şi astfel scap? de a fi aruncaşi de valuri. CÎnd v?d acest semn, cor?bierii cunosc din timp pornirea furtunii mari care are s? fie. şi nu pleac? cu cor?biile În largul m?rii, pentru a nu se primejdui. Nici un astrolog, nici un meteorolog nu ?tie a?a de bine despre tulbur?rile pămîntului şi ale v?zduhului, schimbarea vremii, ca ariciul de mare, c?ci pe el nici filozofii, nici astronomii şi nici meteorologii nu l-au Înv??at aceasta, ci Domnul m?rii şi al vÎnturilor. În aceast? vietate mic?, a pus urma În?elepciunii Sale celei mari şi negrşite.

Acestea ar?tÎndu-le dumnezeiescul ierarh Vasile cel Mare, zice; «Nimic nu este lipsit de purtarea de grij? a lui Dumnezeu, nimic nu este trecut cu vederea de El. Toate le prive?te cu luare aminte ochiul cel neadormit al Lui. LÎng? toşi este de fa?? cu mare Îndestulare, d?ruind fiec?ruia mÎntuirea. Dac? n-a l?sat Dumnezeu pe ariciul de mare afar? de cercetarea Sa, pe ale tale nu le va cerceta? (Ibidem, p. 164). Înc? şi ariciul de uscat este mare filosof şi meteorolog, fiindc? din dou? r?sufl?ri ?şi face vizuina. CÎnd sufl? criv??ul de miazÎnoapte el astup? gaura din partea aceea, din care simte c? vine criv??ul. CÎnd are s? se schimbe vremea şi are s? vin? austrul, vÎntul de miaz?zi, se mut? la r?sufl?toarea dinspre miazÎnoapte. Prin aceasta ne arat? nou? oamenilor tşinuit, nu numai c? prin toate trece şi str?bate purtarea de grij? a Aceluia ce ne-a zidit, ci şi faptul c? În cele necuvÎnt?toare este orecare simşire a lucrului, ce are s? se fac? mai pe urm? În vremea viitoare. ?tim c? cele necuvÎnt?toare au ?tiin?? de mai Înainte de la Dumnezeu, referitoare la schimbarea ce are s? fie În aer, pricepere care m? cov?r?e?te» (Ibidem, p. 173).

Înc? vedem purtarea de grij? a lui Dumnezeu, nu numai asupra oamenilor ci şi a altor vie?uitoare de pe pămînt. C?ci ursul cÎnd este greu rÎnit de alte fiare, are ?tiin?? s? se vindece singur cu floarea ce se cheam? lumÎn?ric?. Iar vulpea cÎnd este rÎnit? are pricepere şi ?tie s? se vindece cu lacrima de r?şin? a molidului. şi la furnic? pronia lui Dumnezeu se vede În chip luminat c?ci i-a dat ei pricepere PreaÎnduratul Dumnezeu ca vara s?-şi g?teasc? şi s?-şi adune hrana peste iarn?, mai Înainte de a veni peste ea asprimea iernii. C? f?r? lenevire ?şi cheltuie?te vremea şi cu mare s?rguin?? se Întinde la lucru, pÎn? ce hrana cea Îndestulat? pentru iarn? ajunge În c?m?ri şi a?ezat? cu mult? s?rguin?? şi pricepere rar? acolo, ca mult? vreme s? nu se strice. C? taie şi spintec? cu ale ei unghii partea cea din mijloc a roadelor ca nu Încolşind, netrebnice s?-i fie spre hran?. Dup? ce le-a scos partea Încolşitoare, le usuc? dac? simte c? se umezesc şi nu le scoate afar? pe acestea În fiecare vreme, ci numai cÎnd vremea este bună şi secet?, ca s? nu le umezeasc?. Într-adev?r, nu vei putea s? vezi nor sau ploaie curgÎnd cÎnd furnicile scot afar? gr?ul s?-l usuce.

Acest cuvÎnt va ajunge spre a spune minunile Prea VeÎnicului Ziditor, care se v?d În zidirile Sale şi purtarea Lui de grij? spre toate cele mici şi cele mari din zidirea Sa. Acestea În?elegÎndu-le s? zicem şi noi cu proorocul: C?t s-au m?rit lucrurile Tale, Doamne. Toate Întru În?elepciune le-ai f?cut (Psalm 103, 25) (Ibidem, p. 173-174). Deci s? În?elegem c? pronia lui Dumnezeu este Îngrijirea neÎntrerupt? a Lui fa?? de toate f?pturile Sale. şi precum aerul Învele?te lucrurile din el şi apa acopere lucrurile care sÎnt În ea, a?a pronia cea prea bună şi sfÎnt? a Înduratului şi Atotputernicului Dumnezeu pe toate le cuprinde şi le Îngrije?te, ca un adev?rat p?rinte şi purt?tor de grij? a toate (II Regi 16, 9; Psalm 32, 13-15; 113, 10). De aceea, ar?tÎnd dumnezeiasca Scriptur? purtarea de grij? cea veÎnic? a lui Dumnezeu asupra lumii, zice: «În toate zilele pămîntului semÎnatul şi seceri?ul, frigul şi c?ldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea, nu vor mai Înceta» (Facere 8, 21).

Despre puterea şi purtarea de grij? a lui Dumnezeu fa?? de toate lucrurile Sale vedem şi din cele vorbite de El către Iov:Încinge ca un b?rbat mijlocul t?u şi Eu te voi Întreba, iar tu s?-Mi r?spunzi. Unde ai fost cÎnd am Întemeiat pămîntul? Spune-mi de ai cuno?tin??? Cine a pus m?surile lui de ?tii, sau cine este cel ce a pus funie de m?surat peste dÎnsul? Pe ce s-au Înt?rit st?lpii lui şi cine este acela ce a pus peste dÎnsul piatra cea din marginea unghiului? CÎnd s-au f?cut stelele, l?udatu-M-au cu glas mare toşi Îngerii Mei. Am ocolit marea cu Îngr?dituri cÎnd se rev?rsa afar? şi cÎnd ie?ea din pÎntecele maicii ei şi am pus ?mbr?c?mintea ei nor şi am Înf??urat-o pe ea cu negur? şi am pus ei hotar ÎnconjurÎnd-o cu Încuietori şi porşi şi i-am zis: PÎn? aici s? vii şi s? nu treci mai departe, ci Întru tine s? se sf?r?me trufia valurilor tale. Oare În zilele tale am tocmit lumina cea de diminea?? şi luceaf?rul şi-a v?zut rÎndul s?u? Apucatu-te-ai de aripile pămîntului ca s? scuturi pe cei necredincioşi de pe dÎnsul. Oare tu ai luat din pămînt lut şi l-ai f?cut vie?uitor şi l-ai pus pe el, ca s? poat? cuvÎnta pe pămînt? Oare tu ai luat de la cei necredincioşi lumina şi bra?ul mÎndrilor tu l-ai sf?r?mat? Oare venit-ai la izvoarele m?rilor şi umbrele adÎncului le-ai umblat?

Deschisu-şi-au şie de fric? porşile morşii şi portarii iadului v?zÎndu-te pe tine s-au ÎnspşimÎntat? Ai aflat şi l?şimea cea de sub cer? Spune-mi dar cum este şi c?t este? În ce pămînt locuie?te lumina şi Întunericul ce loc are? De m? voi duce la hotarele lor, ?tii c?r?rile lor? ?tii cÎnd aveai s? te na?ti şi c?t de mult este num?rul anilor tşi? Ai venit la visteriile z?pezii şi visteriile grindinei le-ai v?zut? Oare tu porşi grij? de ceasul vr?jma?ului sau de ziua r?zboiului şi a b?tşii? De unde iese bruma şi de unde se risipe?te austrul sub cer şi cine a g?tit ploi iuşi, curgeri de ape şi calea fulgerului şi a tunetului, ca s? ploaie pe pămînt unde nu este b?rbat şi În pustie unde nu este om (Iov 38, 3-26).

Am Însemnat aici puşine din cartea dumnezeiescului Iov c?ruia PreaÎnduratul şi Atotputernicul Dumnezeu a binevoit a-i ar?ta multe despre minunile cele preamari şi despre purtarea Sa de grij? fa?? de toate zidirile Sale.

Din toate acestea În?elegem c? Întreaga creaşie, cerul şi pămîntul, Îngerii şi oamenii se afl? În purtarea de grij? a lui Dumnezeu, Cel ce ne-a zidit şi are mil? de toat? f?ptura.

Iubişi credincioşi,

Concluzia Evangheliei de ast?zi este cuprins? Într-o singur? fraz?: C?utaşi mai Întşi ?mp?r?şia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor ad?uga vou? (Matei 6, 33). Zadarnic ne ostenim zi şi noapte pentru cele trec?toare. În zadar alerg?m f?r? rost dup? lucruri nefolositoare care pier odat? cu noi. Ba uneori nici somn nu avem, nici sfintele s?rb?tori nu le mai şinem, nici la biseric? nu g?sim timp s? mergem, nici acas? nu ne rug?m, nici c?rşi sfinte nu citim, nici pe cei bolnavi nu-i cercet?m, nici de moartea cea grabnic? şi de judecata lui Dumnezeu nu ne mai aducem aminte. Toşi dorim c?t mai multe. Toşi vis?m averi, cinste, sÎn?tate şi via?? fericit?. Dar de faptele cre?tine?ti, de rug?ciune, de iertare, de pocşin?? şi de Dumnezeu aproape toşi uit?m.

De aceea este În lume at?ta suferin?? şi sÎnt at?tea boli şi certuri În familie, pentru c? am uitat de Dumnezeu. Am uitat de poruncile Lui, de dragostea Lui, de Biserica Lui, de mÎntuitoarele Înv???turi ale Sfintei Evanghelii, punÎnd n?dejdea numai În mşinile, În mintea şi În mÎndria noastr?. Poate de aceea mulşi cre?tini nu au adev?rata pace şi mulţumire sufleteasc?.

S? ne Întoarcem din nou la Dumnezeu, la rug?ciune, la lucrarea faptelor bune. Dumnezeu ne a?teapt?. S? nu ne mai mÎndrim cu mintea noastr?, s? nu ne punem n?dejdea În mşinile noastre, nici În via?a aceasta trec?toare. Ci numai În Dumnezeu s? credem, În El s? n?d?jduim, Lui numai s? I ne Închin?m, la Biserica lui Hristos s? mergem c?t mai des şi prin pocşin?? şi via?? cre?tineasc? s? lucr?m ogorul mÎntuirii noastre.

În toate cele bune s? fim Întşi. şi la lucrul mşinilor şi la biseric? şi la milostenie şi la post şi la rug?ciune. Cu mşinile s? lucr?m, dar cu mintea s? ne rug?m. Cu picioarele s? c?l?torim pe calea vieşii, dar cu limba s? l?ud?m pe Dumnezeu şi s? d?m sfaturi duhovnice?ti. S? cre?tem copiii În fric? de Dumnezeu, s? trşim În pace cu iubitorii de pace, iar de cei rşi, r?zvr?titori, eretici şi robişi de patimi s? ne ferim, ca s? nu c?dem În cursele lor. S? nu ne biruim nici de mÎndria hainelor, nici de laudele sau ocara oamenilor, nici de beşie sau cumplita desfrÎnare sau de mulşimea grijilor pămînte?ti care st?pÎnesc ast?zi toat? lumea.

De vom face a?a, vom duce aici via?? lini?tit?, vom avea timp mai mult de rug?ciune, şi vom fi fericişi şi pe pămînt şi În cer. Atunci vom putea cÎnta ?mpreun? cu proorocul David: Bogaşii au s?r?cit şi au fl?mÎnzit, iar cei ce-L caut? pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele (Psalm 33, 10). Amin. (P?rintele Ilie Cleopa)


Comentariile sunt dezactivate pentru acest articol.